4,456 matches
-
executant pe Gheorghe Asachi, care a reușit să aducă pietrele de la Șcheia și leii din cariera Iacobeni ""cu cară mari, mocănești trase de multe perechi de boi"", iar astfel monumentul a fost finalizat. Sculptorii angajați să realizeze monumentul au fost polonezi. Monumentul a fost reparat în anul 1904, piedestalul său fiind acoperit cu plăci de marmură fără inscripții, iar în 1906 a fost împrejmuit cu lanț gros de metal. În timpul celui de-al doilea război mondial, monumentul a fost împușcat de
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
carnavalul de stradă din Rio devine o "afacere" muzicală cu profunde influențe europene, pe ritmuri de polka, mazurca, vals sau folk scoțian. Trendul se dezvoltă odată cu implicarea mai profundă a clasei muncitoare, formată din afro-americani, țigani, evrei din estul Europei, polonezi și alții. Ei reușesc să lanseze propriile ritmuri muzicale și de dans. Carnavalul Rio de Janeiro se mută în centrul bogat al orașului (deranjant pentru populația mai înstărita) și pe colinele și terenul mlăștinos de lângă port, zona cunoscută sub numele
Carnaval () [Corola-website/Science/310048_a_311377]
-
pentru pledarea propriului caz, din păcate pentru el, fără succes. În vreme ce Hmelnițki nu găsea niciun fel de sprijin la oficialii polonezi, el și-a găsit în rândul cazacilor prieteni și subordonați. Cum problemele cazacilor erau tratate în general incorect de către polonezi, Hmelnițki a găsit sprijin nu doar în rândurile regimentului din Cihirin, dar și în rândurile altora, inclusiv a celor din Sici. De-a lungul întregii toamne a anului 1647, Hmelnițki a călătorit de la un regiment la altul și a avut
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
la vărsarea Niprului. Pe 25 ianuarie 1648, datașamentul său de maxim 500 de oameni, ajutat de unii cazaci înregistrați care i s-au alăturat, a dezarmat formațiunea militară poloneză din regiunea Siciului și au preluat conducerea fortificației. O încercare a polonezilor de preluare a controlului asupra Siciului a fost respinsă de cazacii de sub comanda lui Hmelnițki. La sfârșitul lunii ianuarie 1648, Rada cazacilor l-a ales în unanimitate pe Hmelnițki în funcția de hatman. A început o activitate febrilă de ridicare
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
Scrisori ale hamtmanului fost trimise în numeroase regiuni ale Ucrainei cu chemări la luptă adresate cazacilor și țăranilor ortodocși. Hatmanul a reușit să cumpere arme și muniție, iar emisarii săi au ajuns la hanul tătarilor , Islâm al III-lea Ghirai. Polonezii au privit cu o oarecare nepăsare veștile despre noua revoltă a cazacilor. Cele două tabere și-au trimis liste cu cereri: polonezii au cerut cazacilor să-i predea pe liderii rebeliunii și să-și demobilizeze forțele, în vreme ce Rada și Hmelnițki
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
să cumpere arme și muniție, iar emisarii săi au ajuns la hanul tătarilor , Islâm al III-lea Ghirai. Polonezii au privit cu o oarecare nepăsare veștile despre noua revoltă a cazacilor. Cele două tabere și-au trimis liste cu cereri: polonezii au cerut cazacilor să-i predea pe liderii rebeliunii și să-și demobilizeze forțele, în vreme ce Rada și Hmelnițki au cerut polonezilor și lituanienilor să restaureze vechile drepturi căzăcești, să oprească ofensiva religioasă a greco-catolicilor ucraineni, să accepte numirea liderilor ortodocși
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
cu o oarecare nepăsare veștile despre noua revoltă a cazacilor. Cele două tabere și-au trimis liste cu cereri: polonezii au cerut cazacilor să-i predea pe liderii rebeliunii și să-și demobilizeze forțele, în vreme ce Rada și Hmelnițki au cerut polonezilor și lituanienilor să restaureze vechile drepturi căzăcești, să oprească ofensiva religioasă a greco-catolicilor ucraineni, să accepte numirea liderilor ortodocși la conducerea Siciului și a regimentelor de cazaci înregistrați și să retragă trupele uniunii de pe teritoriul Ucrainei. Cererile lui Hmelnițki au
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
au fost considerate jignitoare de către magnații polonezi, care au trimis o armată condusă de Stefan Potocki spre Sici. Cazacii, în loc să-i aștepte în pozițiile fortificate, așa cum făcuseră de numeroase ori până atunci, au ales în schimb să iasă în întâmpinarea polonezilor. Cele două armate s-au ciocnit pe 16 mai 1648 la Jovti Vodi, unde, ajutați de tătarii lui Tugai Bei, cazacii au reușit să-i înfrângă pentru prima oară în mod hotărâtor pe polonezi. Cazacii au reușit să obțină o
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
în schimb să iasă în întâmpinarea polonezilor. Cele două armate s-au ciocnit pe 16 mai 1648 la Jovti Vodi, unde, ajutați de tătarii lui Tugai Bei, cazacii au reușit să-i înfrângă pentru prima oară în mod hotărâtor pe polonezi. Cazacii au reușit să obțină o nouă victorie împotriva polonezilor la Korsun pe 26 mai 1648. Aceste succese s-au remarcat în primul rând prin măiestria militară și dipolomatică a lui Hmelnițki. Sub conducerea sa, armata căzăcească s-au deplasat
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
s-au ciocnit pe 16 mai 1648 la Jovti Vodi, unde, ajutați de tătarii lui Tugai Bei, cazacii au reușit să-i înfrângă pentru prima oară în mod hotărâtor pe polonezi. Cazacii au reușit să obțină o nouă victorie împotriva polonezilor la Korsun pe 26 mai 1648. Aceste succese s-au remarcat în primul rând prin măiestria militară și dipolomatică a lui Hmelnițki. Sub conducerea sa, armata căzăcească s-au deplasat spre câmpul de luptă respectând planurile hatmanului, soldații au fost
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
topor” a rușilor în perioada care a urmat, „Ruina”, în timpul căreia au fost distruse aproape toate realizările epocii lui Hmelnițki. Succesele inițiale ale lui Hmelnițki au fost urmate de o serie de eșecuri, în condițiile în care nici cazacii, nici polonezii nu aveau suficientă forță să-și înfrângă în mod hotărâtor adversarul. A urmat o perioadă de război, întreruptă de câteva tratate de pace, pe care nicio parte semnatară nu le-a respectat. Situația cazacilor a început să se înrăutățească pentru
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
mai târziu în Imperiul Rus și Uniunea Sovietică. Ca urmare a semnării tratatului de la Pereiaslav, harta geopolitică a regiunii s-a schimbat, apărând un nou competitor în zona, Țaratul Rusiei, iar foștii aliați ai cazacilor, tătarii, au trecut de partea polonezilor. Aceasta a dus la intensificarea stării de nesiguranță în zonă, tătarii nemaiavând nici un motiv să nu declanșeze raiduri de jaf, ceea ce a dus la depopularea unor întinse regiuni din Ucraina. Cazacii, sprijiniți de armatele țariste, au cucerit posesiunile polono-lituaniene din
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
posesiunile polono-lituaniene din Belarus, reușind în 1654 să-i alunge din aproape întreaga regiune. Situația s-a complicat și mai mult când în conflict a intrat o nouă putere, Suedia. Suedezii erau adversari declarați atât ai rușilor, cât și ai polonezilor, dar, în primii ani, tătarii și-au concetrat atacurile împotriva polono-lituanienilor. Hmelnițki a negociat cu suedezii pentru a-și coordona acțiunile împotriva Uniunii polono-lituaniene. În 1656, principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, s-a alăturat luptei antipoloneze. Uniunea statală
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
țar, au ieșit la suprafață conflicte care mocniseră până atunci, de exemplu amestecul rușilor în finanțele Hetmanatului și a Belarusului, eliberat de cazaci cu puțin timp în urmă. Hatmanul a fost înfuriat peste măsură de pacea separată de către ruși cu polonezii la Vilnius în 1656. Negociatorii lui Hmelnițki nu au avut nici măcar dreptul să fie martori la negocieri. Hatmanul a scris cu această ocazie o scrisoare plină de mânie adresată țarului, pe care l-a acuzat că a rupt înțelegerea de la
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
ajutorului dat de Transilvania. În condițiile relațiilor diplomatice dificile cu rușii și a eșecurilor în Polonia, Hmelnițki a fost obligat să facă față unei serii de rebeliuni ale cazacilor din subordinea sa. În plus, tătarii, care deveniseră între timp aliații polonezilor, se pregăteau pentru o nouă invazie în Ucraina. Deși era foarte bolnav, Hmelnițki a continuat activitatea diplomatică intensă. Pe 22 iulie, Bogdan Hmelnițki a suferit o hemoragie cerebrală și a murit în seara zilei de 27 iulie 1657. Funeraliile au
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
a supraviețuit rebeliunii și perioadei „Potopului”, în aproximativ o sută de ani, statul polono-lituanian va înceta să existe fiind împărțit între Rusia, Prusia și Austria în timpul partițiilor Poloniei. Mulți l-au blamat pe Hmelnițki pentru declinul statului polono-lituanian. Au existat polonezi care au considerat că Hmelnițki a fost motivat de dorința de răzbunare personală, declanșând revolta pentru a-și satisface interese imediate. Este cazul scriitorului Henryk Sienkiewicz, care, în romanul său „Prin foc și sabie” (Ogniem i mieczem), pune accentul tocmai
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
Cz.....”. Acest roman a fost scris cu intenția declarată de revigorare a spiritului național în Polonia împărțită de puterile vecine și prezintă povestea cazacilor răzvrătiți și a lui Bogdan Hmelnițki din punctul de vedere al șleahtei (nobilimea) poloneze. De aceea, polonezii sunt prezentați ca niște eroi, în vreme ce cazacii sunt demonizați. Această poziție se deosebește de cea a istoricilor polonezi, mult mai echilibrată. Astfel, istoricul Ludwik Kubala îl compară pe Hmelnițki cu Oliver Cromwell. Astfel, istoricii consideră că disfuncționalitățile fundamentale ale statului
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
rus Mihail Iuzefovici i-a ridicat lui Hmelnițki un monument în centrul Kievului în 1888. Varianta originală a monumentului a fost respinsă de autoritățile ruse, care au considerat sculptura xenefobă. În varianta originală, sub copitele calului hatmanului erau înfățișați un polonez, un evreu și un preot catolic. De aceea, a fost dezvelită o versiune modificată. Inscripția de pe soclul monumentului se citește: „Lui Bogdan Hmelnițki, de la una și indivizibila Rusie”. Imaginea lui Hmelnițki de erou al istoriei Rusiei a fost subliniată din
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
înhumați prizonierii din lagărul Spassk nr. 99, un perimetru de peste o jumătate de kilometru pătrat. Zona a fost împrejmuită pe cheltuiala guvernului german și pe teritoriul cimitirului au fost ridicate monumente în memoria prizonierilor morți aici: germani, japonezi, finlandezi, francezi, polonezi, unguri, dar victimelor represiunii staliniste din deceniul al patrulea: ucrainieini (originari în special din regiunile occidentale ale țării), lituanieni, armeni, ruși și kazahi. Pe 9 septembrie 2003, pe teritoriul cimitirului din lagărul Spassk nr. 99 a fost ridicat un monument
Prizonierii de război români în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/310146_a_311475]
-
Satul Râu Alb de Sus este situat de-a lungul drumului comunal DC122 Râu Alb-Pucheni, drum ce urmează valea râului Alb în bazinul superior de la izvoare până în aval pe distanță de 5 km. făcând legătura între aceste localități. Doi groși polonezi din 1596 descoperiți pe teritoriul satului dovedesc vechimea așezării. La început a fost un singur sat cu numele Râu Alb, sat de moșneni amintit în documente în secolul XVII. La 26 martie 1662, jumătate din moșia satului, fostă a lui
Comuna Râu Alb, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310350_a_311679]
-
din Polonia este cu cei circa 600.000-800.000 de credincioși ce mai mare biserică din Polonia după cea romano-catolică. Ea este condusă de către Mitropolitul Ortodox al Varșoviei și al întregii Polonii. Are șapte episcopii, iar cei mai mulți dintre credincioși sunt polonezi sau ucraineni care trăiesc în regiune Białystok. Până în secolul al XVII-lea când Poloniei a fost împărțită în trei părți administrația statului era delimitată de granița confesională. Sudul și vestul țării erau catolice, iar în nord și în răsărit predomina
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
desființarea iobăgiei fără răscumpărare plătită de țărani, fără jafuri și spânzurători, iar împreună cu Ștefan Moldovan, protopop al Mediașului, a dispus încetarea obligațiilor feudale (deziobăgirea) în 13 sate din zona Târnavelor. Dar o armată revoluționară maghiară și secuiască, condusă de generalul polonez Józef Bem a ocupat mai toată Transilvania și Banatul, excepție făcând Carpații Apuseni, Țara Moților, apărată și controlată de Avram Iancu. Prietenul lui Roth, prototopopul Moldovan a fost nevoit, împreună cu mulți români și sași, să se refugieze peste munți, în
Stephan Ludwig Roth () [Corola-website/Science/309022_a_310351]
-
19 decembrie, Comisia Europeană dăduse acordul. După ce mării acționari de la Scania; VW și familia-Wallenberg) au refuzat această ofertă, MÂN și-a retras oferta de cumpărare în data de 23 ianuarie 2007. În toamna anului 2007 MÂN a deschis în orașul polonez Niepolomice, din apropierea Cracoviei, o nouă uzina pentru asamblarea de camioane cu tonaj mare. Unitatea din apropierea Cracoviei este a treia uzina deschisă de MÂN în Polonia, după două unități folosite de grup pentru construcția de autobuze, în Starachowice și Poznań. La
MAN SE () [Corola-website/Science/309068_a_310397]
-
persoane. În perioada septembrie 1939-sfârșitul lunii iunie 1941, au fost arestate, deportate sau executate aproximativ 1 000 000 persoane care aveau anterior cetățenia Poloniei, adică proveneau din teritoriile vestice ale Ucrainei și Bielorusiei. Componența etnică a acestora era următoarea: 52% - polonezi, 30% - evrei, 18% - ucraineni și bieloruși 45. În acest sens, putem constata că motivul principal al operațiunilor sus-numite ținea de eliminarea unor potențiali sau prezumtivi dușmani ai puterii sovietice în condițiile în care posibilitatea izbucnirii unui război de lungă durată
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
Bălți, unul obișnuit, altul de concentrare. Cel de-al doilea avea cam 45.000 de prizonieri, între care aproximativ 35.000 de români, (din care aproximativ jumate erau basarabeni și bucovineni), 5.000 de germani, restul fiind unguri, italieni, cehi, polonezi și alții. Condițiile foarte grele din lagăr au făcut ca numai cei mai rezistenți prizonieri să supraviețuiască, doar pentru a fi trimiși în lagărele de muncă din interiorul Uniunii Sovietice. Unele surse afirmă că mai multe mii de civili au
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]