6,695 matches
-
identitate etnică fără o separare față de non-membri, fără referința la o alteritate, iar pe de altă parte, perenitatea grupurilor ține de existența acestor frontiere, independent de schimbările apărute În sânul culturii grupului. Cea de-a treia componentă, originea comună (sau presupus comună): Weber, În Economie și societate, subliniase deja că trăsătura caracteristică a identității etnice rezidă În credința În această origine, ceea ce face din ea o „Înrudire fictivă” (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995, p. 175). Limba, teritoriul, religia, culoarea, toate aceste elemente
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
perioadă de timp, respectiv până În epoca Renașterii. O dată cu marile descoperiri geografice care au inaugurat era colonială, amestecurile de populații s-au Înmulțit din nou. Însăși noțiunea de „metisaj” s-a născut din situația colonială În care păstrarea privilegiilor unora era presupusă a fi consecința unor diferențe prezentate ca „obiective”. Într-o societate diversificată În care trăsăturile exterioare se traduc prin poziții ierarhice, o astfel de configurație perturbă ordinea socială. Prin urmare, nu poate fi decât un fenomen marginal, dezaprobat, dacă nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
externi, Însă semnificația lor nu se dezvăluie decât prin interpretarea pe care le-o dă fiecare dintre membri (ibidem, p. 10). În acest sens, identitatea culturală face adesea apel la „mituri fondatoare”, și În special la unul sau mai mulți presupuși „mari strămoși”, adesea veniți de altundeva În vremuri foarte Îndepărtate și ale căror forme sacralizate se regăsesc În numeroase religii sau credințe (de exemplu, credința În originea divină a limbii grupului). Etnicizarea acestui tip de identitate, inclusiv În varianta naționalistă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rasă albă” dotați cu o „gândire În clișee”, legată de tulburări de personalitate care, se presupunea, ar explica iraționalitatea „prejudecăților” lor. Era un mod de a vedea În rasism o trăsătură proprie subculturii patologice a unei minorități albe de purtători presupuși ai unor prejudecăți superioare ca număr și intensitate celor ale mediei populației. Viziune destul de optimistă asupra rasismului ca fenomen minoritar, identificabil ca atitudine extremistă, semn ă pentru unii specialiști activiști ă de „conservatorism” sau de „fascism”. Pentru a depăși această
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
categoriei „rasismului instituțional” nu poate permite o mai bună cunoaștere a fenomenelor observate. Deși o astfel de perspectivă a favorizat conștientizarea limitelor interpretărilor psihopatologice, deși a contribuit la favorizarea și la Întreținerea conștientizării rasismului care acționează Într-o societate democratică presupus exemplară, ea nu s-a transformat În instrument de cunoaștere. Armă a criticii, instrument polemic, dar nu modalitate de obiectivare a unei porțiuni a realității sociale. În ciuda caracterului vag al conceptualizării sale, această categorisire revine periodic În literatura antirasistă savantă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
individualism extrem, aproape patologic, explicat cel mai adesea prin „dezrădăcinarea” lor, și trăiesc ca niște prădători Într-un regim de anomie, Într-o stare de incivilitate devenită la ei a doua natură. „Rasializarea” acestor excluși reduși la originile lor etnice presupuse este Însoțită de Închiderea Într-o situație de double bind1: li se reproșează În același timp că sunt prea comunitari și prea individualiști (sau, dacă ne putem exprima astfel, că sunt rău comunitari și rău individualiști), prea „tribali” și prea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
situația negrilor (Mayer, 1996, p. 427). În același mod, „Franța rasistă” este stigmatizată pentru că ar produce, prin Însăși funcționarea sa socială (adesea interpretată ca rezultat al unei istorii specifice), un rasism anti-imigranți și o discriminare În funcție de originea sau de apartenența presupuse. Pe scurt, victimele rasismului sunt percepute În acest caz ca „personaje pozitive”, produse În mod mecanic de funcționarea socială sau psihosocială generală. Această imputare care tinde să generalizeze funcționează, În anumite cazuri, ca o denunțare sau o stigmatizare Întru totul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu corespund În mod semnificativ unor variații genetice, cu cât culturile variază mai mult, cu atât devin mai puțin inteligibile În termeni de moștenire filogenetică” (Sperber, 1974, p. 491). În consecință, determinarea culturală a activităților definește omul mai mult decât presupusa sa natură, aceasta neexistând decât ca obiect al antropologiei fizice. Etnologia are deci misiunea să explice diversitatea nesfârșită a culturilor, omul fiind, dintre toate animalele, cel mai sensibil la condiționare. Această poziție, denumită În general culturalism, pune În valoare, printre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
exigențe ce țin de epistemologie, dar și de filosofia morală și de filosofia politică. Probleme de definire: tipuri de abordare și niveluri de analiză Ne mulțumim cel mai adesea, inclusiv În anumite lucrări academice, să definim rasismul prin cele două presupuse componente ale sale. În primul rând, biologizarea diferitului sau a diferențelor pentru a naturaliza o inferioritate atribuită sau a stabili o clasificare ierarhizantă a grupurilor umane. În al doilea rând, o respingere a diferenței de tip „excludere”. Viziunea antirasistă obișnuită
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prin prisma apartenenței la o rasă (diferiți de „noi” și opuși „nouă”) variază de la „sălbatici”, „barbari” și „primitivi” la „mai puțin evoluați” sau la „prea puțin evoluați”, de la imperfectibili sau „necivilizabili” la „degenerați” și alți purtători de „tare” sau defecte presupuse ereditare, de la „indezirabili” la „neasimilabili”, de la „inferiori din punct de vedere biologic (sau genetic)” la „vieți fără valoare de viață” (clișeu al limbajului nazist) (Fredrickson, 1988). În fața acestei nesfârșite perindări de categorisiri ale alterității inferioare sau de temut, ce putem
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
colonizatorilor bazat pe convingerea că ar exista o superioritate absolută a așa-zisei „rase anglo-saxone”. Integrând mitul arian Într-un corp de doctrină, naționaliștii hinduși au procedat și ei la o răsturnare ideologică: s-au erijat În moștenitori ai rasei presupuse a fi originar superioară, Aryas, strămoșii lor revendicați, pentru a-și regăsi stima față de ei Înșiși (Jaffrelot, 1998). Desigur, problema interpretării acestor mobilizări contrarasiste se pune cu atât mai mult cu cât ele au dat naștere unor tradiții În diferite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Etnocentrismul poate fi astfel reinterpretat ca reprezentând protorasismul universal, prerasismul sau rasismul elementar care ar fi inerent naturii umane. Dar xenofobia și, În sens mai larg, heterofobia pot și ele apărea ca expresii ale protorasismului, din moment ce le atribuim naturii umane, presupusă invariabilă, sau le interpretăm, Într-o perspectivă biosocială sau sociobiologică, ca atitudini primordiale care combină respingerea necunoscutului și apărarea teritoriului, atitudini Împărtășite de specia noastră și de numeroase specii animale. Pentru a desluși mai bine mizele discuției, să pornim de la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
originilor care introduce tema luptei sau războiului „raselor” În sânul națiunii franceze, mit politic care se constituie la sfârșitul secolului al XVI-lea, pentru a deveni un secol mai târziu, la Boulainvilliers, doctrina aristocratică franceză „a celor două rase” antagoniste, presupuse componente ale populației Franței (descendenții cuceritorilor și Învingătorilor, franci sau germani, erau reprezentați de nobilimea autentică, „nobilii de rasă”, În vreme ce descendenții Învinșilor, galoromanii, erau reprezentați de plebe); această doctrină implică o obsesie a „mezalianțelor” care ar face ca sângele „curat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe un teritoriu care le aparține fie prin moștenire directă, fie prin cucerire „legitimă”. Astfel, alături de perceperea unei neplăceri sau a unui pericol ce-și are originea În proximitatea altor grupuri și de necesitatea de a se proteja Împotriva inconvenientelor presupuse ce ar rezulta din această proximitate, se poate evidenția un al treilea element constitutiv: sentimentul de „a fi invadat”. Acest sentiment trebuie să Îmbrace aparența obiectivității, prin constatarea unei modificări sensibile a echilibrelor demografice anterioare. Nu vom clasifica așadar printre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
integral utilitatea, ajutându-ne să descriem cu precizie forme ale rasismului Înrudite cu auto-rasializarea și care polarizează concepții negative și „pesimiste” fie asupra anumitor etnii, fie asupra tuturor celorlalte. Trei trăsături sunt prezente Întotdeauna: mai Întâi, frica generată de pericolul presupusei contaminări și de amenințarea pe care aceasta ar reprezenta-o pentru etnia de apartenență; apoi, ca răspuns la această frică, voința de a „se apăra” Împotriva unei asemenea amenințări prin diverse dispoziții politice, juridice și sociale; În sfârșit, sentimentul unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
situațiilor exemplificate (a, b; c) rezultă că unele trăsături ale coeziunii nu sînt total independente de aspectele semantice ale textului. Coeziunea este în gramatica textului inseparabilă de noțiunea de progresie tematică. Orice text prezintă un echilibru între elementele referențiale recurente, presupuse a fi cunoscute (din co(n)text), care asigură coeziunea ansamblului și elementele noi, care contribuie la expansiunea și la dinamica progresiei informative. Se consideră, astfel, că, la un prim nivel, orice text este o unitate în tensiune între un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rolul primordial îi revine vorbitorului raportor, care trimite, prin enunțarea sa, cu ajutorul unor structuri și strategii discursive diverse, la un discurs străin, față de care adoptă atitudini diferite. Se depășește în mod natural chestiunea gradului de fidelitate a discursului raportat față de presupusul discurs originar, realitatea lingvistică fiind discursul de raportare produs de vorbitor, un discurs unic, irepetabil și dinamic. A raporta un discurs presupune existența acestuia, or numeroase situații în care avem de-a face cu un discurs raportat fac trimitere la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este marcată. Cîmpul semantic și cel pragmatic disting numeroase categorii de conținuturi implicite, printre care se pot aminti presupoziția, subînțelesul, inferența, implicarea, implicatura, aluzia și insinuarea. Dacă presupoziția este un tip special de conținut înscris în enunț, corespunzînd unei realități presupuse a fi deja cunoscută de către interlocutor și care constituie baza pe care se construiește ceea ce este spus efectiv, subînțelesul este o deducție ce se poate atribui interlocutorului, făcută pe baza evenimentului particular al enunțării, deducție prevăzută, de altfel, de către locutor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvîntul presupoziție este ambiguu, fiindcă desemnează fie actul de a presupune (de a admite că ceva este posibil, real sau adevărat), fie o anumită relație dintre termeni sau enunțuri (unul care presupune și altul presupus), fie unul dintre termenii (cel presupus) acestei relații. Deși nu sînt de natură lingvistică, presupozițiile au un rol important în mecanismele de producere și de interpretare a enunțurilor, în special, pentru identificarea conținuturilor implicite. Pe terenul logicii s-a încercat o delimitare între presupoziție și implicație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
s-a încercat o delimitare între presupoziție și implicație, considerîndu-se uneori chiar că ele se află într-un raport de opoziție. Astfel, enunțul Petru a împiedicat-o pe Maria să plece, presupune că Maria a încercat să plece, încît enunțul presupus este adevărat, dacă este adevărat cel inițial. Dacă însă un al doilea enunț este implicat în mod simplu de altul, atunci cel implicat este în mod necesar adevărat, dacă primul este adevărat, dar poate fi adevărat sau fals, dacă primul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu și-a vîndut Dacia nu exclude însă pe Petru a vîndut o mașină. În lingvistică, O. Ducrot a propus pentru presupoziție semnificația "actul de a presupune" și pentru presupus pe cea de "tip particular de conținut înscris în enunț". Presupusul are următoarele caracteristici: 1) el corespunde realității considerate ca fiind cunoscute de destinatar, 2) el nu poate fi afectat nici de negație și nici de interogație și 3) el nu poate fi, în principiu, anulat și nici nu poate servi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și 3) el nu poate fi, în principiu, anulat și nici nu poate servi ca bază a unei înșiruiri. Problema presupoziției a devenit foarte importantă pentru semantica și pragmatica limbilor naturale. Din punct de vedere semantic, s-a stabilit că presupusul posedă, spre deosebire de subînțeles, o marcă în enunț, ceea ce îi conferă o relativă independență în raport cu contextul. Astfel, un enunț precum Mărioara nu mai merge la școală are presupusul Mărioara mergea la școală pînă acum și spusul (ceea ce este exprimat) Acum Mărioara
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și pragmatica limbilor naturale. Din punct de vedere semantic, s-a stabilit că presupusul posedă, spre deosebire de subînțeles, o marcă în enunț, ceea ce îi conferă o relativă independență în raport cu contextul. Astfel, un enunț precum Mărioara nu mai merge la școală are presupusul Mărioara mergea la școală pînă acum și spusul (ceea ce este exprimat) Acum Mărioara nu merge la școală. Prin urmare, presupoziția nu alimentează discursul din punct de vedere informațional, ci constituie doar cadrul acestuia. Trebuie să se facă distincție însă între
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Mărioara mergea la școală pînă acum și spusul (ceea ce este exprimat) Acum Mărioara nu merge la școală. Prin urmare, presupoziția nu alimentează discursul din punct de vedere informațional, ci constituie doar cadrul acestuia. Trebuie să se facă distincție însă între presupusul lingvistic, care este atașat enunțului, și presupusul pragmatic, care este atașat enunțării. Actul întrebării, de exemplu, presupune că cel care întreabă nu cunoaște elementul de informație solicitat și că el crede că cel întrebat îl poate cunoaște. O. Ducrot a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
spusul (ceea ce este exprimat) Acum Mărioara nu merge la școală. Prin urmare, presupoziția nu alimentează discursul din punct de vedere informațional, ci constituie doar cadrul acestuia. Trebuie să se facă distincție însă între presupusul lingvistic, care este atașat enunțului, și presupusul pragmatic, care este atașat enunțării. Actul întrebării, de exemplu, presupune că cel care întreabă nu cunoaște elementul de informație solicitat și că el crede că cel întrebat îl poate cunoaște. O. Ducrot a stabilit trei funcții discursive ale presupozițiilor: 1
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]