4,267 matches
-
cultural-artistic. Încă în etapa „Evenimentului literar”, G. Ibrăileanu și C. Stere demonstraseră că au un orizont larg, îmbogățit mereu, o bună cunoaștere a literaturii, susținută de o mare pasiune. Arătaseră, de asemenea, o dexteritate rară în mânuirea tuturor armelor în polemică, de la argumentele cele mai subtile la inflexiuni profetice și sarcasm vitriolant. Stere, antrenat mai cu seamă în lupta politică, scrie totuși câteva eseuri literare cu impact major (Cântarea pătimirii noastre, Henrik Ibsen, Petroniu veacului al XIX: Oscar Wilde, Contele L.
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
de la câteva elemente ale scheletului. Astăzi, ei au la dispoziție și o mare cantitate de „carne umană” considerată de Marc Bloch drept vânatul de soi al istoricului. Punând la dispoziția cercetătorilor milioane de pagini, exhumarea surselor a pus capăt multor polemici care au dat culoare istoriografiei timp de decenii; în prezent nu mai există nici un fel de contestare a foametei din Ucraina anilor 1932-1933, nici a asasinării ofițerilor polonezi la Katyn, nici a celor 700000 de victime ale Marii Terori din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai există nici un fel de contestare a foametei din Ucraina anilor 1932-1933, nici a asasinării ofițerilor polonezi la Katyn, nici a celor 700000 de victime ale Marii Terori din 1937-1938, nici... nici. S-ar putea cita zeci de exemple de polemici cărora le-a pus capăt revoluția documentară. Acest lucru nu implică neapărat și o revoluție epistemologică. într-adevăr, numeroși autori au muncit enorm încă din 1917, carențele din documentație stimulându-le adeseori reflecția. Unele grile de analiză dezvoltate încă de la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cea de-a doua treime a secolului al XIX-lea și propovăduind suprimarea statului și a oricăror constrângeri exercitate asupra individului, conform devizei „Nici Dumnezeu, nici stăpân”, anarhismul intră în concurență cu marxismul* având o viziune diferită despre societatea socialistă. Polemica între aceste două curente de gândire ale anticapitalismului* devine recurentă când ele reprezintă mișcări politice și sociale, și se transformă în conflict după 1917. Anarhismul a fost inițiat mai ales de către Pierre Joseph Proudhon, pentru care proprietatea trebuie să fie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în concepția lui Marx* ea trebuie să treacă în mâinile statului. Proudhon reproșează Ligii Comuniștilor faptul că ea dezvoltă ideea de dictatură a proletariatului, care ar antrena dominația unui grup social asupra celorlalte și că ar fi contrară principiului dreptății. Polemica reizbucnește în cadrul Internaționalei I-a (AIT), între Marx și Mihail Bakunin, adevăratul creator al anarhismului; acesta denunță „pseudostatul popular (care) nu va însemna nimic altceva decât guvernarea despotică a maselor populare de către o nouă și foarte restrânsă aristocrație de adevărați
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Bulgaria sau în România, accesul la dosare este încă dificil. Astfel, revoluția documentară permite accesul la documentele interne ale sistemului comunist și aruncă o lumină nouă asupra unor întregi sectoare ale istoriei sale, punând capăt ipso facto unor interminabile polemici. Ea facilitează interpretările datorită nenumăratelor documente scoase la iveală. Totuși, fonduri decisive rămân cvasi-închise - în Rusia, cele ale KGB sau ale Armatei Roșii*. Altele au fost distruse din cauza caracterului lor compromițător, fie în momentul căderii regimurilor comuniste, fie cu mult
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
agent KGB Aleksandr Litvinenko. B BOLȘEVIC/BOLȘEVISM Termenul bolșeviki apare în timpul celui de-al II-lea congres al Partidului Muncitoresc Social-democrat din Rusia (POSDR), întrunit la Bruxelles și apoi la Londra în iunie-iulie 1903, în cursul căruia izbucnește o violentă polemică. Aceasta se referă la articolul 1 al statului care definea calitatea de membru al partidului*. Pentru Lenin*, partidul trebuie să fie format din revoluționari de profesie, militanți clandestini și agenți disciplinați ai unei conduceri foarte centralizate care preconizează declanșarea unei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unei „naționalități evreiești” care „contrazice interesele proletariatului evreu” și generează „starea de spirit a «ghetoului». Absolut inconsistentă din punct de vedere științific, ideea unui popor evreu special este, prin încărcătura sa politică, reacționară”, scrie el în 1903, în cursul unei polemici cu Bundul - partidul social-democrat muncitoresc evreiesc. în 1913, Stalin* continuă această argumentație în Marxismul și chestiunea națională: pentru a fi o națiune, evreilor le lipsește o limbă comună, o economie și un teritoriu; așadar, nu le rămâne decât să se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai multe stațiuni de vilegiatură - Capri, Nisa, Lucenna -, ducând o existență dublă: aceea a unui mic-burghez trăind de pe urma rentelor sale și din fondurile partidului, și cea a unui lider care-și consacră viața pregătirii unei revoluții*. Ia parte la numeroase polemici în interiorul și în afara facțiunii bolșevice, întărindu-și neîncetat influența asupra ei. în februarie 1912, Lenin se simte destul de sigur de ea pentru a o erija în partid autonom avându-și propriul Comitet Central. Totuși, după criza din 1905, Rusia își
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
axiologice care imită disputele religioase, fără să se bazeze totuși pe aceleași criterii. Voința de a spune adevărul și, prin urmare, de a defini o regulă pentru ansamblul mișcării muncitorești este prezentă la Marx* și Engels*, așa cum dovedesc violentele lor polemici cu alți lideri comuniști (Weitling, Cabet), socialiști* (Proudhon) sau anarhiști (Bakunin). Această voință de a defini un „socialism științific” în comparație cu alte curente considerate utopice, mic-burgheze, dacă nu chiar reacționare tinde spre cristalizarea gândirii în ideologie*, apoi în doctrină, ba chiar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
științific” în comparație cu alte curente considerate utopice, mic-burgheze, dacă nu chiar reacționare tinde spre cristalizarea gândirii în ideologie*, apoi în doctrină, ba chiar în dogmă. Totuși, cei mai mulți dintre liderii social-democrației* de dinainte de 1914 refuză să fixeze definitiv canoanele marxismului*, mărturie stând polemica dintre „ortodoxul” Karl Kautsky și „revizionistul” Eduard Bernstein. în 1902, în Ce-i de făcut?, Lenin* dezvoltă o viziune care leagă principii inspirate dintr-o linie politică unică și o organizație* centralizată și disciplinată, bine rezumată prin punerea în evidență
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
numai a caracterului ireductibil al problemelor politice majore, ci și a naturii ireconciliabile a pozițiilor ideologice. Eliberarea parțială a politicii externe din strânsoarea rigidității ideologice a permis deschiderea unei noi diplomații de acțiune care a înlocuit pentru un timp inflexibilitatea polemicilor caracteristice primei perioade a Războiului Rece. Noul tip de diplomație a prilejuit statelor implicate din punct de vedere politic noi oportunități, dar, în același timp, și confruntarea cu noi amenințări - căci adesea în politica internațională oportunitatea unui stat se dovedește
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
au manifestat tensiunile. Astfel, statu-quoul feudal și nevoia de schimbare exprimată de clasele de mijloc s-au manifestat în secolul al XIX-lea în Marea Britanie prin rivalitatea dintre tribunale și Parlament. În domeniul intelectual, această rivalitate a fost prevestită de polemica purtată de Bentham, apostolul reformei prin legislație, împotriva lui Blackstone, apărătorul conservator al dreptului comun și al tribunalelor sale. Un conflict similar a avut loc în Statele Unite în primele decade ale secolului XX, când doctrina economică „laissez faire” a fost
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
înțelegerea faptelor, pe un discurs obiectiv, riscă însă a desconsidera sentimentele partenerilor, este lipsit de empatie, ceea ce ar putea îngreuia negocierea. Stilul de tip discurs: se afirmă prin elocință, prin mare artă a cuvintelor, dar poate antrena o atitudine de polemică din partea auditorului; părăsind terenul faptelor, se amplasează la nivelul dogmelor, opiniilor. Autorul propune și un instrument de diagnosticare a acestor stiluri de negociere (vezi Vermot-Gaud, 1988, pp. 41-49). Mihaela Alina Vasile (2001) descrie o tipologie a stilurilor de negociere bazată
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu sensul de Supremul Creator, Iahavanus+o (i-oi=este). Iahavanus urmeză în transformările sale aceleași legi fonetice, de care am vorbit, deci vom prezenta doar formele în evoluție. Iahavanus-Iahavanu-Iahvanu-Iahva; în limba ebraică întâlnim forma aceasta. Este cunoscută în epocă polemica lui Origenes cu iudeii pe care-i acuză că s- au inspirat din religia dacilor, dar și afirmațiile istoricului iudeu Iosephus Flavius, care în Antichități Iudaice, vorbește despre izbitoarele asemănări dintre morala și religia aspră a călugărilor daci numiți ktiști
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
Althusser, afirmă că noțiunea de muncă Înstrăinată este un concept premarxist. Descoperind valoarea-muncă a lui David Ricardo, Marx s-ar fi debarasat de „deșeurile ontologice” care i-ar fi deranjat până atunci producțiile. Fără a dori să intrăm aici În polemici inutile, ne vom rezuma la a observa că această reprezentare a evoluției gândirii lui Marx se lovește de faptul că referința la alienare reapare În Grundrisse, În 1857, mult după așa-zisul său abandon. Alții, ca Maximilien Rubel, consideră că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al independenței individuale, dar și de diversificarea mijloacelor menite să-i apropie pe oameni. O deviză controversată Libertatea, egalitatea și fraternitatea sunt, din punct de vedere istoric, indisociabile, și totuși alăturarea celor trei cuvinte a făcut succesiv obiectul reticențelor, al polemicilor și al Întârzierilor În conceperea, elaborarea și instituirea devizei Încă din vremea Revoluției franceze, apoi În cursul secolului al XIX-lea și chiar și mai târziu, pe motiv că al treilea termen, probabil din cauza provenienței sale religioase, nu se prea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
al XIX-lea. În cadrul modelului britanic, reprezentarea politică națională se naște, dăinuie și se rafinează prin instituția Parlamentului. În modelul francez, națiunea preexistentă devine o entitate abstractă, care se concretizează la Revoluția de la 1789 și rămâne un obiect continuu de polemici, ceea ce Îi asigură implicit o indiscutabilă permanență. Deși lenta creare a celor două state-națiune solide și a celor două conștiințe naționale puternic individualizate sfârșește prin a produce anumite puncte comune, nu trebuie să uităm că ele au parcurs drumuri cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
republicii. Utilitatea unei definiții ternare: națiune politică, națiune culturală, națiune etnică Diviziunea binară a definițiilor este utilă, clară și contribuie la studierea națiunii. Însă acest avantaj antrenează și câteva defecte importante: o astfel de opoziție se pretează la ideologizare, la polemică interesată și la strategie politică. Conflictul franco-german a fost În acest sens o ilustrare extremă. Mai târziu, chiar dacă la un nivel mai mic, acest tip de opoziție se reproduce. Gellner, punând accentul mai curând pe naționalism decât pe națiune, lasă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu au supraviețuit căderii acestor imperii. Ele ne-au lăsat totuși, dincolo de arhive, o serie de Întrebări pe care le putem formula astăzi, dacă este adevărat că ne putem dezbăra de anateme și de idei preconcepute, de pasiunile și de polemicile care alimentează conflictul interpretărilor. Interpretările În perioada interbelică, literatura a fost locul primelor proteste și al primei confruntări: Victor Serge, Arthur Koestler, Zamiatin și, chiar mai mult decât ei, George Orwell. Voci de cele mai multe ori izolate, care au depus mărturie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
îndreptățirea ultimă a revoltei. Scriu bine, scriu atent, și ce îndatorire mai gravă avem în acest dürftiger Zeit decât a încerca să păstrăm limba, supusă tuturor violurilor posibile? Ca iubitor de pașoptism și junimism (între care la nivelul de dincolo de polemică se străvede nu ruptură, ci admirabilă continuitate) nu pot decât să privesc cu un interes enorm aceste frământări identitare de bună calitate, fără nimic din maimuțărelile de angoase importate ale unei generații care are multe răspunderi și mult de decantat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
adversară declarată a guvernelor FSN-PDSR-PSD, cu tot cu aliații lor, și partizană înflăcărată a oricui era adversarul politic al acestora. Faptul că a apărut, în sfârșit, un lider puternic care împarte intelectualii în tabere e, zic eu, un semn de normalizare a polemicilor politice autentice. Mai e ceva de lucru la partea rațională a acestor polemici, fiindcă și susținătorii, și adversarii președintelui Băsescu au derapat adesea în râpe ale logicii, preferând monologul înflăcărat dialogului și argumentației reci. S-a văzut astfel încă o dată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
era adversarul politic al acestora. Faptul că a apărut, în sfârșit, un lider puternic care împarte intelectualii în tabere e, zic eu, un semn de normalizare a polemicilor politice autentice. Mai e ceva de lucru la partea rațională a acestor polemici, fiindcă și susținătorii, și adversarii președintelui Băsescu au derapat adesea în râpe ale logicii, preferând monologul înflăcărat dialogului și argumentației reci. S-a văzut astfel încă o dată că, telenovelistic spus, mintea e mai slabă decât inima. Așa se face că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
susținătorii, și adversarii președintelui Băsescu au derapat adesea în râpe ale logicii, preferând monologul înflăcărat dialogului și argumentației reci. S-a văzut astfel încă o dată că, telenovelistic spus, mintea e mai slabă decât inima. Așa se face că, în fierbințeala polemicii, intelectualii au preluat, lansat și repetat adesea clișee ce deplasau sistematic discuția dintr-un plan în altul, evitând vreo posibilă concluzie sau blocând complet dialogul. Eu mă voi mulțumi să enumăr aici câteva din acele clișee, pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
ale actanților (ca în cazul situațiilor interculturale). Neînțelegerea poate apărea, de asemenea, la nivelul constitutiv al poziționării concurenților; se poate vorbi atunci de "dialogul surzilor". Există apoi cîmpuri discursive care implică o pluralitate ireductibilă de puncte de vedere. Investigațiile asupra polemicii au arătat că, pentru polemicile durabile și recurente (controversele), neînțelegerea este insurmontabilă și rezultă din chiar poziționarea interactanților și, în acest caz, incomprehensiunea reciprocă este constantă. De obicei, pentru a fi considerate neînțelegere, cele două poziționări trebuie să se situeze
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]