14,286 matches
-
biliard timp de zece minute, apoi despre vânătoarea de potârnichi, bridge, havane și, în sfârșit, gastronomie franceză. Au trecut deja trei sferturi de oră de când a venit. Se pregătește să vorbească despre vreme, dar deodată Destinat își privește ceasul, un pic pieziș, dar îndeajuns de lent pentru a-i lăsa celuilalt destul timp ca să-l vadă. Directorul înțelege, tușește, pune ceașca pe masă, tușește din nou, ia ceașca, și până la urmă se avântă: are să-i ceară o favoare, dar nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ce mirosea a ceară de albine și lipici de cărți, a meditație și celibat. Nimeni nu fusese aici de când Împotrivă își luase în primire slujba, nici după ce îl luaseră infirmierii. Primarul băgă cheia în broască, împinse ușa cu greu, un pic surprins de rezistența întâmpinată, intră și își pierdu imediat zâmbetul său de ghid turistic: bănuiesc asta, refac povestea, umplând spațiile goale, dar cred că nu inventez nimic, fiindcă am citit groaza lui pe fruntea îmbrobonată de picături mari de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mucosule. Auzi, să plec în altă parte... Ești la fel de prost ca taică-tu. Mizerabilu’. Ai zice c-a venit pe pământ numai ca să mă enerveze pe mine... Ce-o să se aleagă de mine... Crezi că a suferit? — Nu cred. Nici un pic? — Poate, nu știu, cine poate spune? — Eu o să sufăr, asta-i clar, simt că începe deja, nemernicul... Fantin a plecat prin locul în care fusese strada principală a satului. Evita vechile gropi lăsate de obuze făcând mari ocoluri. Ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
privirile ațintite spre puștiul gol, care se încovoia în gerul acela cumplit, vorbind despre vânătoarea de iepuri sălbatici, despre astronomie și tâmplărie. Toate astea mi le închipui, dar nu cred că sunt departe de adevăr. Lucrul sigur e că un pic mai târziu Despiaux l-a însoțit pe colonel, care a ieșit din nou, îndreptându-se spre prizonier, atingându-l cu vârful cizmei de trei ori, mici lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se lasă ca o pelerină de lână neagră, aruncată pe umerii unui gigant. Către dimineață, Clămence s-a mișcat puțin, numai dacă nu cumva oboseala nu mi-a dat această impresie. Totodată, cred că fața i s-a întors un pic spre mine. Sunt sigur că a respirat mai tare și mai prelung decât o făcuse până în momentul acela. Da, a existat această respirație puternică, precum un lung suspin, ca atunci când gândim în forul interior că un lucru s-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să o termine, sau fără să poată. Eu nu știam ce să spun. Trecuse atâta timp de când nu-i mai adresam vreun cuvânt, încât nu știam cum să încep. Desprinse cu vârful bastonului mușchiul crescut pe mal, se apropie un pic de mine și mă privi din cap până-n picioare, fără răutate, dar cu o precizie maladivă. Cel mai ciudat este că acea privire nu m-a făcut să mă simt prost, ci mi-a dat mai degrabă un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
iubesc și te îmbrățișez tandru. A ta, Lyse 16 decembrie 1914 Dragostea mea, M-am mutat într-un loc minunat, o casă de păpuși situată în marele parc al unei frumoase reședințe. Oamenii de aici o numesc Castelul. Exagerează un pic, nu e chiar un castel, dar clădirea e totuși cuceritoare. Primarul a fost cu ideea. Am mers împreună să-l vedem pe proprietarul Castelului, care este un domn în vârstă, văduv, procuror la V. Primarul i-a prezentat afacerea în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
asta era, eu, însă, dacă scoteam alți pantalonași, nu chiloții mei albi, îi aruncam în secret la ghenă, nu eram nebună să port vechiturile alteia, cum să fiu egală cu proasta de Mimi-Canar?, asta era o fetiță alintată, fără nici un pic de voință, că nici n-a făcut mare lucru în viață, a terminat Dreptul la o facultate cu plată și e notăriță dacă asta înseamnă ceva, pe dracu!, ce să însemne?, nu le spuneam fetelor adevărul, mie nici nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la curent cu tot ce e în lume, am trecut de la Hamlet la Regele Lear, trebuie să știu ce e în arta mondială... — Ei, păi atâta lucru meriți și tu. Ești un intelectual, tonul regizorului e clar afirmativ, fără nici un pic de ironie... — Sunt un artist, dragul meu, eu țin oglinda în dreptul inimii, nu direct în fața ochilor... — Știți, eu cred că, după cădere, folosesc cuvântul în sens religios, intelectul e o oglindă strâmbă... și, atunci, oglinda ta din dreptul inimii e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iubea probabil, mă iubea și de-aia îmi povestea, că nu povestești decât oamenilor la care ții, nici eu nu știu ce să zic, a fost prima poveste a Maestrului), îmi povestea cum a fost cu viața lui, câte puțin, astăzi un pic, o poveste, mâine un pic, altă poveste, am aflat cum a fost cu ursitoarele, cu steaua de foc, o ghiulea abătută asupra lui, în copilărie, stați să vedeți, Frumoasă Neli, sper să mai suportați povestea... III. GHIULEAUA DE FOC Loredana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de-aia îmi povestea, că nu povestești decât oamenilor la care ții, nici eu nu știu ce să zic, a fost prima poveste a Maestrului), îmi povestea cum a fost cu viața lui, câte puțin, astăzi un pic, o poveste, mâine un pic, altă poveste, am aflat cum a fost cu ursitoarele, cu steaua de foc, o ghiulea abătută asupra lui, în copilărie, stați să vedeți, Frumoasă Neli, sper să mai suportați povestea... III. GHIULEAUA DE FOC Loredana a fost la baie, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
jos, Maestrul a sărit ca ars, ce-s astea?, o piesă de teatru într-un act, i-am promis-o unei prietene, nu mie?, am sărit eu, îîîî, s-a rușinat, se vedea pe ea, dar s-a gândit un pic, bine, dacă îți place, poți juca... îți dau piesa asta dacă mi-o dai înapoi pe mama, pe mama mea, aia de dinainte de... Și n-a mai continuat, a tăcut și se gândea la ceva, apoi a zis tare: eheee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu îl iubesc, dacă s-ar găsi o soluție de trafic și una de canalizare, ar fi ceva în București. Bărbatul meu e ziarist la o televiziune particulară, face textul știrilor pe care o tipă cu aplomb le citește un pic agresiv, dar bine, dă bine, femeia dă bine pe sticlă, trece cu adevărat ecranul. El stă în spatele imaginii, ea e vedeta. N-ar conta, dacă ar aduce bani mai mulți... De la asta ne-am și certat. Am început să construiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
defecte Înspăimântătoare și Încerci să te menții la Înălțimea lor. De exemplu, spui mereu că ești un sclav al cocteailurilor. — Cum și sunt, de fapt. — Și mai susții că ești un caracter slab, că nu ai voință. — N-am nici un pic de voință. Sunt robul emoțiilor mele, al plăcerilor, al urii mele față de plictiseală, dar mai ales al dorințelor... — Ba nu ești! Clara și-a pocnit cu putere un pumnișor peste celălalt. — Ești un sclav, un sclav Înlănțuit și neputincios, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mine. EA: Aici e Țara Nimănui. EL: Așadar, tu aici... (pauză). EA: Da .. toate lucrușoarele alea... (Traversează camera până la birou.) Uite rujul meu, dermatografele... EL: Nu știam că ești așa. EA: La ce te așteptai? EL: Credeam că ești un pic asexuată... știi... fiindcă Înoți și joci golf. EA: Păi, o și fac, dar nu În orele de lucru. EL: De lucru? EA: Între șase și două - strict. EL: Aș cumpăra și eu niște acțiuni la corporația ta. EA: O, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că ești a mea! a strigat el năvalnic. Clarul de lună s-a strecurat Înăuntru printre vrejurile de viță, ca să-i asculte... Licuricii li se atârnau de șoapte, ca pentru a reflecta glorioasa lumină din ochii lor... SFÂRȘITUL VERII - Nici un pic de vânt nu ia În răspăr iarba; nici o boare nu suflă... Apa din bălțile ascunse, ca sticla, stă cu fața la luna plină și astfel Înmormântează un semn de aur În masa ei Înghețată, intona Eleanor către copacii care formau scheletul trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se află În centrul tuturor harababurilor. La un moment dat vorbesc despre „brutalitatea și neomenia prusacilor“, iar În clipa următoare afirmă că „ar trebui să exterminăm toată nația nemțească“. Totdeauna cred că „lucrurile stau rău acum“, dar „n-au nici pic de Încredere În idealiștii ăștia“. Azi Îl numesc pe Wilson „doar un visător fără simț practic’, iar peste un an se aliază Împotriva lui pentru că și-a transformat visele În realitate. Nu posedă idei clare și logice despre absolut nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
săturat de sistemul social În care cel putred de bogat o obține pe fata cea mai ispititoare dacă și-o dorește, În care artistul lipsit de mijloace trebuie să-și vândă talentul fabricantului de nasturi. Chiar dacă n-aș avea nici pic de talent, tot nu m-aș mulțumi să muncesc zece ani, condamnat fie la celibat, fie la o Îngăduință tacită, ca să produc bani de un automobil pentru fiul cine știe cui... - Dar dacă nu ești sigur... - Nu contează! a exclamat Amory. Poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care-a fost soția lu Bruce Willis. Mariana era îndrăgostită în secret de Zelea. Așa un bărbat frumos, aducea puțin cu Mișu din profil (profilul lui Mișu, că poza lu Zelea era din semiprofil), și Mariana s-a frecat un pic de portretul ăla, la radio era Baby, take off your clothes, și Mariana, tânără, a apucat-o euforia, Mișu amesteca la oală, nu lăsa pe nimeni să intre să nu fure rețeta, nici chiar pe Mariana, și ea sus, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de român cu tine prin străinătate. Of, nicicum nu-i bine. - Vezi, nea Ovidiu, că nu zboară? Na, pune mâna și-aici, pe casa de bani! Uite, zboară? - Nu zboară, Mișule. - Păi sigur că nu zboară. Hai, mai servește un pic de whisky, că-mi ești simpatic! - Da tu l-ai văzut, Mișule? - Pe cine? - Pe Sorinel al meu, l-ai văzut? - Nu l-am văzut, nene, cum să-l văd dacă-i mort? Aici Mișu nu mințea. Nu-l văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vrea băiat. Și eu vreau băiat, mă gândesc că dacă o să fie fată, o să semene cu ea sau în cel mai bun caz cu Mariana. În rest, viața merge înainte, Mișu își vede de treabă, ne-am mai răcit un pic acum, de când vrea să se-nsoare cu Mariana, dar asta e bine pentru afaceri. Și într-un fel, sunt amândoi ca și copiii mei. MaxiBarul înflorește. Da era bine și dacă eram numai eu cu Mișu... Acum, când barul merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
doamna Popa sorbi cu zgomot din paharul cu whisky, ca să atragă atenția asupra soțului ei. O atrase: - Doamnelor și domnilor... prieteni și... prieteni! În fine, Mișu... adică Mariana și Mișu! începu domnul Popa, cu glasul înecat de emoție. - Bea un pic! îl invită soția lui. - Lasă, dragă, că-mi trece. Dragii mei... În primul și în primul rând, bine-ați venit la MaxiBar! Astăzi este o zi deosebită, în care asistăm... de fapt am asistat... și mai asistăm încă la nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
lui Sorinel, îi spunea nea Ovidiu unei domnișoare care traducea totul în engleză unui domn elegant cu un costum impecabil. Pe burtieră scria „Will Smith, agent F.B.I.”. Doamna Popa scăpă pe jos cana cu semne rele. Ia uite, măcar un pic de noroc... - Will întreabă dacă Sorinel era înscris în vreo mișcare politică. - Nu, nu era. Era creștin, ca mine, a plecat să se căpătuiască în America. - Și halterele? - Păi după ce a murit, s-a întors după haltere și Mișu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la picioarele Contesei, unde nu existau rușine și pârț și televiziune. Cele câteva grame se întoarseră în portretul inodor al lui nea Ovidiu. Peste întreaga seară plutea zâmbetul satisfăcut al doamnei doctor. * Iată-mă la cincizeci de ani și un pic, cu burtică, chelie, ciuperca de la picior și problema de la buric, viitor tată și fost homosexual... iată-mă cum mă fâțâi cu toate cele la vedere prin fața celei mai frumoase dudui pe care am văzut-o în viața mea. Contesa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
s-a futut vreodată în viața ei. Ar fi păcat dacă nu, așa o frumusețe! Oare pe unde mai umblă drogatul ăla care m-a răpit? Era frumușel, aducea puțin cu Mișu. Era frumos să se vânture și el un pic pe-aici în fundul gol. Platonic-teutonic. Da nu mai știu ce înseamnă asta. Oare am știut vreodată? Și dacă am știut și acum nu mai știu, ce înseamnă trecutul? Ce putere are el? Și a existat el vreodată, trecutul? Platonic-comic, unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]