3,350 matches
-
birou de consiliere cetățenească, cursuri de kung fu, hipnoterapie, parcă toată lumea are cel puțin cîte-o idee. E și un preot iezuit pensionat care se oferă să asculte spovedanii. — Bun. Sper că-l țin ocupat. Hennessy mi-a zis că se plănuiește Înființarea unui club sportiv rival. — Așa e. Al nostru nu-i destul de exclusivist pentru gustul unora. Residencia Costasol pare ea omogenă, dar e stratificată social mai dihai ca Tunbridge Wells(##notă - Circumscripție electorală britanică din comitatul Kent, reprezentată În Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
suedezul, cu trăsăturile lui gotice abia descifrabile În aerul Îmbîcsit, aprobă iar, cu capul plecat. — Așa ceva e imposibil! - și am bătut mărunt cu pumnul În parbrizul Paulei. Am vorbit cu Crawford acum o oră. Nimeni n-ar fi putut să plănuiască nimic atît de repede. — Ei știu asta de cîteva săptămîni. Încercă să-mi potolească tremurul mîinilor, lipindu-și-le de piept. Vorbi clar, pe un ton tensionat, dar nedeformat de emoție: — Totul e aranjat - petrecerea e doar o acoperire. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cine-i tartorul la toate astea, Crawford? — Nu, spuse Paula și scutură din cap, cam fără voie. El o să fie la niște kilometri distanță, În Calahonda. O să bea cu amicii la noul club de tenis. Dar spui că el a plănuit totul? — Nu tocmai. De fapt, el nu cunoaște aproape deloc detaliile afacerii. — Atunci, cine le cunoaște? Mahoud și Sonny Gardner n-or fi visat toate astea singuri În pat. Cine-a pus totul la cale? Paula șterse pata lăsată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de pe ferestrele Jaguarului și-a strivit-o În pumn. L-am lăsat baltă și m-am Întors către Paula. — Dar tu? Ea strînse din buze, parcă ÎncăpățînÎndu-se să nu dea drumul la cuvinte. — Mie nu mi-au zis ce plănuiseră... Am crezut că-i vreo preacinstită farsă care să parodieze stilul feudal al soților Hollinger de-a conduce o petrecere. Ideea era să se facă un foc mic În interiorul casei, să se detoneze niște fumigene și să-i gonească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și iată-mă cu cinci morți pe conștiință. Se văzu că era supărată pe propria-i persoană cînd Își mătură părul de pe ochi și se privi rece În geamul parbrizului.) Am fost o proastă... Ar fi trebuit să ghicesc ce plănuiau ei de fapt. Dar eram sub vraja lui Bobby Crawford. El crease Estrella de Mar, iar eu credeam În el. După incendiu, am știut că oamenii o să continue să ucidă pentru el și că trebuie să-l oprească cineva. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că oamenii o să continue să ucidă pentru el și că trebuie să-l oprească cineva. Dar aveau dreptate el și Betty Shand, incendiul și decesele i-au ținut pe toți Împreună și au păstrat În viață Estrella de Mar. Acum plănuiesc să facă același lucru pentru Residencia Costasol, cu bietul Sanger pe post de oaie pentru sacrificiu. Dacă moare și Laurie Fox cu el, În patul lui, cu atît mai șocant o să fie totul - nimeni n-o să poată uita vreodată una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să îl lase, dar, când se întorcea, o patrulă schimbată l-a mirosit... Nu mai erau ăia care îi luaseră banii, ci pasdari noi, veniți din Meybod. Era abia unsprezece, taică-său se grăbise, nu mai respectase nimic din ce plănuiseră. Omar simți greața că îi urcă în gât, ca o lavă fierbinte și acră. Se lăsă pe genunchi și icni, parcă împușcat, apoi își vărsă tot stomacul pe pământul spongios și crăpat al deșertului. Seară de seară, pătrundea în femeia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
frig, despre șah, despre pasdari și „turbane“, despre nevastă-sa și copil, despre frica de zi cu zi, ca și despre adevărul că, în Iran, fiecare avea un secret, chiar fără să vrea. Îi spuse că nu divorțase și că plănuia să trimită bani, oricât de puțini, pentru fiul lui. Că se încredea în noua lui țară și că avusese noroc de prieteni buni. Că visa la o benzinărie cu garaj și bistro, alături de blajinul Godun. Că îi plăcea câmpul și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
șir de popi, care începea cu un athravan și se prelungea pân’ la tată-său, care ajunsese mobed. „Lână de Kerman“, zicea maică-sa, pipăind țesătura albastră, cu fir, a unor întinderi cotropite de soare. Luaseră autobuzul de la Piața Darkar, plănuind c-au s- ajungă în două ore. Dar șoferul nu se grăbea. Se oprea să ia oameni care se urcau cu mănunchiuri de sabzeh încolțit și cu coșuri gătite pentru prânzul afară. N-aveau rude în Kerman, doar prieteni la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și mesteceni cu trunchiul alb. Veterinarei îi plăcea ca și lui să vadă copaci în câmpie și s-audă frunziș tors de vânt. Oricum, în tăcerea lipsită de apărare a câmpului, ca o palmă întinsă, ei puseseră ziduri și forfotă, plănuind că așa ar fi trebuit. Acum chiar știa: Veterinarei îi plăcea, ca și lui, să stea singură, deși ranch-ul era suprapopulat. Deosebirea dintre ei doi consta, totuși, în faptul că el întorcea trecutul pe toate fețele și era doar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
stare. Ei îi aduseseră și pe alții, ca și breslele de pietrari care împodobiseră împrejurul cioplind în versantul de rocă. Nu era nimic mai stupid decât să sfârșească acolo unde își doriseră cândva să se bucure: și ea, și Omar plănuiau la începuturi, pe când ea abia absolvise, să aibă o casă pe colinele înverzite și în ea să își primească nepoții. De câte ori ceața de plumb și uraniu se lăsa peste Teheran și se înecau respirând, își spuneau unul altuia: „Mai e
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în mod evident, prinsă de sârguința lui Helen. După cele întâmplate cu Kurt, eram surprinsă. Dar, după aceea, m-am gândit că poate Janey credea că dacă Helen e mai deschisă în legătură cu stratagemele ei înseamnă că avea puține șanse să plănuiască o aventură cu Philip Cantley pentru a obține un rol în Casa Păpușilor. Oricum, nu era treaba mea. Tot ce puteau face era să stau pe acolo, să-i ofer lui Janey un umăr pe care să plângă - în caz că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
molte 2 lucruri despre Marie? zise Sally, învârtind cuvintele ca pe un titirez. —Mm. Se pare că verificau dacă ne condusese la cadavru în mod intenționat. Dar nu-mi dau seama cum ar fi posibil așa ceva. Nimeni nu poate să plănuiască să-i cadă un cercel, care să se rostogolească exact acolo unde trebuie, ca să nu mai vorbim de înțepenit cercelul atât de bine. Poáte l-a pus acolo înainte, sugeră Sally. Când nu te uitai. L-a împins cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o noapte înainte aveau darul de provoca același efect, atunci când era făcut cum trebuie. Încă nu-mi era clar ce părere aveam despre Hugo, astfel că am luat hotărârea irevocabilă de a nu mă mai gândi deloc la el. Nu plănuisem să ne mai vedem în privat, întotdeauna exista un moment, la despărțire, când ne priveam unul pe celălalt, gata să spunem ceva, dar nici unul pregătit să-și calce pe inimă și să fie primul care să propună o altă întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca să fie aruncată direct la gunoi. Îmi cer iertare pentru acest lucru. Îți scriu pentru că am văzut ceva care nu trebuie ignorat. Dacă ai vedea ce am văzut eu, ai înțelege. Te-ai schimba profund - la fel ca tot ceea ce plănuiești să faci. Mi-a trecut prin minte să dezvălui publicului ce am aflat, prin intermediul presei. Dar cred că e dreptul tău să auzi asta primul, așa că am încercat să păstrez secret ceea ce știu. Pentru că e un secret atât de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
slavă lui Allah, soseau fără întrerupere - iar apoi le dădea mai departe printr-unul din numeroșii băieți care răsăriseră ca șobolanii din canalizare, în momentul în care căzuse Saddam. Mahmud se minuna de înmulțirea bruscă a acestor adolescenți întreprinzători. Nu plănuise nimeni asta; nici măcar nu discutase nimeni asta. Nu fusese nimeni instruit în privința asta; nu existase nici un zvon că se vor putea face bani din ziua în care știți-voi-cine va dispărea. Și iată cum veneau toți la el, ieșind din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
al acestui om, un egal al acestui geniu al comerțului. —Nu doar piesele, Mahmud. Am de gând să te țin și pe tine aici. Și cu o simplă mișcare a mâinii îi făcu semn fiului său să acționeze, exact așa cum plănuiseră. Mahmud vru să scoată cuțitul, dar era prea târziu: lopata îl lovise deja în cap, doborându-l la pământ. Își dădu ultima răsuflare, dar Nawaf îl mai lovi de două ori cu capul metalic al uneltei, doar ca să fie sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
iată că erau foarte bune.“ Și în a șaptea zi s-a odihnit. Ei, ai mai paria că Atotputernicul ne va mai salva încă o dată? Da, lucrurile sunt sumbre, nu există dubii în privința asta. Guvernul dumneavoastră de la Washington, domnișoară Costello, plănuiește să deposedeze poporul evreu de ceea ce i se cuvine prin naștere, cerându-ne să cedăm pământul care ne-a fost promis de Dumnezeu. Iar cel care colaborează cu voi e un bărbat în care am avut odată încredere, un trădător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta ar spune multe. Toți ceilalți se certau și se ciondăneau, soți întorcându-se beți, mame care se încurcau cu lăptarul, tot felul. Veneau la maică-mea să le dea sfaturi. —Și te uitai la ce făcea ea? —N-am plănuit niciodată asta. Dar cuplurile își făceau apariția în camera noastră de zi, cerându-i mamei să le arbitreze. „Hai să vedem ce are doamna Costello de zis.“ Devenise un refren pe la noi. M-am uitat la ce făcea și presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vorbit cu Jaafar al-Naasri în seara aia doar după ce și-a făcut curaj cu încă două pahare de tărie. Și-a pregătit un scenariu pentru ce avea de spus, pe care l-a urmat cu mult mai puțină rigurozitate decât plănuise, din cauza alcoolului și a emoțiilor. Dar i-a transmis ideea de bază. Jaafar trebuia să aibă răbdare și încredere în el. Henry va pune la păstrare articolele prestigioase, de mare valoare, pe care ar fi putut continua să le țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spui că Avraam a hotărât cine trebuie să moștenească Muntele Moriah, Isaac sau Ismael, noi sau musulmanii? bolborosea Kishon la telefon. Și ai dovada? Unde e în momentul ăsta? Guttman părea aproape isteric în acele clipe, spunând că trebuiau să plănuiască cum să dea la iveală toate astea, că ei, cei din aripa dreaptă, trebuiau să dezvăluie lumii acest lucru. Că va fi cel mai glorios moment al frontului naționalist! Kishon se întreba dacă acest vechi prieten nu delira. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dintr-o suflare. —Mesajele pe care le-a lăsat Guttman - cel de pe DVD, cel din Second Life -, a făcut toate astea sâmbătă. Atunci l-a sunat și pe Kishon. Gâfâia. — Dar dacă nu a terminat ce avea de făcut? A plănuit să ascundă tăblița în tuneluri - și ar fi făcut-o. Dar a intervenit ceva: a fost omorât. Probabil a plănuit să facă ce avea de făcut după mitingul de pace. Dar pur și simplu n-a mai apucat. Miller asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
astea sâmbătă. Atunci l-a sunat și pe Kishon. Gâfâia. — Dar dacă nu a terminat ce avea de făcut? A plănuit să ascundă tăblița în tuneluri - și ar fi făcut-o. Dar a intervenit ceva: a fost omorât. Probabil a plănuit să facă ce avea de făcut după mitingul de pace. Dar pur și simplu n-a mai apucat. Miller asculta cu atenție. — Deci unde e acum tăblița? Asta e toată problema. Nu știu. Și dacă eu nu știu - după ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de vocație filozofică, a găsit în pozitivismul lui Auguste Comte, înțeles cu aproximație, justificarea teoretică a enciclopedismului său și tot de la Comte a împrumutat spiritul de sistem, sub obsesia căruia a trăit toată viața. Profesor la Universitatea din Lisabona, a plănuit o istorie a literaturii portugheze în 36 de volume și chiar a scris vreo douăzeci. Fără nici o pregătire științifică, a abordat antropologia și etnografia, încadrînd tot ce știa - și nu știa mult - într-un sistem de o întristătoare, sterilă rigiditate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în discuția problemelor naționale și oamenii noi, învățați, plini de patriotism și de încredere, care lucrează în liniștea biroului lor, și care vor juca, fără îndoială, un rol foarte strălucit în acțiunea de salvare a patriei". Asociațiile Comerciale și Industriale plănuiau să depună liste speciale de candidați pentru viitorul Parlament. Era și acesta un semn de oboseală față de diviziunea partidelor și luptelor politice. Dar Guvernul, prezidat de Ginestal Machado, care urmase lui Antonio Maria da Silva și din care făceau parte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]