58,806 matches
-
operele lor, nimic nu se conformează vanității stilului, căutării limbajului elevat, armoniei frazelor cizelate. N-au de gând să prezinte material de poliloghie. Nu caută să placă; vor să instruiască și să educe, și reușesc asta. Sfârșesc chiar prin a plăcea din momentul în care vrem să acordăm atenție operelor lor. În loc de elocvența artificială și savantă a școlilor, ei dețin darul vorbirii din inimă, cel care vine din credință, zel și entuziasm. Nici unul din ei nu ar pierde timpul să redacteze
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
simplitate 121, cu chipuri senine ce radiază de bucurie creștină, respirând pe Dumnezeu și trăind împreună cu Dumnezeu 122, îi sprijineau pe cei ce se clătinau în credință și purtare și-i ridicau pe cei neputincioși, schimbând totul în ceea ce Îi place Domnului, prin darul Duhului care petrecea în ei. Considerau o datorie a iubirii de frate să-i facă pe toți inaccesibili răului. Pentru aceasta erau hotărâți a nu cruța nici o oboseală. Singurul lucru pe care l-au dorit era ca
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
nici așa n-aș reuși să-l egalez în josnicia pusă în sugestia implicării criticului ambasador în scandalul financiar al pavilionului românesc de la Expoziția Mondială de la Lisabona de acum doi ani. Acestea și altele nu sînt în chestie, cum îi plăcea să spună lui Titu Maiorescu. Talmeș-balmeșul din articolul d-lui Rusu îl descalifică în primul rînd pe d-sa. Un lucru tot a obținut profesorul de la Aix-en-Provence: să-l citesc de două ori, de aici încolo, înainte de a-l mai
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
gafe decît starea de rău, fiind mai puțin supravegheată. * Adevărurile autentice se pot provoca la duel, pseudoadevărurile nu se pot decît ciomăgi. * A fi bolnav: a te simți un intrus al universului. * Boala ca viciu involuntar. * Vorbele de duh îi plac Demonului fiindcă oglindesc Neantul. * Oare, înaintînd în vîrstă, acumulezi mai multe defecte sau numai îți dai seama mai clar de cele pe care le-ai avut inițial? * Luciditatea e, în esență, indiscreție. * Prin exagerare, politețea devine ironică. O putem mînui
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
fiecare se găsește o soluție, o încadratură. Rigoarea și prospețimea interpretărilor stimulează performanța, situarea pe tot timpul spectacolului sus și nu permite alunecări de nici un fel. Autocontrolul funcționează din plin. Sînt elemente de surpriză la fiecare pas. Și surprizele sînt plăcute. Filumena Marturano se hotărăște la bătrînețe să-și facă ordine în viață, să intre în legalitate cu legăturile ei ascunse sau lăsate incerte. Sluga decide să devină stăpînă cu acte. După ani în șir trăiți cu Domenico Soriano găsește că
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
ca un calculator", EZ, 2278, 1999, 1), obligatoriu victimă - "Nea Gheorghe, cel fără slujbă sau cu leafă de mizerie", "nea Gheorghe, cel lovit în cap cu măciuca reformei" (EZ, 30.01.1998) - , deși nu lipsit de tentații ilicite (" I-ar place lui nea Gheorghe să-și vînda întîi roșiile stricate ca să le țină pe alea bune pentru el și familia lui", RL 27.09.2000 - Forum; "nea Gheorghe butonează internetul și este hrănit sistematic cu 'silicoane' și perversiuni, apoi se uită
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
învie mereu, se face crime, se face șei dragoste, dar ea e mai degrabă ură, gimnastică ciobănească sau dans tematic de șantier. Ador romanele astea în care toți înoată în stil și în metafore și nimeni nu se îneacă. Îmi plac acești autori curajoși, ce scriu un vagon de vată ca să ambaleze în ea, undeva, o mică împunsătură la adresa turcilor". Roman politic, corintic, filozofic, eseistic, parodic, satiră, antiutopie, pamflet - Adio, Europa! este expresia unei tentative disperate de "dezvrăjire a lumii" în
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
luasem la goană îndărăt, ieșind afară pe pîrtia de lumină pe care soarele înclinat o arunca în sfîntul lăcaș. O lașitate veche, desigur. Mă uit la frază. Și-mi spun, fără pic de emoție, astăzi, că fraza i-ar fi plăcut, sigur, și lui Bogza; din partea căruia stilul primelor mele tinereți învățase cîte ceva. Deși, invers. El spunea, de pildă, "fii scurt, ca și cum totul s-ar petrece pe loc!" Pe cînd eu amînam mult timp predicatul, pînă ce cititorului i-ar
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
răspundă? Aș! Umilitul s-a mulțumit să zâmbească inocent, ca și cum n-ar fi fost vorba despre el! Marea noastră greșeală este să judecăm cu instrumentele bunului simț o tagmă de mutanți, construită în laboratoarele nerușinării și ale lăcomiei. Nu-mi plac brucanismele, însă mă încumet la o profeție: în următorii patru ani, din părul dat cu briantină al lui Vadim nu se va clinti nici un fir (decât, eventual, prin chelire naturală!) Zecile de procese înghețate în mod suspect sub ministeriatul lui
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
un copil la lectura cărții, dar personajul micului prinț are ceva nespus de trist, în felul său de a se ivi pe neașteptate în calea povestitorului, cerîndu-i imperios să-i deseneze o oiță. Micul prinț e singur și descumpănit, îi plac apusurile de soare, baobabii și trandafirii, și deși călătorește în lumea întreagă, cunoscînd un rege, un om de afaceri, un vanitos, un bețiv, un lampagiu și un cărturar, învățînd cîte ceva de la fiecare, taina iubirii o descoperă pe cont propriu
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
zone decît cea a muzicii: regizoarea Beatrice Bleonț și creatoarea de modă Irina Schroter; scenograful Helmut Stürmer, timișorean trăitor în Germania, este și el pentru prima oară prezent într-o producție a Operei bucureștene. Și indiferent dacă rezultatul acestei colaborări place sau nu, el este încă un pas spre teatralizarea spectacolului liric. Deschis unor multiple interpretări, textul wagnerian a fost citit de-a lungul timpului în diverse feluri: legendă romantică, dramă socială sau thriller, parabolă a eternului conflict dintre creator și
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
din vreme. în al treilea rînd, și aceasta stătea în puterea presei, Vadim trebuia supus embargoului. E limpede acum că el și-a obținut procentele din primul tur îndeosebi grație aparițiilor televizate. Profitînd cu nerușinare de așteptările oamenilor (cărora le place să fie căinați, să audă din gura altora cît le e lor de greu), Vadim nu s-a mărginit să fie populist și josnic, dar a încercat să speculeze unele pulsiuni naționaliste, lovind în maghiari, sugerînd (în văzul a cîteva
Cine l-a inventat pe Vadim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16518_a_17843]
-
verde în față și obscurul colaborator al Luceafărului n-are nici o îndoială că el e singurul cap-capabil să ajungă la o judecată de valoare asupra operei lui Gellu Naum și asupra persoanei poetului. Care mai are un defect major: îi plac pisicile. La o recentă lansare a îndrăznit chiar să facă elogiul lor. În calitate de biped, Radu Voinescu s-a simțit jignit: "Dacă pe bipezi îi expediază în două fraze, în schimb se lansează într-un consistent elogiu adus pisicilor. Foarte frumos
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
fiindcă tot vorbește dînsul de complexe freudiene). Mult regretatul Laurențiu Ulici, care figurează încă în casetă ca director al revistei ce publică inepția, vedea în Gellu Naum un candidat la Premiul Nobel pentru Literatură. E drept că pe Ulici îl plăceau și femeile și pisicile, iar invidia îi era străină. * Cronicarul s-a mai arătat și în alte rînduri excedat de abundența "paginilor de jurnal" publicate antum în reviste de diariști de toată mîna, convinși că tu, cititor, nu mai poți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
altora, de ce m-aș fi transformat în spion? Calitatea de martor e ultima care mă interesează. Nu mi se potrivește, sînt alții făcuți pentru asta". Nu știm cît de "făcut pentru asta" e Gheorghe Crăciun, cert e că lui îi place și îi trebuie jurnalul - afirmare de sine și armă: Adevărata perversitate e aceea de a-ți ține un jurnal la care nu te gîndești că va fi publicat vreodată. Perversitatea e și mai mare atunci cînd impui, prin testament, publicarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
de altă parte, trebuie să ne amintim că Mircea Nedelciu nu era exclusiv scriitor, ca Mircea Cărtărescu, de exemplu. Era și un strateg al generației lui, aflate mereu în ofensivă, și un om de afaceri, și un înțelept căruia îi plăcea să-și lucreze grădina (de neuitat rămâne una din tabletele lui pe această temă, adevărată odă închinată foarfecii de tăiat vița de vie). Doar o parte din energia sa s-a îndreptat către scris. Mircea Nedelciu - ne-o confirmă romanul
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
îndrepte spre Lugoj, la fierăria fiului lui Mina, unde, potrivit promisiunii lui Miloș, o aștepta și bunișoara ei avere. Porni, spre întristarea faraonilor din Vlădeni. Dar mai întîi s-a dus la bătrînul Miloș, aflînd de moartea lui. I-a plăcut să meargă pe jos pînă la Lugoj, unde, într-un tîrg, norocul o ajută să-l cunoască pe Marco, pe care-l însoți în trăsura cu calul pe care tocmai el îl cumpărase. Se îndrăgosti pe dată de el. Tînărul
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
formulă. Văzînd doar Ocean café nu pot să afirm prea mare lucru nici despre originalitatea lui, nici despre noutatea pe care le-a adus în demersul său regizoral. Cu alte cuvinte, nu m-a surprins în chip decisiv. Mi-a plăcut ideea de a face un scenariu, comandînd texte unor dramaturgi tineri, apropiați viziunii sale asupra teatrului, mai exact niște monologuri în jurul temei: femeia, îndrăgostirea și iubirea. Cei solicitați au fost: Radu Macrinici, Saviana Stănescu, Ștefan Caraman, Alina Nelega și Gianina
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
adaos de sens", modelul de producere cel mai simplu, ca execuție (oare?), dar prin care se emite mesajul cel mai puternic, cel mai angajant și cel mai încrezător: ieșirea din tragic. Profesorul Negrici spunea cu totul altceva decât dacă îi place sau nu să meargă la teatru, și o spunea în același cod în care a funcționat literatura generației șaizeci. Anume, că determinismele păguboase pot fi întrerupte, că lumea poate fi schimbată, că există viitor. Aceasta este forța modernismului postbelic: codificarea
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
un fapt istoric. Aceasta este provocarea: dislocăm o secvență din istorie, cu tot potențialul ei explicativ, sau încercăm să regândim conceptul, în dinamica și în funcționalitatea lui? Nu se poate anula retrospectiv criteriul literaturii române moderne, care a fost, ne place sau nu, ideea de operă. Autoritatea lui s-a prelungit, la noi, mai mult decât în alte culturi și de aceea ni se pare acum foarte demodat. Tocmai această prelungire trebuie analizată. E posibil să descoperim că a avut un
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
a șoca, năuci lectorul și a-l face neputincios. I-am numit pe acești scriitori Desperados. Vi se pare că vi se potrivește caracterizarea și eticheta? Julian Barnes: Faptul că sunt considerat un Desperado mă ia prin surprindere.Da, îmi place grozav caracterizarea (cui nu i-ar place?) dar ne faceți să apărem (se pare că suntem mai mulți) ca o bandă condusă de Clint Eastwood, numai că cine ar putea să fie oare Clint, și suntem oare o bandă? Aș
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
face neputincios. I-am numit pe acești scriitori Desperados. Vi se pare că vi se potrivește caracterizarea și eticheta? Julian Barnes: Faptul că sunt considerat un Desperado mă ia prin surprindere.Da, îmi place grozav caracterizarea (cui nu i-ar place?) dar ne faceți să apărem (se pare că suntem mai mulți) ca o bandă condusă de Clint Eastwood, numai că cine ar putea să fie oare Clint, și suntem oare o bandă? Aș zice că suntem un număr de scriitori
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
care ne deosebim mult prin ceea ce scriem. în ceea ce mă privește, sunt sigur că nu vreau deloc să șochez și nici să-mi văd lectorii neputincioși. Am o relație foarte strânsă și afectuoasă cu lectorul meu prezumptiv. Evident, câteodată îmi place și mie să mă joc cu ce știe și ce așteaptă el de la mine. îmi place să redau realitatea în întreaga ei complexitate năucitoare, dar nu văd în cititor un rival ori o victimă. Ar fi prea comod. Și în
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
deloc să șochez și nici să-mi văd lectorii neputincioși. Am o relație foarte strânsă și afectuoasă cu lectorul meu prezumptiv. Evident, câteodată îmi place și mie să mă joc cu ce știe și ce așteaptă el de la mine. îmi place să redau realitatea în întreaga ei complexitate năucitoare, dar nu văd în cititor un rival ori o victimă. Ar fi prea comod. Și în orice caz, lectorul meu nu mă înfruntă ci îmi șade alături, contemplând lumea în paralel cu
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
rog. Tălmaciul îmi pusese o pilă. Femeia mă privea ceva mai domolită. Cu traducătorul meu, băiat simpatic, vorbeam deseori între noi în argoul bucureștean. Așa făcuse și în ziua aceia după ce ne reluaserăm mersul și constatase filosofic: Nasol! - ce-i plăcea lui mai mult.
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]