4,561 matches
-
un joc cu măști, o „farsă auctorială“, „o uriașă construcție imaginară, atemporală și atopică, la care participă zeci de minți și sute de suflete“, o parodie a tehnicilor narative și a kitsch-ului, dar, în același timp, o lecție de postmodernism. La finalul cărții, după experiența de pe drumul fantomelor, după ce i-au arătat cititorului „subsolurile incandescente în care se face și se desface“ romanul, cei trei scriitori „o iau de la capăt. Reiterează tot. Traseul Timișoara-Lunca. Apoi, rând pe rând, cartea pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
plăcut și instructiv. Plăcut, e lesne de înțeles de ce, iar instructiv, pentru că numai așa am învățat cum se face și mai ales cum nu trebuie făcut un roman. În plus, experiența asta m-a ajutat să le pot preda studenților postmodernismul într-o veselie. Ce rol îi revine personajului A. în acest roman scris la șase mâini? Unul egal cu cel jucat de Emunu (Mircea Mihăieș) și Emdoi (Mircea Nedelciu). Adevărul e că și în roman, dar și în realitate, rolurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de cerc pe care se mișcă poezia lui Nichita Stănescu este unul impresionant. Poetul debutează în plin realism socialist (primele versuri le publică în 1957, întâiul volum, Sensul iubirii, în 1960) și încheie, cu Noduri și semne (1982), în emergența postmodernismului. Există, firește, mulți autori mai longevivi decât el - dar aici nu este vorba despre vârsta efectivă, a omului, ci de vârsta creativă, a scriitorului. Nichita Stănescu a parcurs pe cont propriu etapele poeziei românești postbelice și, mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
o scriitoare matură (în ciuda vârstei anormal de fragede la care a scris acest roman câștigător de Orange Prizeă, o scriitoare care reușește să arate doar atât cât vrea din scheletul propriei proze, care știe să folosească tot arsenalul textual al postmodernismului în slujba unei proze demne de ceea ce s-ar putea numi modernism umanist. Zadie Smith nu ascunde faptul că, așa cum în White Teeth aducea un omagiu lui Rushdie, în Despre frumusețe face o hiper-elegantă plecăciune maestrului E.M. Forster. Dacă Howard
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
seva organismelor naturale prin artere de hârtie, în compoziții avangardiste mai pline de vigoare decât orice piesă a curentelor ce se succed în showbiz ca valurile. Muzica lui Zappa nu poate fi încadrată într-un gen anume. Ilustrare desăvârșită a postmodernismului, a burlescului, pastișă, polifonie sau monodie - ce se poate spune despre ceea ce aproape că n-ai ce zice? Un singur lucru clar: muzica lui nu te plictisește! Un concert Zappa nu repetă alt concert Zappa. Iar un concert Zappa e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
-i este superioară. Pare un clovn menit să distreze. Aceasta este de altfel și cursa întinsă de acest personaj (cursă inconștientă, desigur!...) în care a căzut însuși marele prezident. 6. Faptul că e legat de fotbal, această nouă religie a postmodernismului. Mă enervează mult că nu-l ignorăm. Se vorbește prea mult despre el la toate FM-urile și TV-urile. Prea mulți redactori în criză de inteligență îi zgândăre ego-ul, date-date mai produce o știre, mai jignește pe cineva în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
care își permite și are curajul, forța de a fi serios, interiorizat, adâncit în sine. Tocmai din această cauză, opera sa este un pas extrem de important ce ne arată nouă, spectatorilor, în ce direcție merge pictura europeană după disensiunile, oscilațiile postmodernismului." Ludmila Saulenco, critic de artă, Odessa-Ucraina CARMEN MIHALACHE Născută la 18 februarie 1953, Podu Turcului, Bacău, este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea București. Critic de teatru (membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, Secția română), eseist, publicist (de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
extrem. În aceeași măsură, dacă suntem de acord că ai nevoie de un minim de experiență și cunoaștere socială pentru a scrie beletristică, putem spune că literatura este o psihosociologie estetizantă. Din nou, exagerând. Iar totul se topește într-un postmodernism în care granița dintre știință și artă e mai degrabă o convenție. Întorcându-mă la întrebare, aș zice că n-am simțit să se împiedice una de cealaltă, dimpotrivă. Ați scris și piese de teatru. Cu cuțitul la os, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
porumb“) și cartofi. Carnera, Primo. Boxer italian (1909-1967). În 1933 a cucerit de la Sharkey titlul mondial la categoria grea, dar un an mai târziu a fost Înfrânt de Max Baer. Carriego, Evaristo. Scriitor argentinian (1883-1912), unul din principalii exponenți ai postmodernismului din țara sa. Sunt celebre poemele din volumul La canción del barrio (Cântec de mahala, 1913), drama Los que pasan (Cei ce se duc, 1918) și povestirile din volumul Flor de arrabal (Floare de mahala, 1927). J.L. Borges l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nimic, reprezintă un triumf al povestitorului. Remarcabilă este reținerea acestuia, care își subliniază prezența mai mult prin tăcere, prin ironia discretă, aproape imperceptibilă, prin ingineria textuală fină, voalată și de efect. Impresia finală este că prozatorul nu vrea să facă postmodernism (deși posedă o virtuozitate reală, uneori exersată în chip demonstrativ), ci că s-a născut postmodern, privind lucrurile prin pânza diafană a propriei științe textuale. Există o naturalețe veritabilă a acestui tip de autor, care își spune poveștile nestingherit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Omul din castelul înalt, celebrul roman SF de istorie alternativă al lui Philip K. Dick, scriitorul american ne pune în fața unei lumi paralele, în care naziștii și aliații lor au câștigat războiul. Considerată de mulți o adevărată capodoperă care prefigurează postmodernismul, scriitura dickiană incită cititorul să se confrunte, pe lângă subiectul central al meditației filosofice asupra relativismului istoriei, cu alte două teme problematice ale secolului al XX-lea: fascismul și rasismul. Într-o Americă divizată și intrată sub controlul Axei, japonezii dețin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lui Alexandru Poamă, ,,FILIGRAN” îți mai pui o întrebare: ce este romanul? Răspunsul trebuie să țină seama de afirmațiile de mai sus. Epicul și întinderea speciei ar trebui să fie criteriile fundamentale, dar tocmai aceste componente sunt discutabile. Și nu postmodernismul (o recrudescență a vechiului avangardism), nici nevoia de a veni în fața cititorului cu o ,,bombă”, ci, revenim, literatura ca artă nu se mai supune regulilor de orice natură ar fi ele. De altfel, romanul, așa cum este gândit azi, s-a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu care tinerii sub 26 de ani aveau posibilitatea de a călători la prețuri avantajoase prin mai multe țări ale Uniunii Europene. Orașele din Vest vizitate în drumul meu spre Amsterdam (Viena, Frankfurt, Hanovra) m-au surprins nu doar prin postmodernismul arhitecturii sau prin stilul de viata occidental, ci și prin accesul gratuit la internet. În orice cafenea sau parc, în clădiri sau zone publice mă puteam conecta la internet și, pe email, îmi puteam anunță rapid prietenii și familia despre
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
ordine de idei, constat că puțini scriitori români au vocația operei ca și construcție de o viață. După ce publică o carte strălucitoare, multora le ia mințile succesul. Ratarea este un destin făcut, de obicei, cu mâna lui de scriitorul român. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o viață. După ce publică o carte strălucitoare, multora le ia mințile succesul. Ratarea este un destin făcut, de obicei, cu mâna lui de scriitorul român. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o carte strălucitoare, multora le ia mințile succesul. Ratarea este un destin făcut, de obicei, cu mâna lui de scriitorul român. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Cuvîntul "postmodernism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Cuvîntul "postmodernism" face parte din argoul dâmbovițean, dar s-a răspândit în generația '80 ca o gripă. Prin el încearcă să se legitimeze mai ales "noii" scriitori din capitală în raport cu cei "vechi" și cu "retardații" din provincie în orizontul modernismului. Dincolo de această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din capitală în raport cu cei "vechi" și cu "retardații" din provincie în orizontul modernismului. Dincolo de această aroganță de prost gust, există printre ei și scriitori adevărați. Tot cu această monedă calpă se legitimează mai nou și grafomanii, care au descoperit în postmodernism, ca joc de cuvinte, rețeta facilă a succesului. În orice caz, a fi postmodern nu este o judecată de valoare, ci o opțiune de a scrie într-un program estetic ce mizează pe atitudinea ironică față de realitate și reciclarea parodică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
facilă a succesului. În orice caz, a fi postmodern nu este o judecată de valoare, ci o opțiune de a scrie într-un program estetic ce mizează pe atitudinea ironică față de realitate și reciclarea parodică a tradiției. Cred însă că postmodernismul nu este cu nimic mai legitim decât alte programe în care scriitori, "vechi" sau "noi", continuă să producă opere de valoare. Spunea Napoleon că fiecare soldat (scriitor român) poartă cu sine un baston de mareșal (premiu Nobel). De ce crezi că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de scriitori "noi", uniți strategic de această idee. Generația '80 s-a născut însă spontan, ca reacție în grup a scriitorilor tineri la aservirea politică a celei anterioare și întârzierea literaturii române în orizontul neomodernismului. Ea și-a asumat ostentativ postmodernismul de influență americană, în încercarea de resincronizare la mișcarea ideilor literare occidentale. De aceea, noi eram în vizorul Securității niște "vânduți" Occidentului. Securitatea, prin scriitorii racolați de ea, a inventat protocronismul, care încerca să demonstreze preeminența noastră culturală europeană de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
creativă" (și, implicit, critică) cu ele nu mai e una inhibată, veneratoare și idolatră. Poeții de azi nu se simt agresați (necum striviți) de prestigiile de dinainte. Poate că nici nu au, față de ele, ceea ce Harold Bloom numea "anxietatea influenței". Postmodernismul a făcut, chiar și pentru cei care nu sunt postmoderni, mult mai degajat dialogul cu antecesorii. Aceștia le par celor de azi niște colegi cam vetuști și, prin urmare, epoca noastră e pe cale să impună un complex de superioritate în locul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a se dezarticula. Îmi vine să-mi iau mai în serios propunerea de mai sus. Ceea ce era pentru Jdanov spiritul de partid, cel care asigura condiția calității artistice și a corectitudinii (politice) a viziunii, a devenit, pentru propagandiștii de azi, postmodernismul Numiți rogu-vă câteva dintre cele mai bune și sigure mijloace prin care se ratează scriitorul român (de ieri, de azi, dintotdeauna)... Poate fi ratarea sfârșitul care să încoroneze opera? Iarăși mă supraevaluați crezând că pot răspunde la o astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fi un păcat și un comportament. Iar pe dinafară poate trece drept modestie, poate fi socializat ca modestie. În vreme ce vanitatea dă în fudulie iar fudulia, când e atacată, se apără elaborând scenarii de complot și traducând totul în injustiții. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi socializat ca modestie. În vreme ce vanitatea dă în fudulie iar fudulia, când e atacată, se apără elaborând scenarii de complot și traducând totul în injustiții. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În vreme ce vanitatea dă în fudulie iar fudulia, când e atacată, se apără elaborând scenarii de complot și traducând totul în injustiții. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Postmodernismul a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]