31,059 matches
-
Lacului de Vest. Xiao Qing a fugit în munții Emei unde s-a antrenat din greu, învățând să se lupte. S-a întors acasă, l-a învins pe Fa Hai și a eliberat-o pe Bai Suzhen. Capitolul XV ARTĂ PLASTICĂ POPULARĂ 1. Arte populare Teatrul de umbre chinezești Jocul de umbre este una dintre formele artei artizanale din China. Teatrul de umbre chinezești acordă o mare atenție prezenței scenice a personajelor. Mișcările figurinelor sunt însoțite de cântece răsunătoare, ceea ce dă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca întreg. Teatrul de umbre din provincia Shanxi Teatrul de umbre din provincia Shanxi din nordul Chinei este mai riguros și oarecum standardizat. Detaliile acestora, cum sunt micile obiecte de podoabă greu de gravat, sunt pictate. Culorile folosite de artiștii plastici în realizarea acestora sunt în principal roșu, verde și galben-caisă, iar coloranții folosiți pentru obținerea acestora sunt naturali. Figurinele sunt imagini cu un colorit plin de rafinament, dar dincolo de impresia de delicatețe a nuanțelor, picturile aplicate sunt rezistente la coroziune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
al casei. Jucăriile brodate din Shaanxi Jucăriile brodate din provincia Shaanxi, nord-vestul Chinei au o largă răspândire și sunt prezente într-o varietate de subiecte păpușă drăgălașă, pește zburător, broască sau cap de porc, insecte, fructe, animale etc. o materializare plastică a dorințelor femeilor din satele chineze de a atrage forțe benefice pentru a primi o viață mai bună. Jucăriile brodate au căpătat și ele o mare varietate de forme și culori, ceea ce demonstrează bogata imaginație a artizanilor care le-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
reprezentările unor lucruri sau persoane familiare să-l însoțească pe răposat în lumea de dincolo. Cu aproximativ 1000 de ani în urmă, decupajele din hârtie au început să fie utilizate mai mult în ornamentică sau în alte forme ale artei plastice. De exemplu, femeile din dinastia Tang (618-907 e.n.) le purtau pe cap ca podoabe pentru păr. Iar în dinastia Song, în secolul al XII-lea, erau lipite pe ferestre, pe porți și împodobeau pereții, oglinzile sau lampioanele. Tot atunci au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de obiecte din hârtie și se organizează periodic expoziții cu decupaje de hârtie și simpozioane științifice, se editează și albume cu realizări ce țin de calificativul de operă de artă. Decupajele din hârtie au devenit o ramură independentă de artă plastică, al cărei mod de exprimare a fost preluat și de alte domenii artistice cum ar fi de exemplu, ilustrarea cărților cu povestiri în imagini, în arta scenică și în creațiile cinematografice. Decupaje din hârtie (Foto: Wang Zhi, Yang Ying) Pictura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
întoarcerea primului val de „ziariști” au început să răsară în Certeze vilele sau, mai degrabă, un soi de castelușe pătrățoase cu trei și patru caturi. Dacă odinioară vila era o construcție voit rustică, acestea sunt voit suburbane: termopane și colonade, plastic ca marmura neagră sau roșu ca țigla, garaje și terase nesfârșite, lifturi sau scări interioare care duc spre nicăieri. Toate la șosea, să le vadă mașinile care vin dinspre Sighet sau Satu Mare. Deși noi, unele cu tencuiala neuscată încă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
altfel, Țandără e un român normal, plânge, are un fiu, fură de la stat... Nu ridicolul, ci groaza. Cine se uită acum în jur și se crede apărat, pentru că există mașinile sclipitoare, lumina televizoarelor, cântecele telemobilelor, vioiul artificial al sticlelor de plastic multicolore, se va fi înșelat o dată cu mine. Răul rece și bălos e tot în noi și va izbucni în spume sângerii îndată ce-i va veni din nou vremea. Ce-i drept, acum poate că nu va mai lovi cu creionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de suportul ei. Cred că e la fel de greșit să crezi că literatură nu poate fi decât în cărți sau că nu are importanță pe ce e scrisă literatura. Arta poate lua naștere oriunde în spațiu și timp. O pungă de plastic, albă, dansând cu vântul toamnei, pe fundalul unui zid cenușiu de beton (American Beautyă, poate să-mi stârnească aceeași emoție ca o mare balerină în Lacul lebedelor. Arta a început pe pereții peșterilor, la primele sunete articulate scoase în jurul focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
inocența ei de mamă, să presimtă pașii hoțești, rânjetul diabolic, mâna tremurătoare și vicioasă care înșfăca pila ca pe un obiect sacru de pe policioara ei din baie (aceeași mână care osândea la moarte, fără milă, hoarde întregi de omuleți de plastic), mă ia cu amețeală și mi se înmoaie genunchii. Numai când îmi închipui cum se pot întuneca ochii albaștri ai lui Filip aflând că Rahan avea ciudatul obicei de a ieși, când ți-e lumea mai dragă, din paginile revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
al celor aleși. Să te așezi doar pe tronul (scăunelul) din imediata apropiere a desenului cu minge de pe fața de masă. Să porți cu demnitate sceptrul puterii (un cerculeț roșu care, de obicei, se arunca pe gâtul unei rațe de plastic). Să nu ții cu Steaua. Să nu fi spus la tovarășa. Să joci Ce fac eu să facă toți. Să cânți Alunelul doar dacă ești constrâns. Să nu te atingi de păpuși. Să le rupi doar capul. Să nu dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Alvin Își fracturase femurul sau despre Red Sox. M-am Întors sus, În cameră. Parcă era deja plecat de ani de zile. N-am putut să desfac capacul de pe Skippy. Pe masă era franzelă neîncepută Sunshine, așa că am ronțăind prin plastic și am mîncat o parte din ea. Am stat toată noaptea În fotoliul cel mare. Pentru a nu mă mai gîndi la Jerry, am plecat la Paris, În căutarea casei În care a locuit la un moment dat Joyce, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
copiatorul din biroul meu, înmânându-i pachetele cu imprimate de parcă ar fi fost fragmentele unui ordin de execuție. În apartamentul său, l-am urmărit cum confruntă detaliile corpului ei cu fotografiile unor răni grotești reproduse într-un manual de chirurgie plastică. În viziunea sa a unui accident de mașină cu actrița, Vaughan era obsedat de multe răni și lovituri - de cromul muribund și de tabla îndoită a mașinilor lor, întâlnindu-se din plin în coliziuni complexe repetate la nesfârșit în filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prin parbrizul spart, cu pelvisul menopauzal sfârtecat de sigla cromată de pe capotă. La ceas de seară, sângele ei ar traversa cimentul albit al terasamentului, bântuind pe veci mintea unui polițist tehnician care-i purtase bucățile cadavrului într-un lințoliu de plastic galben. Din când în când, Vaughan o vedea lovită de-un camion care dădea cu spatele într-o zonă de alimentare de pe autostradă, zdrobită de portiera propriei mașini pe când se apleca să-și dezlege pantoful drept, contururile corpului fiindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
accentuau sentimentul tot mai puternic al unei noi uniuni dintre corpul meu și automobil: uniune mai intimă decât sentimentele pe care le încercam pentru șoldurile late ale Renatei și pentru picioarele ei puternice ascunse vederii sub pelerina de ploaie din plastic roșu. M-am aplecat în față și-am simțit bordura volanului în cicatricele de pe piept, apăsând cu genunchii în cheia de contact și în frâna de mână. Am ajuns la poalele podului rutier o jumătate de oră mai târziu. Traficul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
schimba în verde, mi-am simțit penisul cum se întărește. Am trecut de pe banda rapidă pe cea lentă, intrând în fața autocisternei. Arcul podului rutier se înălța spre orizont, rampa lui nordică ascunsă de dreptunghiul alb al unei fabrici de materiale plastice. Volumele intacte, rectilinii ale clădirii se îmbinau în mintea mea cu formele gambelor și coapselor ei lipite de scaunul din vinilin. Evident neștiind că ne îndreptam spre locul primei noastre întâlniri, Helen Remington își încrucișa și depărta picioarele, mișcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mea cu formele gambelor și coapselor ei lipite de scaunul din vinilin. Evident neștiind că ne îndreptam spre locul primei noastre întâlniri, Helen Remington își încrucișa și depărta picioarele, mișcându-și rotunjimile albe în timp ce coșurile înalte ale fabricii de materiale plastice rămâneau în urmă. Cu asfaltul fugind pe sub noi, ne îndreptam cu viteză spre intersecția cu nodul rutier de la Drayton Park. Ea se sprijini de stâlpul cromat al ferestrei laterale, aproape scăpându-și țigara în poală. Încercând să controlez mașina, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cadranelor, carapacea proeminentă a coloanei de direcție, mânerul extravagant ca de pistol al frânei de mână. Am pipăit vinilinul cald al scaunului de lângă mine, apoi am mângâiat culoarul umed al perineului lui Helen. Mâna ei îmi apăsa testiculul drept. Laminatele plastice din jurul meu, de culoarea antracitului spălăcit, aveau aceleași tonuri ca și părul ei pubian din jurul vestibulului vulvei. Compartimentul pasagerului ne închidea ca o mașinărie care generase, prin actul nostru sexual, un homunculus de sânge, spermă și freon. Am mișcat degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
jos de la parcarea aglomerată până la spațiile de testare. Helen discută cu cercetătorul care ne întâmpinase plănuita legislație ministerială cu privire la barele stabilizatoare. Pe pista de ciment fuseseră aduse două șiruri de mașini accidentate. În caroseriile zdrobite stăteau corpurile unor manechine de plastic, cu fețele și piepturile despicate de coliziuni, zonele rănite fiind marcate în dungi colorate pe craniile și abdomenele lor. Helen se uită țintă la ele prin parbrizele fără sticlă, aproape ca și când ar fi fost pacienți pe care spera să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cel mai mult pe Vaughan - rănile la nivelul organelor genitale înregistrate în timpul accidentelor de automobil. Fotografiile care ilustrau opțiunile puse la dispoziție erau evident alese cu enormă grijă, rupte din paginile jurnalelor de medicină legală și din manuale de chirurgie plastică, fotocopii după monografe pentru uz spitalicesc intern, extrase din rapoartele de sală operatorie furate de Vaughan în cursul vizitelor sale la spitalul Ashford. Când Vaughan intră în curtea unei benzinării, lumina stacojie a firmelor cu neon de deasupra porticului scăpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că chinurile morții la care aveam să fim martori nu erau ale ei. Vaughan ședea răbdător lângă mine în vreme ce eu conduceam Lincolnul spre vest, pe direcția locului accidentului. Se uita cu ochi resemnați la fațadele albe ale fabricilor de materiale plastice și ale depozitelor de pneuri de pe marginea șoselei. Asculta detaliile coliziunii triple transmise pe frecvența poliției, ridicând treptat volumul ca și când ar fi vrut să audă într-un crescendo maxim confirmarea radiofonică finală. O jumătate de oră mai târziu, ajunși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
arăt lui Vaughan. Am pornit motorul și am ieșit din curtea blocului. Cum am accelerat, perspectivele străzii se deschiseră în jurul meu, îndepărtându-se de mine ca într-un proces aerodinamic automat. Lângă supermarket, o femeie tânără într-un impermeabil de plastic radia o lumină cireșie în vreme ce traversa drumul. Mișcarea mașinii, atitudinea și geometria sa, suferiseră o pronunțată transformare, de parcă ar fi fost epurată de toate concrescențele familiar-sentimentale. Indicatoarele stradale dimprejur, fațadele magazinelor și trecătorii erau influențați de mișcarea mașinii; intensitatea luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
impune voința. Întoarcerea în Europa presupune ieșirea din inerțiile mentalității colectiviste, ostile individului, ruperea cu tendința, binecunoscută, spre uniformitate, spre monotonie, spre disciplină gregară. Comunismul în viziunea filosofului român Petre Țuțea apare într-o formă mai concisă dar și mai plastică: „Ca să constați că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în științe sociale. [...] Comuniștii au vrut să ne facă fericiți cu forța: bă, să fiți fericiți, că vă ia mama dracului! Adică să mănânci bine, să dormi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în călătoria pe care micul lui tren o făcea înspre cine știe unde. - Pleacă de-acolo, bă puștiule, zise un student la filosofie. - Vezi că vine tramvaiul și te calcă, urlă un bătrân. - Aoleu, fugi! strigă o femeie cu două pungi de plastic. Dar Liviu își vedea liniștit de treabă. - O să-l omoare! - Salvați-l! - Cineva să cheme pompierii! Așa vociferau cei prezenți la scena ce promitea să devină dramatică sau chiar tragică. Fiecare își dădea cu părerea și toți erau de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cap că bine și plecară să mai cumpere niște înghețate. Patru-cinci capete se aplecară curioase din balcoane. Takamura își începu munca: încercui spațiul în care urma să lucreze cu opt stâlpi de metal de care legă o panglică lungă de plastic, sparse asfaltul cu cupa buldozerului, scoase câteva zeci de metri cubi de pământ și pietriș, opri buldozerul, coborî din el și începu să dea târcoale găurii pe care o făcuse. - Spor la treabă, îi ură o gospodină pe fereastra bucătăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ca să putem consuma actul nestânjeniți, Delia se așază pe penisul meu și începe să se miște, de parcă ar călări un căluț electric, în care bagi o monedă ca să pornească. Un căluț mare cât un miel sau un dog german, de plastic, vopsit în roșu, cu hamuri aurii și șea albastră. Vopseaua este scorojită pe alocuri. Cum spre deosebire de mine Delia pare să știe ce face, mă las în voia ei. Nu am cuvinte să descriu senzația pe care o am și, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]