7,955 matches
-
cum rămâne cu mine, cum rămâne cu dragostea ta față de mine? El șoptește, nu o simt, de când m-am îmbolnăvit, nu o mai simt, eu sughiț, ce voi face fără dragostea lui, cum voi putea trăi fără ea, nu sunt pregătită să renunț la ea, trebuie să o trezesc iar la viață. De ce tocmai schimbarea aceasta, de ce să se ridice și să plece, poate plecăm toți trei de aici, să lăsăm totul în urmă, să încercăm să luăm totul de la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el îmi desface mâinile, calmează-te, îmi spune cu răceală, eu știu că izbucnirea mea nu face decât să îl îndepărteze, dar nu îmi mai pasă, ar fi trebuit să stau picior peste picior și să ascult manierată discursul său pregătit dinainte, apoi să mă despart de el cu noblețe, poate că acest lucru l-ar fi făcut să își dorească să rămână, dar eu mă zbat ca o fiară, lovesc, înjur, exact ca fetele de la cămin, atunci când li se iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așa vom arde una lângă cealaltă, până când singurătatea se va face scrum, ca un foc de tabără uitat aprins, care cuprinde totul, mă cuibăresc în brațele ei ca și când ar fi mama mea, iar eu fiica ei, ea soarele, eu luna, pregătită să adorm și să nu mă mai trezesc niciodată, dar pași grăbiți se aud deodată colindând casa. S-a întors, mă înveselesc eu, mi-a auzit strigătele și s-a întors, nu ne poate părăsi, nici el nu poate trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și să îl împac, ar fi trebuit să rămân acolo, să îl las pe el să își ducă la bun sfârșit lupta cu sine, să aleagă singur, nu să mă justific în permanență în fața lui pentru a-i absorbi frustrările, pregătită să îmi primesc pedeapsa, chiar înainte de a duce păcatul la bun sfârșit, alergarea mea pe urmele lui îmi demonstra vinovăția, slăbiciunea, înfrângerea, toate cele ce i-au permis lui să mă părăsească noaptea trecută. Știi că are pe altcineva, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ceva mai puțin decât mine, deocamdată, eu râd fericită, toate barierele dinăuntrul meu sunt aruncate în aer, iar din clipa aceasta mi se pare că totul are legătură cu mine, totul îmi aparține, pruncul acesta este și al meu, sunt pregătită să o împart și pe Noga, să fie și a lui, astfel torturile vieții ar fi mai ușor de suportat, rănile lui sunt astfel vindecate, datorită mie a fost lângă ea în momentul nașterii, cum poți renunța la un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iubiți împreună. Dar nu am nici cea mai mică intenție de a-l mai vedea pe Mikha, protestează ea, iar eu mă albesc la față, de ce, doar a fost alături de tine la naștere, așa cum ți-ai dorit, nu sunt încă pregătită să renunț la ceea ce am realizat, iar ea spune, pentru că tocmai acum, când l-am văzut aici, mi s-au deschis ochii, mi-am dat seama că mă dezgustă, că modul său de viață este respingător, întotdeauna am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bine, întreb eu, e totul bine? Noaptea asta voi suferi o operație, spune ea cu indiferență, câteva săptămâni nu voi mai fi aici, iar eu spun aproape strigând, este ceva serios, și ea zice, ceva ce poate fi vindecat, ești pregătită, o întreb, nu știu, eu sunt întotdeauna optimistă, iar eu îmi lipesc buzele de receptor, îmi pare atât de rău, Hava, nu știam că ești bolnavă, iar ea zice, nimeni nu știa, deși era o problemă veche de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
într-adevăr de sărbătoare. Naoko a deschis o sticlă de vin, am băut, am mâncat tort și am luat o cină frugală. Nu știu cum să-ți spun, dar mi se pare o prostie să împlinești douăzeci de ani. Eu nu sunt pregătită. Mă simt tare ciudat... de parcă m-ar împinge cineva de la spate. — Eu mai am șapte luni în față, așa că am timp să mă pregătesc sufletește, i-am spus, râzând. — Ce norocos ești! Ai doar nouăsprezece ani, zise Naoko cu oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
altceva nu vrei să crezi. Nu mi-ai făcut nici un rău, eu mi l-am făcut. Zău că asta e părerea mea. Încă nu sunt pregătită să te întâlnesc. Nu că n-aș vrea, dar pur și simplu nu sunt pregătită. Când o să consider că sunt, îți voi scrie imediat. Cred că atunci am putea să ne cunoaștem mai bine. Presupun că asta ar trebui să facem, să ne cunoaștem mai bine. La revedere. Am citit și recitit scrisoarea de sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
clădire cu două etaje ne împiedica să vedem exact ce se întâmplă, dar se pare că veniseră vreo trei sau patru mașini de pompieri. Doar două dintre ele reușiseră să pătrundă pe aleea îngustă, iar celelalte staționau pe strada mare, pregătite să intervină la nevoie. Zona era împânzită, ca de obicei, de gură-cască. — Midori, ar fi mai bine să-ți strângi lucrurile de valoare și să le ai pregătite în caz că trebuie să evacuezi clădirea. Vântul bate acum în direcție opusă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
reușiseră să pătrundă pe aleea îngustă, iar celelalte staționau pe strada mare, pregătite să intervină la nevoie. Zona era împânzită, ca de obicei, de gură-cască. — Midori, ar fi mai bine să-ți strângi lucrurile de valoare și să le ai pregătite în caz că trebuie să evacuezi clădirea. Vântul bate acum în direcție opusă, dar nu știi niciodată cum își schimbă direcția. Și mai e și benzinăria aceea aproape... Te ajut eu să-ți strângi lucrurile. Ce lucruri de valoare? — Oi fi având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
șapte ar opta pentru cea de a doua variantă. Dar nu vor avea vreodată ocazia să mă audă discutând despre asta. M-aș simți ridicol. Se poate să fie ceva patologic și, în plus, nu vreau să renunț. Nu sunt pregătită încă. În momentul de față, nici nu cred că voi fi vreodată. Găsesc, în mod bizar, o confortabilă familiaritate în toată nebunia legată de Patrick. Capitolul XI De fiecare dată când ajung acasă, tresar când văd ledul aprins la robotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
elev, fragment transcris de Leo pentru felul modern și folcloric, totdeodată, în care fusese înțeles romanul Război și pace, al lui Tolstoi. Semn că generația nouă încerca să asimileze capodoperele trecutului printr-o prismă dinamică, așa cum era și viața tinerilor, pregătiți să adere cât mai curând la cultura organizațională a marilor companii multinaționale: Prințului Andrei i se făcea din în ce mai pace. Războiul i se trăsese în genunchiul stâng, unde nu-l mai simțea decât în zilele ploioase. Devenise depresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În a patra, somat să mă prezint urgent, am ieșit în pauza mare cu geantă cu tot și am luat-o peste câmpul care ducea spre stația de autobuz. Eram decis să trec prin Băneasa, să-mi iau valizele deja pregătite, să decolez spre Botoșani. Decizia mea se ofilea cu cât mă apropiam de stația lui 102. Începeam să întorc capul, să merg împleticit, vântul îmi bătea din față tot mai puternic. Am rupt-o la fugă înapoi, m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Teofana a făcut prezentările. — Săru’ mâna, doamna Stamate! Eu sunt Alexandru, prietenul Teofanei, i-a sărutat mâna Zinei. — Bine v-am găsit, domnule Stamate. — Bine ai venit, domnule Alexandru. Poftiți înăuntru! Au mers toți în sufragerie unde masa era deja pregătită. — Vai, v-am deranjat, se scuză Alexandru. — Ce deranj, noi nu trebuia să mâncăm? Că avem un oaspete cu atât mâncarea va fi mai bună și noi mai bucuroși. Luați loc, îl invită Zina. — Teofana, aș vrea să mă spăl
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în răcoarea jilavă a nopții campestre și în mreaja unor efluvii amestecate, dulcege, de urină de porc, lături și balegă de vaci. Miroase-a râme! constată Dănuț. Pst, pst..., Boss, ce fac urâciunile alea mascate? șopocăiește Fratele, cu o mână pregătită să-i astupe gura lui Bogdănel cel tembel, la caz de nevoie. S-au pus în mișcare, cătinel-cătinel, 'tu-le mămulișca lor! Drăcia cu flexul merge în frunte! Cu falxul! Boss, am rugămintea să păstrăm proprietatea termenilor. Noblesse oblige! Lexical
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
e ceva foarte emoționant pentru mine în fiecare an. Evocăm povestea nașterii ornând un anumit loc din casă în așa fel încât să arate ca staulul în care s-a născut Domnul Nostru Iisus Christos. Înainte de masă, stând în jurul bucatelor pregătite special pentru această sărbătoare, citim povestea care ne emoționează și aduce bucurie în sufletele noastre. Pentru mine aceasta este mirajul Crăciunului. Apoi urmează împărțirea cadourilor, pe care le împarte stăpânul casei luându-le de sub brad. -Care e rolul cadourilor pe
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA CRASNA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by ZLATAN RAEMA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2057]
-
studieze dreptul și-i împlinea toate dorințele. Aristide însă nu moștenise hărnicia tatălui său. Îi plăceau mai mult petrecerile și femeile, decât cărțile. Era de trei ani student și încă nu luase nici un examen, pretextând că vrea să fie perfect pregătit. ― Noroc, noroc, cucoane! îi strigă Cârciumarul Busuioc, din prag, văzîndu-l trecând. Arendașul răspunse vesel cu o glumă. Știa să vorbească după inima țăranilor și se bucura de simpatia lor mai mult ca ceilalți moșieri dimprejur. Oamenii cu necazuri întîi la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-l vedea, născocea motive să fie la Lenuța, confidenta dragostei ei, care, firește, chema pe Titu. Toate acestea nu-l împiedicau să-și împlinească meseria, ba chiar îl stimulau. În fiecare dimineață se prezenta conștiincios la Drapelul, cu manuscrisul pregătit. Găsea totdeauna numai pe Roșu, la același birou, parcă nici nu s-ar fi clintit de-acolo. Spre amiazi își mai făceau apariția reporteri, redactori, veșnic grăbiți și agitați și nemulțumiți, discutând violent și abținîndu-se permanent de a scrie. Altminteri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
patru boi înjugați. În spate, conacul vechi, cu geamurile încă sparte, părea un moșneag cu ochii plânși. În față, zidurile înnegrite și grinzile arse ale castelului nou, profilîndu-se pe șirul de plopi dinspre uliță, alcătuiau un decor funerar parcă înadins pregătit. În odăjdiile noi, preotul spân, cu bărbuța speriată, citea și cânta, și ridica mereu ochii spre cerul albastru pe care nourași albi, ca niște șiraguri de îngeri, se întreceau să asculte pomenirea morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe veșnicie. Dumnezeule, numai doi pași... Fascinat de clipirea regulată a indicatorului. Străinul trecut peste prag. Intră cu totul în sas. Nu era decât la un metru de intrare, dar dacă bănuia ceva? Sau se răzgândea? ― Acum, urlă. Acum! Ripley, pregătită să acționeze închiderea tambuchiului, era pe punctul de a coborî maneta când soneria de alertă a lui Nostromo răsună în cursive. Ea și Lambert tresăriră. Se priviră șocate. Ripley împinse maneta. Creatura auzi și ea soneria. Mușchii se contractară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
banii pe care ți-i dau. Sunt mulți. Vezi vameșii și arabii numără berbecii la padoc. Eu sunt pregătit să fac ceva. M-am dus în spatele TIR-ului, am luat dintr-un sac mare în care era pielea de berbec pregătită. Am îmbrăcat-o repede, amestecându-mă în turmă. Vă dați seama cum îmi bătea inima? Un vameș m-a numărat la fel ca pe toți berbecii. Am ajuns pe puntea vaporului în mijlocul turmei. Noroc că era luna octombrie și era
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și tata a dat bici calului ca să ajungă mai repede acasă. Eu, boțul de carne cu suflet, nici nu plângeam, nici ochii nu-i deschideam, parcă nici nu respiram. La puțin timp, după ce au ajuns acasă, preotul Grigore a venit pregătit să mă boteze, căci se temeau să nu mor nebotezat, deoarece în religia creștin-ortodoxă un copil care moare nebotezat nu merge în lumea îngerilor. Deci, nu va fi socotit un înger. Chestia asta nu am înțeles-o nici până acum
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Peștera, comuna Moeciu, există chiar o peșteră foarte mare, cu una din intrări, în satul Peștera. Peștera se întinde mult sub munți, se spune că ar avea și un lac subteran și alte comunicări (ieșiri) cu exteriorul. Numai turiștii special pregătiți și informați, pot intra și vedea totul. Acum este în stare naturală, neamenajată de loc. Peisajul și aerul au fost minunate: în vârful unor munți golași, aproape de cer, deasupra norilor, cu o vedere liberă deasupra crestelor muntoase până departe, cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
date internaționale ale domeniului” ! Pentru fiecare, obții 10 puncte. Dacă scrii o carte la care lucrezi zece ani, dar o publici la o amărîtă de editură românească, precum Polirom sau Humanitas, de pildă, ai numai 5 puncte. Dacă vii bine pregătit și plin de elan la ore, nu obții nici un punct. Și așa, din publicație în publicație, din proiect internațional în proiect internațional etc., poți să ajungi profesor emerit fără să dai prea mult pe la școală. Nu vă grăbiți să mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]