3,372 matches
-
s-au împlinit două luni de cînd a murit mama”; „s-au împlinit două luni de cînd a murit tata”. Am început, oare, să-i uit? Adevărul e că amintirea lor îmi revine nu din calendar, ci din gesturi, întîmplări, priveliști. Uneori pînă și modificările de intensitate a luminii mi-i evocă. Azi dimineață, de pildă, lumina a izbucnit atît de puternic, încît mi-am adus aminte de vacanțele de la Udești, de ograda în care atunci erau și mama și tata
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am spus despre Antipa că „reprezintă o creație de prim ordin în galeria personajelor literaturii noastre”. „Lumea, în recenta carte a lui George Bălăiță - am arătat - e o multitudine de senzații și gînduri, de voluptăți și neliniști, de închipuiri și priveliști de un realism minuțios, pătrunzător. Autorul are un neobișnuit simț al observării vieții pînă la detaliu, capacitatea redării plastice, în ritmul de povestire seducătoare, fluentă, cît și puterea de a realiza o solidă construcție epică într-o manieră originală”. Cartea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dacă voi scrie vreo dată ceva important, lucrul acela are să vină din mirările mele”. Uneori prinde note și mai grave: „Ideea cea mai importantă (de însușit) pentru noi e credința”. Face efortul de a nu se depărta prea mult de priveliștile și deprinderile în care a crescut. E în atitudinea sa o opoziție sui-generis la solicitările civilizației, pe care nu o neagă, dar pe care - fără vehemență - o acuză. *De cîteva zile se comentează cu pasiune, în fel și chip, spectacolul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
devenit mai mult teoretică. Sub grinzile casei zac, cred, zeci de pungi cu semințe ce n-au fost și nu vor fi niciodată însămînțate. An de an, vechile straturi au diminuat și în întindere, și în varietate. Aproape o paragină, priveliștea de acum, comparată cu cea din amintiri, e dezolantă: buruieni, fire de mătură și de lobodă înalte, „ca-n timpul evacuării...” însă mătușa continuă să vorbească frumos atît despre flori, cît și despre cei ce le iubeau: îmi evocă, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Schunda cânta frumos din ghitară. Altădată am fost invitată cu mama la masă la Comino, care locuia alături de casa D-lui Ciurea. Tot altădată plecam cu Dl. Comino și Aurel Băeșu, În trăsurica D-lui Comino, ca să pictăm toți trei priveliști de pe malul Moldovei. Aurel Băeșu mi-a făcut portretul după natură, eu cu o pălărie mare albă pe cap. Nu mai știu de soarta lui. În fața tuturor ofertelor, eu rămâneam indiferentă, dar cu gândul la... Dl. Roman 138. De Costescu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
așteptau în sufrageria casei lui Bârsan, au rămas foarte contrariați de această apariție, s-au dat la o parte și, fără să spună nimeni nici un cuvânt, vedeam cum pe fiecare dintre noi îl munceau gânduri din trecut și-l dezgustau priveliștile prezentului. În jurul uniformei lui Bidianu se instituise o răceală de gheață și pe fiecare minută creștea golul din jurul lui. în această atmosferă apăsătoare mi-am adus aminte de cuvintele pe care Constantin Papanace i le-a spus chiar lui Bidianu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
altul se ocupă de repararea mobilierului, altul ia căruța și pleacă după provizii. După ce-și termină treburile, se adună cu toții la soare și stau la taclale, scormonind printre amintirile vechi. Camera mea este la etajul întâi, orientată spre răsărit. Priveliștea nu e prea grozavă din pricina dealului, deși reușesc să văd râul și turnul cu ceas. Din cauză că nu fusese folosită multă vreme, am găsit pereții scorojiți și pătați, pervazurile prăfuite. În cameră am un pat vechi, o măsuță și două scaune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Dacă tot am ajuns până aici, hai să mai încercăm un pic. Să vedem până unde se poate ajunge. Am mai înaintat prin tufișuri vreo zece minute, ghidându-ne după mugetul vârtejului. Brusc, s-a deschis în fața ochilor noștri o priveliște inimaginabilă. Tufișurile se terminaseră și începea o pajiște lină, de-a lungul râului. În dreapta se vedea un defileu săpat de râu. După ce trecea de el, râul se lățea considerabil, o lua printre tufișuri și se îndrepta spre locul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
privesc neputincios cum plutesc fragmentele disparate și cum se șterg apoi. Bineînțeles că ele îmi mai arată și peisaje familiare: iarba vălurindu-se în bătaia vântului, nori albi plutind pe cer, lumina soarelui reflectându-se în apa râului... Numai că asemenea priveliști nu fac decât să stârnească o tristețe și mai profundă în sufletul meu. O tristețe cumplit de ciudată. Apar ca niște aburi care trec prin dreptul unei ferestre și apoi dispar fără să lase nici măcar o urmă. Dispar ca apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fire de blană aurie. Soarele își croia drum printre nori, făcând să sclipească pământul înghețat. Respirația celor peste o mie de animale plutea în lumina strălucitoare.. Când m-am trezit dimineața, pământul era învelit de o pătură albă de nea. Priveliștea era minunată. Turnul cu ceas se înălța, negru, peste lumea albă. Sub el, râul curgea ca o bandă întunecată. Mi-am pus paltonul și mănușile și am luat-o pe străzile pustii. Probabil că începuse să ningă după ce-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la răsărit. Le-am privit fosforescența, dar nu mă mai supărau ochii. Ba chiar mă simțeam bine. Sufletul îmi era plin de amintiri vechi care-l încălzeau. Ochii mei nu mai sufereau și nici nu vor mai suferi vreodată. Superbă priveliște! Perle de scântei care-mi dăduseră parcă întâlnire. Tăcute și sclipitoare. Am luat un craniu de pe raft și mi-am plimbat degetele deasupra lui. I-am simțit sufletul. Licărea. Fiecare pâlpâire avea căldura ei și o simțeam în vârful degetelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acolo. După ce s-a terminat melodia lui Roger Williams, s-a transmis Autumn in New York, interpretată de orchestra Frank Chacksfield. La lumina acelei dimineți de toamnă, eu stăteam liniștit și priveam oale, vase și sticluțe cu ingrediente frumos aranjate. Grozavă priveliște îți poate oferi o bucătărie! Și te poți simți bine în ea. Parcă spunea și William Shakespeare undeva: „Bucătăria e o lume aparte“. După ce s-a terminat melodia, s-a auzit vocea unei prezentatoare care a spus: „A venit toamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de ani. Nu-mi dădeam seama pe ce ar fi pus preț și pe ce nu. Astea erau în afara cadrului. În cadru nu rămâneau decât porumbeii, fântâna arteziană, iarba, mama cu fata. Nu-mi venea să renunț la o asemenea priveliște, să părăsesc această lume, indiferent de ceea ce mă aștepta în următoarea. Puțin îmi păsa dacă nouăzeci și trei la sută din strălucirea primei jumătăți din viață (adică cei treizeci și cinci de ani) s-au irosit aiurea. Vreau să folosesc cu grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
expozițional de la Biblioteca Județeană,,Gh. Asachi”, mulțime de copii, de tineri, de maturi, de mai vârstnici la o întâlnire cu peisaje, ale căror...,,modele”se găsesc acolo, la Scânteia, o apropiată comună de Iași. Dacă ieșenii nu ajung ei la priveliștile de la Scânteia, vin acestea la Iași, prin mijlocirea penelului inspirat al lui Ionel Spânu. El pare a fi un hălăduitor. Nu poate fi altfel dacă este peisagist. Învățătorul Ionel Spânu este la a doua expoziție, sponsorizată de,,Eco Art”, prin
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
expozițional de la Biblioteca Județeană,,Gh. Asachi”, mulțime de copii, de tineri, de maturi, de mai vârstnici la o întâlnire cu peisaje, ale căror...,,modele”se găsesc acolo, la Scânteia, o apropiată comună de Iași. Dacă ieșenii nu ajung ei la priveliștile de la Scânteia, vin acestea la Iași, prin mijlocirea penelului inspirat al lui Ionel Spânu. El pare a fi un hălăduitor. Nu poate fi altfel dacă este peisagist. Învățătorul Ionel Spânu este la a doua expoziție, sponsorizată de,,Eco Art”, prin
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Ierusalim. Glisarea lui Meleh Rabinovici între creștinism (primise numele de botez Meletie Popescu) și iudaism (la care revine după episodul creștin) constituie subiectul cărții. E de mirare cum un călător ca F. nu a scris decât un inconsistent volum intitulat Priveliști și impresii din fuga trenului (1926). Publicate în toamna anului 1925, în ziarul „Lumea”, memoriile de călătorie nu trec de un prim nivel descriptiv, banal. Cunoscător de idiș, ebraică, germană, poetul încearcă să intre în spațiul dificil al traducerilor încă
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
au stat, de asemenea, Heine, Adelbert von Chamisso, R.M. Rilke, Bialik, Uriel Birnbaum și îndeosebi Jacop Gropper, mai toate tălmăcirile rămânând însă risipite în presa vremii. SCRIERI: Pustnicul. Sorin Bătrânul, Iași, 1914; Alexe Tudor, Iași, 1914; De pe stâncă, Iași, [1922]; Priveliști și impresii din fuga trenului, Iași, 1926; Poemele resemnării, București, 1940. Repere bibliografice: Carol Drimer, Studii critice, II, Iași, 1926, 152; Eugen Relgis, „Meletie jidovul” sau Veșnica reîntoarcere, „Hasmonaea”, 1937, 8-9; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 468-470; [Enric Furtună], „Almanahul
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
notabil și rolul său de editor al poeziei lui B. Fundoianu. SCRIERI: Republica Barbă-Rasă, București, 1938; Un sătul de viață, București, 1945; Stradă liniștită, București, 1958; Borsalino-veritabil, pref. autorului, București, 1969; Strada sabiei de lemn, București 1980. Ediții: B. Fundoianu, Priveliști și inedite, introd. edit., București, 1974, Poezii, introd. Mircea Martin, postfața edit., București, 1978, Poezii, I-II, pref. D. Micu, București, 1983 (în colaborare cu George Zarafu). Traduceri: Radclyffe Hall, Fântâna singurătății, București, 1943. Repere bibliografice: [Paul I. Daniel], RRI
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
1895). SCRIERI: Poezii, pref. Al. Macedonski, Craiova, 1885; Freamăte, Craiova, 1887; Amurg, Craiova, 1888; Evoluțiunea în literatură, Craiova, 1889; Cartea unei inimi, Craiova, 1890; Săracii, Craiova, 1890; Profile literare, Craiova, 1891; Intim, Craiova, 1892; Senzitive, București, 1894; Iubita, Craiova, 1895; Priveliști din viață, Craiova, 1896; Cum iubim, Craiova, 1896; Aquarele, pref. A. Steuerman, Iași, 1896; Simplu, pref. G.D. Pencioiu, Craiova, 1896; Nuvele postume, Craiova, 1896; Nuvele și poezii, cu o scrisoare de Al. Vlahuță, București, 1916; Pagini alese, pref. M. Dragomirescu
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
epicul predomină asupra reflexivității (care totuși nu e absentă, fiind convingător reprezentată). Propensiunea scriitorului către frescă se evidențiază din nou, cu mai multă vigoare și mai mult succes decât în Noaptea așteptărilor. Deși foarte dens, cu multe personaje, situații, întâmplări, priveliști, descripții bine „documentate”, considerații morale, romanul este lipsit de un conflict central propriu-zis. Scena acțiunii se află, pe rând, în Moldova, Transilvania, Polonia, apoi la Kiev, Istanbul, Roma etc.; apar personaje istorice cunoscute (Lăpușneanu, Despot, Tomșa, Doamna Chiajna, Sigismund Zapolya
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
versificația evocatoare, notațiile senzoriale configurează climatul unui anotimp (În miezul verii). Deseori pastelul trece, prin personificare și alegorie, în fantezie (Ștrengarul văilor, Seara). Dar cu toată concretețea ei vie, lumea lui C. nu e numai cea din afară. Pentru că, în priveliștea naturii și în riturile ei, poetul ajunge să priceapă, „liber și de-uimire plin”, misterul sacru al „supremei orânduiri” (O. Goga). Și el i se impune, la modul orfic, ca ritm („Numai zumzetul de-albine [...] / Curge-ntruna, parcă vine / Din
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
nu sunt decât amplificări ale trăirii tragice în conștiință examinate în nuvele. Sub aceleași pretexte situaționale (moartea iubitei / soției, chinurile dragostei), același eu masculin hiperdimensionat încearcă să se autodefinească, venind prin liber consimțământ în întâmpinarea unor evenimente limită: delectarea în fața priveliștii morții, obsesia „adevărului absolut” asupra sentimentelor iubitei. Chinuri, Preludiu sentimental, Odette, Conversații cu o moartă, Icoane la mormântul Irinei fac să circule aceeași problematică și același tip de personaje ca în romane, de fiecare dată existând un eu masculin care
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
ori metafora se banalizează din cauza excesului de ornamente lexicale. Monotonia generală este uneori întreruptă de anumite scene dramatice, dar și atunci gestica unor personaje precum Socrate, Oedip, Agave sau Mihnea cel Rău pare ușor artificială. În proza din Icoane și priveliști (1926) și Icoane din Bosfor (1932) scriitorul folosește aproximativ aceleași tehnici ca în poezie. Este remarcabilă abilitatea de a crea atmosferă în povestirile de război, impresiile de călătorie rămânând marcate de același descriptivism vetust. Romanul Moartea zimbrului (1944), a cărui
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
întregită prin câteva povești și scrieri în proză pentru copii: Dracul păcălit (1941), Comoara de sub stâncă (1942) și Fântâna fermecată (1945). SCRIERI: Balade, Craiova, 1919; Sub zidurile Troiei, Craiova, 1920; Umbre peste ape, Craiova, 1923; Cosânzeana, Craiova, 1924; Icoane și priveliști, Arad, 1926; Elegii și poeme, Craiova, 1928; Lauri și purpură, Craiova, 1929; Chipuri de bronz, Craiova, 1930; Icoane din bosfor, Craiova, 1932; Pulberi înstelate, Craiova, 1935; Ursul cu laba-ntoarsă, București, 1939; Vraja, București, 1939; Maiestății sale, Regelui, București, 1940; Dracul
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
Medicală din Arad (1983-1989). Din 1990 este redactor-șef fondator al revistei „Arca”. Colaborează la „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Amfiteatru”, „Orizont”, „Tribuna”, „Vatra”, „22”, „Interval”. A debutat în „Steaua” (1967) cu poemul Clopote, iar editorial în 1977, cu placheta de versuri Priveliștile, pentru care a obținut Premiul de debut al Editurii Facla. Începuturile literare ale lui D. stau sub influența atmosferei echinoxiste, temele dominante fiind ființa ca entitate în univers, misterul relației cu natura, încercarea de a descoperi rădăcinile mitologice ale insului
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]