4,565 matches
-
din ce în ce mai mulți aderenți mai ales în mediile literar-filosofice este această autoreflexivitate ironică uneori cinică [...], în orice caz, lucidă. De altfel, această determinantă tinde să devină atitudinea caracteristică postmodernului, fie în varianta lui socio-economică, prin postmodernitate, fie prin "parazitarea" culturalului, ca postmodernism" (Stănciugelu, 2002, p. 26). Se conturează astfel întrebarea privind natura "epocii postmoderne", care ar urma să succeadă "triadei" modernității sau care, dimpotrivă, ar reprezenta a doua sau a treia dintre aceste etape. Sau nu cumva asistăm doar la "modernizarea modernității
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
autori, tranziția actuală nu reprezintă altceva decât sfârșitul modernității și, implicit, "sfârșitul istoriei" (Vattimo, 1985/1993; Fukuyama, 1992/1998) sau, cel puțin, un pas înainte către acesta. Indiferent de definirea ei, constituie oare această ordine socială o nouă formă de postmodernism și postmodernitate sau poate fi caracterizată prin însușiri inovatoare față de tipurile și stereotipurile sociale ale modernității? În opinia mea, variantele de înțelegere și interpretare cele mai apropiate de realitate sunt acelea care susțin că prezentul nostru este parte constitutivă și
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
modernității timpurii, depășind vortexul postmodernității secolului al XX-lea. Cititorul se va întreba de ce consider că secolul trecut este unul al postmodernității, definibile prin relativizarea valorilor clasice. Într-adevăr, secolul al XX-lea este "postmodern" în sensul definiției clasice a postmodernismului, deoarece acesta a fost marcat de o relativizare a valorilor specifice clasicismului european, iar postmodernismul, definit în orice chip, are trăsătura fundamentală conceptuală a continuității în modernitate. Secolul postmodern nu este și exomodern. Fără a impune o ordine preferențială, voi
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
că secolul trecut este unul al postmodernității, definibile prin relativizarea valorilor clasice. Într-adevăr, secolul al XX-lea este "postmodern" în sensul definiției clasice a postmodernismului, deoarece acesta a fost marcat de o relativizare a valorilor specifice clasicismului european, iar postmodernismul, definit în orice chip, are trăsătura fundamentală conceptuală a continuității în modernitate. Secolul postmodern nu este și exomodern. Fără a impune o ordine preferențială, voi descrie mediul relativist al acestui secol prin mai multe coordonate: − apariția societăților comuniste ale căror
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
izomedernismul, căruia îi corespunde un amestec (aproape) bizar între (a) și (b), sub forma generică a corectitudinii politice. Consider că aceste corespondențe se pot regăsi în tabelul următor: MODERNITATE SETURI AXIOLOGICE PARADIGMATICE Modernitate timpurie Elemente paradigmtice ale contractualismului clasic Postmodernitate/postmodernism Conflictualism și relativism Izomodernitate Corectitudine politică. Negarea relativismului valoric. Retrospecția raționalismului. Introversiune axiologică a modernismului. Tabel 3. Modernitate și elemente paradigmatice ale acesteia Capitolul 6 Babilonul virtual: mediamorfoza și cibersociologia Fenomenele sociale legate de apariția internetului, în principal comunicaționale dar
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
și trimite la problematizarea creată de modernitatea inițiatoare, prin tentativele desprinderii acesteia din urmă de epocile anterioare. 7.3. Redempțiunea modernității Modernitatea "se ispășește" în prezent. Totodată, se "izbăvește", prin recuperarea unor seturi axiologice specifice modernității inițiatoare și care transcend postmodernismul secolului al XX-lea, dar și prin întrebări reflexive asupra propriei existențe. "Redempțiune" nu înseamnă aici decât restructurarea, inclusiv spirituală, a unor niveluri de profunzime ale structurii modernității inițiatoare, pe mai multe coordonate esențiale, dintre care am încercat să conturez
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
drepturilor fundamentale (naturale) Drepturile la viață, libertate, egalitate, securitate, proprietate Aceleași drepturi, cu interpretări alterate și variabile Corectitudine politică Percepție asupra modernizării românești Forme fără fond Izomorfoze fără atractori Modernitate tendențială Tabel 9. Modernitate originară versus izomodernitate redempțională Concluzii Destructurarea postmodernismului și restructurarea societală în forme și comportamente individuale pe care le numesc izomoderne nu vor putea decât să ne stârnească noi curiozități și o tot mai mare uimire pe măsură ce societatea se dezvoltă în ritmuri accelerate și pe coordonate nebănuite măcar
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
and a new one is getting born. Through the concept of "isomodernism", I mean to emphasize relevant aspects that could be similar to some of those which characterised the early modern world. I intend to suggest that the relativism of postmodernism tends to vanish. Instead, isomodernism draws new lines of structuration which, at different levels of social life, constitute new lines of Late Modernity or, as I name it, Isomodernity. 1 engl. "political correctness"; fr. "correctitude politique". 2 engl. "technical approach
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
contemporane: între aceste extreme există numeroase nuanțe ale concepției creatoare în artă, îmbinând în proporții variate lecția marilor maeștri de altădată cu cea a artei moderne și postmoderne"453. Cât privește reprezentarea vizuală a sacrului în arta contemporană, modernismul și postmodernismul marchează un punct de răscruce al interacțiunii dintre domeniul artei și cel al religiosului, mai ales în condițiile crizei imaginii sacre de la începutul perioadei moderne, despre care amintește istoricul de artă și teoreticianul Hans Belting 454. Astfel, începutul anilor '90
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
glorie ale artei sacre aduce în lumină diferențele majore de concepție și trăire, ce delimitează în timp aceste epoci artistice. Toate aceste schimbări aveau să anunțe, de fapt, prezența și manifestarea unui nou fenomen artistic și cultural specific artei contemporane postmodernismul -, ale cărui relații cu domeniul sacrului aveau să se fundamenteze pe ideile expuse în cadrul perioadei precedente, când am constatat deja o evidentă îndepărtare a expresiilor artistice de subiectele de ordin religios. Postmodernismul reprezintă produsul unui amplu proces de formare și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
nou fenomen artistic și cultural specific artei contemporane postmodernismul -, ale cărui relații cu domeniul sacrului aveau să se fundamenteze pe ideile expuse în cadrul perioadei precedente, când am constatat deja o evidentă îndepărtare a expresiilor artistice de subiectele de ordin religios. Postmodernismul reprezintă produsul unui amplu proces de formare și conceptualizare datorat epocii moderne a istoriei artei, manifestându-se ca un stadiu terminal al acesteia, fapt care îi conferă și acea senzație de déjà vu cu care se prezintă contemporaneității. Sub acest
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
produsul unui amplu proces de formare și conceptualizare datorat epocii moderne a istoriei artei, manifestându-se ca un stadiu terminal al acesteia, fapt care îi conferă și acea senzație de déjà vu cu care se prezintă contemporaneității. Sub acest aspect, postmodernismul apare ca o "repovestire"505 a modernității, semnificând o etapă de "analiză și anamneză"506 a unor aspecte specifice ale trecutului modern. Totodată, arta postmodernă corespunde unei stări de continuă schimbare și de acută nevoie de originalitate, prezentând influențe majore
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lor destul de rapidă în timp, inconsecvența și nedurabilitatea multora dintre ele, în comparație cu marile epoci artistice ale istoriei, constituie o mărturie clară a modificărilor majore pe care arta le cunoaște la acest început de mileniu. Ivit din sânul culturii de consum, postmodernismul se remarcă în plan artistic printr-o evidentă tendință de omogenizare a stilurilor creatoare, contopind diferitele genuri artistice prin intermediul fenomenului de interdisciplinaritate 507. În sfera de influență a religiosului, sfârșitul de secol XX a marcat un nou început, consemnând apariția
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Faiths, and Civilizations, World Wisdom, 2003. Burke, Edmund, Despre sublim și frumos, Editura Meridiane, București, 1981. Caillois, Roger, Omul și sacrul, ediția a 2-a revizuită, Editura Nemira, București, 2006. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității : modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, Ed.a 2-a, rev. și adăug., Editura Polirom, Iași, 2005. Cassirer, Ernst Filosofia formelor simbolice, Vol. I-II, Editura Paralela 45, București, 2008. Chevalier, J., Gheerbrant, A., Dicționar de simboluri, vol. I-III, Editura Artemis, București, 1994. Cocagnac, Maurice
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
București, 2003. Todoran, I., Zăgrean, I., Teologia dogmatică: manual pentru Seminariile Teologice, ed.a II-a, Editura Arhidiecezana, Cluj, 1997. Tomlinson, John, Globalizare și cultură, Editura Amarcord, Timișoara, 2002. Tristan, Frédérick, Primele imagini creștine, Editura Meridiane, București, 2002. Troc, Gabriel, Postmodernismul în antropologia culturală, Editura Polirom, Iași, 2006. Țuțea, Petre, Între Dumnezeu și neamul meu, ediție îngrijită de Gabriel Klimowicz, Editura Artă Grafică, București, 1992. Ursache, Petru, Mic tratat de estetică teologică, Ediția a II-a, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009. Uspensky
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Editura Curtea Veche, București, 2008, pp. 38-39. 500 Ibidem, p. 113. 501 Ibidem. 502 John Tomlinson, Globalizare și cultură, Editura Amarcord, Timișoara, 2002, p. 26. 503 G.W.F. Hegel, op. cit., pp. 16-17. 504 Ibidem, p. 111. 505 Gabriel Troc, Postmodernismul în antropologia culturală, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 15. 506 Ibidem. 507 Adrian Dinu Rachieru, Globalizare și cultură media, Editura Institutul European, Iași, 2003, p. 107. 508 Vezi Adrian Stoleriu și Irina-Andreea Stoleriu, Connections between art and religion in the
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Icoana, Fereastră spre absolut, Editura Enciclopedică, București, 1993, p. 52. 513 Paul Evdochimov, op. cit., p. 189. 514 Seyyed Hossein Nasr, op. cit., pp. 181-182. 515 Michel Quenot, op.cit., p. 52. 516 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 222. 517 Andrei Kuraev, Filmul: Restaurare prin teologie, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2005, p. 77. 518 Ibidem, p. 71. 519 Vezi exemplul unor lucrări ale Barocului, precum Răstignirea Sfântului Petru a lui Caravaggio sau Extazul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
literatura postmodernă motivația descrierilor este uneori exagerată pînă la punctul critic, alteori ea este deliberat incoerentă. În filme, un mediu împovărat din pricina unui exces de efecte realiste, opusul motivației este deseori necesar. Nu vorbim aici numai de provocarea adresată de postmodernism realismului. În literatura modernistă, accentul pe accesul subiectului la lume tinde să arunce în aer motivația, pînă acolo încît să subordoneze complet elementul descris pentru care a fost invocată. În anii de început ai cinematografului, recenta invenție a mediului era
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
demonstrează nu numai că un studiu al nivelurilor narative favorizează accesul la un text narativ complex; el ajută și la o istoricizare a analizei naratologice. Comentariile meta-narative și ironice sugerate de relația dintre Boucher înrămat și textul integral subliniază că postmodernismul manifestă o preferință anume pentru folosirea textului-oglindă. Astfel, o altă prejudecată poate fi eliminată: aceea că analiza structurală este anistorică. 6: Remarci și surse M-am limitat cînd a fost vorba să aleg subiectele pentru acest capitol. Am discutat doar
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mare parte din Lodge (1977). Motivația ca strategie este explicată cel mai bine de Culler (1975). Fenomenul mai este numit și "naturalizare". Despre motivație în proza postmodernă, vezi Van Alphen (1988); pentru o utilă trecere în revistă a conceptului de postmodernism, trimitem la Van Alphen (1989). Exemplul referitor la primele jurnale de călătorie din lumea apuseană este preluat din Verhoeff (1996), care s-a inspirat din Musser (1984). Conceptul de autentificare este discutat într-un articol foarte util semnat de Dolezel
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a doua, incluzînd romanul lui Butor, vezi Kakandas (1996), care este mult mai încrezătoare decît mine în reușita experimentului lui Butor. Într-un alt articol important (1993), ea vorbește de narațiunea la persoana a doua în contextul mai restrîns al postmodernismului. Despre poetica apostrofului, vezi Culler (1981); despre implicațiile sale politice, vezi Johnson (1987). Exemplul cu Anamnesis a fost împrumutat dintr-o analiză a mea mai extinsă (1994). Ideea că artiștii caută să-și depășească predecesorii în lecturile lor "intenționat greșite
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
percepție care preia totul. Ritmul este lent, dar nu putem ști dacă liniștea care rezultă reprezintă o pauză în fabulă sau, din contră, acoperă în întregime timpul fabulei (al actului de percepție). Explorarea nuanțelor percepției este specifică narațiunii moderniste. În postmodernism, problema ritmului narativ își pierde complet din sens. În Blood and Guts in High School, Kathy Acker pare să ia în derîdere orice încercare de a stabili echivalențe temporale între timpul fabulei și timpul povestirii ceea ce nu înseamnă că povestirea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o înșiruire de probleme fără soluții. Trecerea de la preocuparea tipic modernistă pentru incertitudinea epistemologică ("nici o rezolvare") la îndoiala ontologică, ce apare atunci cînd te gîndești în termeni ridicoli la tot ce presupune îndoiala epistemologică ("nu mai este o femeie"), anunță postmodernismul, iar expresia "pierdută în timp și spațiu" (disséminé), cu tenta sa derridiană, articulează acea trecere. Faptul că "femeia" ca "alteritate" cade pradă unei adevărate nebunii a cadrelor nu e o coincidență, desigur. Această dezintegrare într-o succesiune vizuală și plată
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
littérature fantastique. Paris: Editions du Seuil 1984. Bakhtin: The Dialogic Principle. Trad. Wlad Godzich. Minneapolis: University of Minnesota Press Uspenskij, Boris A. 1973. A Poetics of Comparison. Berkeley: University of California Press Van Alphen, Ernst 1988. Literal Metaphors: On Reading Postmodernism. In Style 21:2, 208-18 1989. The Heterotopian Space of the Discussions on Postmodernism. In Poetics Today 10:4, 819-38 1997. Caught by History: Holocaust Effects in Contemporary Art, Literature, and Theory. Stanford: Stanford University Press Van Kesteren, Aloysius, Herta
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Minneapolis: University of Minnesota Press Uspenskij, Boris A. 1973. A Poetics of Comparison. Berkeley: University of California Press Van Alphen, Ernst 1988. Literal Metaphors: On Reading Postmodernism. In Style 21:2, 208-18 1989. The Heterotopian Space of the Discussions on Postmodernism. In Poetics Today 10:4, 819-38 1997. Caught by History: Holocaust Effects in Contemporary Art, Literature, and Theory. Stanford: Stanford University Press Van Kesteren, Aloysius, Herta Schmid 1975. Moderne Dramentheorie. Kronberg/Ts. Verhoeff, Nanna 1996. Early Westerns: How to Trace
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]