5,068 matches
-
vorbirea, folosirea limbii în comunicare, este o specie a acțiunii și, de aceea, teoria vorbirii face parte din teoria acțiunii, așa cum precizează John Searle. La aceasta este adăugat principiul exprimabilității, potrivit căruia tot ce vrem să spunem poate fi spus. Pragmatica a stabilit însă, prin teoria lui J. L. Austin, că există și activități extralingvistice care se realizează exclusiv prin enunțare, încît enunțul Jur! de exemplu, înseamnă însăși acțiunea de a jura, iar alte activități extralingvistice sînt inițiate prin vorbire, căci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acest rol, asociată acțiunii de,,interpelare", instituind relația (reală sau dorită) locutor-interlocutor în cadrul unui act comunicativ. Termenii de adresare, asociați, pe de o parte, deixis-ului personal și celui social (în terminologia lui Ch. Fillmore) și, pe de altă parte,,,universaliilor pragmatice ale dialogului" (J. Habermas), se raportează la contextul social, în general, de unde și variația microsistemului acestora de la o cultură la alta (de exemplu, limba franceză vs. limbile asiatice). Acești termeni cunosc, de asemenea, valențe particulare prin prisma actualizării diferitelor valori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stimată doamnă, dragă Alexandre); substantiv în vocativ + adjectiv pronominal posesiv (domnul meu); substantiv în vocativ + substantiv în genitiv (fata mamei, dragul tatei); interjecție + substantiv (măi Ioane) etc. Termenii de adresare îndeplinesc, în derularea actului comunicativ, funcții specifice. Din perspectiva nivelului pragmatic al comunicării, termenii de adresare au, în opinia lui D. B. Parkinson, trei funcții pragmatice esențiale: în raport cu actul de vorbire pe care îl însoțesc (folosiri impuse, uzuale sau facultative - în cazul salutului, mulțumirilor etc.); în raport cu așa-numita,,mecanică a conversației" (rol
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vocativ + substantiv în genitiv (fata mamei, dragul tatei); interjecție + substantiv (măi Ioane) etc. Termenii de adresare îndeplinesc, în derularea actului comunicativ, funcții specifice. Din perspectiva nivelului pragmatic al comunicării, termenii de adresare au, în opinia lui D. B. Parkinson, trei funcții pragmatice esențiale: în raport cu actul de vorbire pe care îl însoțesc (folosiri impuse, uzuale sau facultative - în cazul salutului, mulțumirilor etc.); în raport cu așa-numita,,mecanică a conversației" (rol important, cu precădere în cazul schimbării rolurilor); în raport cu nivelul,,relațional" al interacțiunilor (rol fundamental
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ambiguitatea este definită ca posibilitate de a da două sau mai multe interpretări unei construcții sau unui component al ei, ca o consecință semantică a fenomenelor de omonimie și de polisemie; ambiguitatea este clasificată ca fiind lexicală, morfologică, sintactică și pragmatică, în funcție de tipul de omonimie prezent în construcție, și lexicală, dacă apare ca o consecință a polisemiei: a) propoziția Pe ea o vizitează vara conține o ambiguitate lexicală, ca urmare a prezenței omonimiei lexicale dintre vară - "anotimpul cald" - și vară - "rudă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
am programat, care poate fi interpretată ca "singular" sau ca "plural"; c) enunțul grija părinților nu spune explicit dacă este vorba despre grija pe care părinții o poartă copiilor sau de cea pe care copiii o poartă părinților; d) ambiguitatea pragmatică este relevantă din perspectiva enunțării, ea fiind o consecință a diversității intențiilor de comunicare conținute în forma aceluiași enunț; enunțul De azi te pregătesc pentru examen, conține aspecte ilocuționare diferite: rugăminte, promisiune, avertizare, amenințare, ordin, a căror dezambiguizare este posibilă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prietenii îl1 așteptau. (El și îl sînt expresii anaforice al căror referent poate fi corect determinat doar datorită prezenței antecedentului Paul). Deși termenul anaforă a fost folosit frecvent în retorică încă din secolul al XVI-lea, utilizarea lui sistematică în pragmatică și în analiza discursului datează de doar cîteva decenii. În lingvistica românească, termenul anaforă începe să apară constant în lucrările de specialitate în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, deși relația referențială dintre pronume și antecedent suscitase interesul lingviștilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obnubilează determinările strict lingvistice (cum ar fi, de exemplu, genul pronumelui ales atunci cînd nu există antecedent) și nu poate explica cum face pronumele anaforic selecția referentului atunci cînd în memoria discursivă există mai mulți referenți la fel de pregnanți. E) Abordarea pragmatică are în centru conceptul de reprezentare mentală, "o balama cognitivă între realitatea căreia îi aparțin referenții și limbajul care furnizează expresiile referențiale", cum notează A. Reboul și J. Moeschler. Reprezentarea mentală este rezultatul unor informații diverse, a căror cunoaștere permite
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
contradicție cu condiția pertinenței optime (adică selecția referentului are suficiente efecte la nivel cognitiv și nu cere eforturi prea mari pentru a le calcula). F) Abordarea pragma-semantică, propusă de G. Kleiber, pleacă de la observații cum ar fi aceea că abordarea pragmatică nu poate explica ambiguitatea unor expresii anaforice în anumite enunțuri (Dacă un proiectil incendiar 1 cade lîngă voi, nu vă pierdeți capul 2, puneți-l1/2 într-o găleată și acoperiți-l1/2 cu nisip.), și este fondată pe definirea sensului ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
carte. A răsfoit-o și a pus-o înapoi pe raft.), și chiar despre o anaforă propozițională (Paul1 mi-a vorbit despre cartea lui1.) sau extrapropozițională (anaforicul și antecedentul se găsesc în aceeași frază, dar în propoziții diferite). La nivel pragmatic, se poate face distincția între anaforele coreferențiale (antecedentul și expresia anaforică trimit la același referent: Paul tocmai a terminat de citit [ultimul roman al lui Umberto Eco]1. Romanul/Cartea/Acesta 1 i-a lăsat un gust amar.), anaforele divergente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de descompunere a unei expresii în mai multe semnificații sau accepții, deci pentru potențialul polisemic. Conținutul se manifestă însă și la nivelul enunțurilor, unde nu mai interesează conținutul lexical, strict denotativ al cuvintelor, ci conținutul locutiv, ilocutiv, modal, afectiv, deci pragmatic. Mai tîrziu, în Franța, analiza discursului se constituie într-o critică a analizei de conținut, în timp ce între 1980 și 1990 se aduce o dezvoltare în paralel a celor două direcții, prin diversificarea abordărilor de inspirație lingvistică. Analiza discursului împrumută de la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
recunoscute două generații: (1) prima generație (Michel Foucault) a consacrat analiza discursului studiului condițiilor de producere a enunțurilor puternic instituționalizate. În acest sens, analiza discursului este un domeniu transdisciplinar, investigînd fenomenele de limbă în toate compartimentele sale (lexicologic, sintactic, semantic, pragmatic) și elaborînd clasificări pe baza funcțiilor discursului: discurs politic, discurs juridic, discurs didactic etc., dar și pe baza formei discursului: discurs descriptiv, polemic, argumentativ etc. De asemenea, s-a propus conceptul de "formațiuni discursive" de tip presă feminină/feministă. (2
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului: discurs descriptiv, polemic, argumentativ etc. De asemenea, s-a propus conceptul de "formațiuni discursive" de tip presă feminină/feministă. (2) A doua generație (O. Ducrot, J-Cl. Anscombre, D. Maingueneau, P. Charaudeau) este influențată de dezvoltarea teoriilor enunțării și ale pragmaticii. Se consideră că analiza discursului presupune punerea laolaltă a mai multor texte, enunțarea condiționînd puternic organizarea limbii. Maingueneau evidențiază mai multe ipoteze de reglare a funcționării domeniului analizei discursului: ipoteza primeității interdiscursului; ipoteza relației interdiscursive ca mecanism de traducere reglată
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o practică discursivă; ipoteza situării practicii discursive în contextul practicilor intersemiotice. În absența unui obiect de analiză bine circumscris și a unui mod de investigație propriu, analiza discursului rămîne deschisă către o pluralitate de abordări, printre care cea sociolingvistică, psiholingvistică, pragmatică, semiotică, argumentativă, ceea ce confirmă multitudinea formelor de analiză la care se pretează discursul. P. Charaudeau și D. Maingueneau sintetizează definițiile analizei discursului din perspectiva relației dintre text și context, excluzînd direcția pragmatică asupra enunțurilor decontextualizate. Astfel, analiza discursului poate fi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pluralitate de abordări, printre care cea sociolingvistică, psiholingvistică, pragmatică, semiotică, argumentativă, ceea ce confirmă multitudinea formelor de analiză la care se pretează discursul. P. Charaudeau și D. Maingueneau sintetizează definițiile analizei discursului din perspectiva relației dintre text și context, excluzînd direcția pragmatică asupra enunțurilor decontextualizate. Astfel, analiza discursului poate fi definită ca studiu al discursului (pentru Teun van Dijk, D. Schiffrin, John J. Gumperz ș. a.), ca studiu al conversației în cadrul analizei conversaționale (la S. C. Levinson, J. Moeschler, A. Reboul ș. a.) sau ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
două școli sofiste existente atunci, deși rivale, dezbătînd problema motivării sau arbitrarului în atribuirea de nume lucrurilor, ajungeau la concluzia imposibilității de a distinge discursurile adevărate de cele false, aspect care consacra o retorică bazată doar pe eficacitate (pe latura pragmatică, prin urmare). Teza arbitrarului denumirilor a fost menționată deseori în secolele trecute, dar ea s-a impus numai după publicarea Cursului lui Ferdinand de Saussure, în 1916. Această teză este, de altfel, legată, în istoria lingvisticii, de ideea că limba
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
bate, a înșela, a trăda, a muri, a ucide), personajele-cheie (hoțul, prostituata, polițistul), banii, nebunia, abilitatea, naivitatea, sînt ilustrate de zeci de cuvinte și expresii care se diferențiază nu prin referent, ci prin nuanțe afective și conotații sociale. La nivel pragmatic, argoul se caracterizează prin acte de vorbire specifice, mai ales din sfera conflictuală: insulte, imprecații, amenințări. Atitudinea dialogală este, în general, necooperativă, de suspiciune generalizată. Dialogul necooperativ se manifestră prin replici care exprimă neîncrederea față de interlocutor și față de ceea ce susține
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obicei. Se poate constata astfel că operatorii argumentativi nu restrîng posibilitățile de argumentare ale frazei (enunțului sau enunțurilor), ci restrîng numai direcțiile interpretative prin care se leagă argumentul de concluzie. Argumentarea a fost cercetată și din altă perspectivă decît cea pragmatică, urmîndu-se traseele sugerate de retorică, disciplină care, prin însuși statutul ei, trebuia să aibă în vedere problemele ei de bază. În acest caz, domeniul argumentării a fost conceput pornind de la genurile retoricii tradiționale, dar extinzîndu-l pînă la cuprinderea oricărei dezbateri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ceva (precum venirea cuiva, declanșarea unui proces etc.). De aceea, așteptarea poate fi considerată ca trăsătură a unui moment sau a unei succesiuni de momente dominate de aspectul imperfectiv al modalității reprezentate de "a vrea să se întîmple ceva". În pragmatica americană, așteptarea servește pentru a caracteriza, în anumite situații conversaționale, actantul comunicării. Esteticianul german H. R. Jauss a introdus în estetica receptării expresia orizont de așteptare, pornind de la ideile lui E. Husserl, pentru a denumi caracterul previzibil al formelor de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acest sens, coerența este definită ca proprietate de corelare a enunțurilor, de ordonare logică și de integrare a sensurilor locale într-un sens global. Condițiile de coerență sînt realizate (după opinia celor mai mulți cercetători) de performanțele la nivel sintactic, semantic și pragmatic ale construcției textuale; condițiile sintactice sînt asigurate de conectorii suprafeței discursive, condițiile semantice de progresia tematică a mesajului, iar cele pragmatice sînt legate de tipul de text și de funcția dominantă. Coerența poate fi realizată la nivel micro- și macrostructural
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un sens global. Condițiile de coerență sînt realizate (după opinia celor mai mulți cercetători) de performanțele la nivel sintactic, semantic și pragmatic ale construcției textuale; condițiile sintactice sînt asigurate de conectorii suprafeței discursive, condițiile semantice de progresia tematică a mesajului, iar cele pragmatice sînt legate de tipul de text și de funcția dominantă. Coerența poate fi realizată la nivel micro- și macrostructural al organizării textului. Avîndu-se în vedere acest aspect, au fost stabilite (M. Charolles, în 1978) patru reguli principale pentru cele două
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sa nici un element care să contrazică o secvență anterioară sau un conținut deductibil din ea prin inferență. Contradicțiile inferențiale sau presupoziționale sînt extrem de rare, în schimb, cele enunțiative apar des în producțiile copiilor; 4) metaregula de relație, de natură strict pragmatică, implică aspectul că acțiunile și evenimentele evocate trebuie să fie congruente (și percepute ca atare de interpret), fiind necesar ca această congruență să fie realizată din punctul de vedere al nivelurilor discursive. Nivelurile sau registrele limbii sînt cele legate de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în vorbire sau scriere care satisfac anumite necesități de expresie și care, conformîndu-se sistemului unei limbi, se generalizează și pătrund în circuitul limbii comune. Sabine Bartsch definește colocațiile ca fiind "îmbinări recurente de cel puțin două cuvinte condiționate lexical și pragmatic care se află într-o relație sintactică directă". Exponent al teoriei contextuale asupra sensului, expuse în linii mari încă din 1934, lingvistul J. R. Firth este considerat a fi părintele acestui termen în spațiul terminologiei lingvistice. Acest lingvist britanic vorbește
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anumite combinații. Astfel, lexemul conflict se combină frecvent contextual cu anumite verbe sau locuțiuni precum a apărea, a se desfășura și a avea loc. De aceea, în contextul predării limbilor străine, colocațiile sînt îmbinări recurente de cuvinte condiționate lexical și pragmatic, traducerea acestora într-o altă limbă fiind deseori problematică datorită deosebirilor lexico-gramaticale existente între limbi. Astfel, rom. a face se poate reda fie prin engl. to do, fie prin engl. to make. Verbul to do este de preferat atunci cînd
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acest lingvist, competența vizează în mod special domeniul gramaticii și, în parte, domeniul posibilităților de a combina cuvintele. Cu timpul, au fost cuprinse toate compartimentele limbii în aria de manifestare a competenței, ca segmente ce alcătuiesc competența lingvistică. În teoriile pragmatice, este studiată competența comunicativă, care ține de etnografia comunicării și care reprezintă ansamblul regulilor sociale ce permit manifestarea competenței gramaticale într-o manieră apropiată la toți vorbitorii. Ca atare, întrucît enunțul nu se poate despărți de cadrul social și cultural
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]