8,531 matches
-
cu privirea pironită pe paharul din fața ei. Din profil, chipul ei mi se părea foarte Îmbătrânit. I-ai fi putut da vreo treizeci și ceva de ani sau chiar patruzeci și ceva... Ba nu, dacă i-aș fi făcut o poză acum, m-ar fi crezut oricine că e vorba chiar de o actriță de șaizeci de ani, după o operație de netezire a ridurilor. Nu În sensul că fața ei și-ar fi pierdut expresivitatea, ci În sensul că ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fii niciodată mulțumit. Ai uitat până și faptul că există un cuvânt - a lupta. Nu te interesează nici poziția socială, nici banii, nici admirația oamenilor, singurul lucru la care te gândești este cum să te pedepsești mai bine. Îți plac pozele cu execuțiile din China, nu-i așa? Ai vreo câteva. Acelea În care rebelii din timpul Revoltei Boxerilor sunt măcelăriți de vii. În visele tale cele mai Îndrăznețe asta Îți dorești și tu, să fii ciopârțit ca În fotografiile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am deschis ochii, am văzut În fața mea un monument de piatră imens. Mi-a trebuit ceva vreme până să-mi dau seama că era faimosul Arc de Triumf. Așa cum era de așteptat, arăta ca la televizor, În filme și În poze. Eram pentru prima dată la Paris, dar mă simțeam mai degrabă ca și cum cineva m-ar fi Împins spre acest oraș necunoscut, decât ca și cum aș fi venit din propria mea voință. În măsura cunoștințelor pe care le aveam eu, Arcul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Era mai degrabă ceva ce ai fi găsit în decorul trivial de încărcat al unei producții Parsifal, dacă un astfel de lucru e omenește posibil. Am întârziat acolo o vreme, citind despre oi și în cele din urmă făcând câteva poze acestor animale total neinteresante. În spatele Stâncii Oilor se găsea un turn de observație de pe care se putea vedea în fața Sectorului Păsări și de fapt toată Grădina Zoologică, și mi-am zis că ăia 10 pfenigi pentru a urca păreau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tot ce îi stătea în putință să arate frânt de oboseală, numai bun de dus la spital. — După ce termină fotograful de pozat cadavrul, spune-i că vreau să pozeze și cufărul cu capacul închis. Mai mult, vreau să-mi scoată pozele pe hârtie până vine personalul de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Or să-i ajute să-și împrospăteze memoria. Profesorul o să ducă la Alex cufărul imediat ce acesta a fost pozat. — Și cu familia fetei, domnule, cum rămâne? Este Irma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
această mică amintire. Multe baruri din Nürnberg aveau înfățișarea unor locuri care ar fi putut să fie sediile unor bresle mai mici. Erau pline de colecții de obiecte militare și alte relicve din trecut, iar pereții erau adesea împodobiți cu poze vechi și suvenire curioase colecționate de generații de proprietari, care nu prezentau mai mult interes pentru noi decât un set de tabele cu logaritmi. Însă, cel puțin, berea era bună, asta era ceva ce puteai spune întotdeauna despre Bavaria, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu adevărat ultima noastră speranță. Ne-am săturat să stăm doar și să așteptăm să se întâmple ceva. Nu-i așa, draga mea? — Da, așa este. — Aveți o fotografie a fiicei dumneavoastră? Hildegard își deschise poșeta și îi dădu o poză la fel ca aceea pe care i-o dăduse mai demult lui Deubel. Vogelmann o privi fără emoție: — Frumușică. Cu ce călătorea la Potsdam? — Cu trenul. — Și dumneavoastră credeți că trebuie să fi dispărut undeva între casa dumneavoastră din Steglitz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu erau bruiate, plutea în atmosferă. La mese stătea puțină lume: un grup de trei pentodauri din constelația Gemenilor, care sorbeau din trei sonde suc de nutreț, două cilioaie de 19-17 ani care, deși nu arătau prea bine, arătau niște poze, doi plutonieni și un plutonier, mic și verde, probabil sectoristul localului. Nici n-apucaseră să treacă pragul că, de după o perdea vișinie pe care scria „Puteți intra și în bucătărie”, se ivi un chelner pe rotile și-i conduse piruetând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și cei mai haioși din spațiu. — Am putea să vă luăm adresele ? îndrăzni Dromiket 4. — N-are sens, răspunse femeiușcă. Noi, cu stația noastră, ne deplasăm spre verde, iar voi urmați deplasarea spre roșu. Dar putem să vă dăm niște poze. — Poze n-aveam voie. Ni le ia la aterizare, zise Dromiket 4. — Atunci ce să vă dăm? întrebară femeiuștile. — Dați-ne niște pixuri, așa, de amintire. — Pixuri n-avem noi voie, c-am mai dat și ne-ați luat secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cei mai haioși din spațiu. — Am putea să vă luăm adresele ? îndrăzni Dromiket 4. — N-are sens, răspunse femeiușcă. Noi, cu stația noastră, ne deplasăm spre verde, iar voi urmați deplasarea spre roșu. Dar putem să vă dăm niște poze. — Poze n-aveam voie. Ni le ia la aterizare, zise Dromiket 4. — Atunci ce să vă dăm? întrebară femeiuștile. — Dați-ne niște pixuri, așa, de amintire. — Pixuri n-avem noi voie, c-am mai dat și ne-ați luat secretul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în această direcție va fi concurat de Arghezi? Cert e că în 1927 Barbu se delimitează de poezia lui Arghezi, după el cultivând genul hibrid al romanului în versuri "unde, sub pretext de confidență, sinceritate, disociație, naivitate, poți ridica orice poză la măsura de aur a lirei". Poezia sa se îndreaptă către altceva: "Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai ogindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism". Poezia, citim
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
voi sorbi, Iar de la lucru,'n fiecare dată, Când vei sosi, cum sunt eu jucăușă, Te voi intâmpina exact la ușă, Cu ce-am fost de natură îmbrăcată, Așa că, poți să suni, nu ezita, Ai telefonul jos, unde mi-e poza Și-ntreabă de Rozita, sau de Roza, Voi fi aici, în așteptarea ta. Tel : 021 312 9555 Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Anunț în ziarul local / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 965, Anul III, 22 august 2013. Drepturi
ANUNŢ ÎN ZIARUL LOCAL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364351_a_365680]
-
concrete ale unor persoane identificabile: D-lui M. Bulugea, epigramistul N Ursei, umoristul Al. Mircescu, Dlui Nic.Moisiu, epigramistul Alecu Sanda, prof. Emil Istocescu. Aceste manifestări sunt înfățișate cu umor, scoțându-se în evidență ridicolul, absurdul sau doar comicul lor: „Poza asta legendară // Între cele două fete // Aș numi-o, bunăoară // Două vrăbii și-un erete” (Apostilă pe o poză color cu Emil Istocescu între două fete-1977) Dacă pentru amicii enumerați, „acele” epigramistului Teodor Barbu au ascuțișul unor lănci; pentru profesorul
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
Alecu Sanda, prof. Emil Istocescu. Aceste manifestări sunt înfățișate cu umor, scoțându-se în evidență ridicolul, absurdul sau doar comicul lor: „Poza asta legendară // Între cele două fete // Aș numi-o, bunăoară // Două vrăbii și-un erete” (Apostilă pe o poză color cu Emil Istocescu între două fete-1977) Dacă pentru amicii enumerați, „acele” epigramistului Teodor Barbu au ascuțișul unor lănci; pentru profesorul Constantin Ceaușu, deși înțepat și el, în unele epigrame, aceste „ace” dispar, epigrama nu mai e epigramă, nu mai
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
-Virginia Tech, Aurora, Sandy -Hoock-elementary School- ca să citez numai cîteva masacre în școli ,cinematografe,locuri publice-tinerii aceștia au făcut ce au văzut în filme ... din păcate. La toți acești tineri care au comis massacre, s-a găsit postat pe internet poze cu mitraliere arătînd foarte “spectaculoși”-Nu i-a interesat cît de macabru poate fi un astfel de spectacol! Ci doar spectacol să fie! Am văzut la niște prieteni de-ai mei,cuțit roz, care arată “drăguț” că o “jucărie”. Consider
DESENSIBILIZAREA CA MOD DE EDUCAŢIE (INCONŞTIENT?) de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364427_a_365756]
-
le văd atât de bine ca și când au fost ieri. abia aștept să intri să mai vorbim, să-mi spui ce-ai mai făcut de atunci. Erai brav și poate mai ești după cum citesc din atitudinea pe care o ai în poza și din versurile tale, cu care sunt total de acord...numai că aceste despărțiri dintre prieteni este marea cauza.. căci, în această țară se adună numai ... dar, nu vreau să fac politică acum, ci vreau să-mi amintesc.. Cum mergem
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
despre o lansăre de carte la Constanța! Desigur, le-am publicat pe toate! Aveau substanță și valoare! Am cunoscut-o la „Rețeaua Literară”: http://reteaualiterara.ning.com ! Ne-am împrietenit conversând despre „marele” muzician olandez André Rieu! Mi-a plăcut poza ei de-acolo! Poza cu ochi de căprioară! Citindu-i scrierile am invitat-o să publice la „Revista Agero” unde eram redactor în aceea vreme. Mi-a răspuns cu prudență: Corect!i-am răspuns! Și mi-a trimis mai multe
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
carte la Constanța! Desigur, le-am publicat pe toate! Aveau substanță și valoare! Am cunoscut-o la „Rețeaua Literară”: http://reteaualiterara.ning.com ! Ne-am împrietenit conversând despre „marele” muzician olandez André Rieu! Mi-a plăcut poza ei de-acolo! Poza cu ochi de căprioară! Citindu-i scrierile am invitat-o să publice la „Revista Agero” unde eram redactor în aceea vreme. Mi-a răspuns cu prudență: Corect!i-am răspuns! Și mi-a trimis mai multe materiale - producții literare de
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
fost una din cele mai sărace publicații din ultimii ani, dar a înglobat în paginile sale mult material, care se poate constitui ca o cronică a vremurilor noastre și a celor trecute. Alte surate sunt bogate, mari, frumoase, cu multe poze frumos realizate. A noastră e simplă și se adresează în primul rând oamenilor simpli, credincioșilor noștri din parohie, țăranilor noștri. În paginile ei și-au găsit de multe ori loc necazurile și bucuriile enoriașilor noștri, ale românilor în general. De
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
vezi iubirea..? cel puțin la bărbați nu-i posibil.. Eu am întrecut, depășit, sau am fost pe langă "bărbăția normală, da, nimic nu-i normal, cum nici n-am vorbit un timp.. da, eu îți citeam înscrisurile, mă uitam la pozele tale..mă hrăneam din scrum, da nu știu ce-i.. nu pot stopa iubirea către tine, e un mister și tu esti, ești un Înger, că vreau doar să te văd să te simt aproape, dar nici n-aș vrea să te
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
condiție esențială și imprescriptibilă a omenescului din fiecare. Ilustrația muzicală molcomă ne devora sufletele, seara fusese rezervată femeilor coreligionare miresei și care nu puteau să fie prezente din diferite motive peste câteva zile la procesiunea religioasă a nunții. Zeci de poze, fețe senine și binevoitoare care ne înconjurau, ce mai, un “tăvălug” de generozități pe care mai că nu le pricepeam - dar cărora le “cădeam dulci victime”, cu învoială necârtitoare și apoi, desfăcutul pachetelor cu cadouri frumos legate și ambalate, cu
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (7) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364564_a_365893]
-
erau încă stingheri în noua lor înfățișare. Lângă mine se așezase un tinerel care voia să mai pună ceva masă musculară. „Ce-o fi în capul lui? mă gândeam. Arată perfect acum. Cum mai vrea să fie?” “Doamnă, faceți o poză și cu mine? m-a întrebat, la final. Nu știu pentru cine sau de ce vreți să slăbiți, dar eu așa cred că trebuie să arate o doamnă de vârsta dumneavoastră. O să vreți să fiți ca bunicuțele alea din față, cu
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]
-
Nu știu de ce nu și-a amintit că prima femeie care a pus piciorul în centrala subterană a fost mama ta, soacra mea. Tatăl tău a stat sus, i-a fost teamă să coboare cu „colivia”. Am chiar o fotografie, poză istorică, pe care am publicat-o și în „Făclia Hidrocentralei”, însoțită de un reportaj. Acolo este hala mare a mașinilor, unde lucrau câțiva oameni, cred că cinci. Hala se numea pe atunci „Gheorghe Gheorghiu - Dej”. Cei cinci oameni supravegheau procesul
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
inima în palmă, Să-i simt plăcutele zvâcniri, Are o bătaie foarte calmă, Aruncă lumină și sclipiri. Îmi vine al somnului fald, Prezentându-te pe tine pură, Cu zâmbet liniștit și cald, Aducându-mi în suflet căldură. Mai arunc peste poza ta o privire, Chipul tău mă impresionează, Cu zâmbetul o fină licărire, Eu te visez cu mintea trează. Referință Bibliografică: În liniștea nopții / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor
ÎN LINIŞTEA NOPŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361438_a_362767]
-
lină rugă spre ceruri susurul apei 25 grâul în pârgă - picături grele de apa scutură macii 26. laptele cald - copilul căprarului și-alungă umbra 27. piaptănul de os - bunica și părul ei alb în zori de iarnă 28. iarăși mângâind poza copilului plecat - mâinile mamei 29. o ciocârlie - sărbătoarea grâului poate începe 30 vară fără ploi - de vrejii uscați atârnă stele 31. bradul de Crăciun- pe scaunul bunicii doar un măr roșu 32. aburi de ceață - aproape sau departe creasta muntelui
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]