9,624 matches
-
și de psihologie. Aspectele psihologice aveau să fie dezvoltate ulterior în special de către Friedrich von Wieser. Menger va continua cu o analiză a costurilor de producție, încercînd să atribuie fiecărui factor cîte o parte din valoarea realizată de întreaga combinație productivă. Aplicînd principiul marginalismului, el afirmă că partea cuvenită fiecărui factor de producție este determinată de variația valorii produsului. Elementele de cost sunt și elemente de venit, iar formarea valorii în toate procesele de producție și de repartiție poate fi explicată
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sa ar corespunde atît cerințelor ofertanților cît și ale cumpărătorilor. De asemenea, vine și cu o teorie nouă privind salariile, care ar trebui să fie direct proporționale cu productivitatea muncii, deci ținînd pasul cu nivelul de pregătire și cu forța productivă a muncii. Autorul britanic se ocupă și de probleme monetare, introducînd o formulă a circulației monetare, și anume: M=KPQ. Este o expresie statică, spre deosebire de ecuația lui Irving Fisher din The Purcesing Power of Money, care este una dinamică: MV
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
combinată a factorilor utilizați, problema e ce parte din valoarea totală a produsului revine fiacărui factor anume. Carl Menger sugerase că aceste părți au fost calculate reținînd cîte un element din fiecare factor și determinînd consecințele acestora asupra rezultatelor procesului productiv. În Social Economics, Wieser mai face și distincția între factori de producție specifici și nespecifici. Specific e factorul ce nu poate fi utilizat decît într-un număr limitat de combinații și cu greu poate fi înlocuit cu un alt factor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
într-un număr limitat de combinații și cu greu poate fi înlocuit cu un alt factor. Bohm-Bawerk recomandă, dimpotrivă, metoda lui Menger de determinare a contribuției factorilor, metodă ce constă în determinarea valorii unui factor prin retragerea sa din combinația productivă respectivă. Se mai numește și principiul substituției. Dar asta înseamnă să determini valoarea unui factor dintr-o combinație a altor factori. De asemenea, se mai arată că prețul factorilor reproductibili tinde să fie constant, deci partea reziduală a valorii unui
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de lucru, solului și capitalului. Dobînda este o categorie economică generală, de care trebuie ținut seama în orice formă de organizare rațională a producției. În teoria sa privind dobînda, Bohm-Bawerk face o netă distincție între capital, definit ca bunuri materiale productive, fabricate ele însele, și factorii de producție originari, munca și solul, rupînd cu concepția tradițională. Abordarea sa are consistente elemente psihologice, mai ales în ce privește diferența dintre bunurile prezente și cele viitoare. Salariul este definit ca prețul plătit pentru contribuția la
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
plătit pentru contribuția la producția de bunuri. Nivelul salariului adecvat din punct de vedere economic este determinat de producti vitatea marginală a muncii. Nu s-a ocupat de teoria mone tară. L.B. Clarck a subliniat sincronizarea care există între procesele productive, strîns legate între ele. În plus, el opune conceptului de capital al Școlii austriece conceptul de "capital pur", înțeles ca un fond permanent de putere productivă abstractă. El propune conceptul de capital ca mărime economică exprimată în termeni de valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ocupat de teoria mone tară. L.B. Clarck a subliniat sincronizarea care există între procesele productive, strîns legate între ele. În plus, el opune conceptului de capital al Școlii austriece conceptul de "capital pur", înțeles ca un fond permanent de putere productivă abstractă. El propune conceptul de capital ca mărime economică exprimată în termeni de valoare de schimb. Aceste controverse aveau să fie clarificate de Knut Wicksell, care a propus un model legat de principiul utilității și cel al productivității marginale. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
austriecilor le place, în general, să explice relațiile cauzale dintre elementele sistemului economic. Dobînda la capital este concepută ca o variabilă fundamentală. Explicarea ei este însă deconcertantă, datorită chestiunilor de metodologie. Austriecii au trei explicații pentru această variabilă: 1. Reflectă productivi tatea capitalului; 2. Este rodul abstinenței și 3. Exprimă preferința intertemporală, în favoarea bunurilor prezente comparativ cu cele viitoare. Aceasta din urmă este totuși cea mai răspîndită și avea să ajungă pînă la Hayek, pentru care rata reală a dobînzii va
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în discuție și elementul timp. Schumpeter a transformat natura statică a modelului walrasian într-unul dinamic, spiraloid, ce-și schimbă mereu poziția. În provocarea acestor mișcări, autorul invocă factori tehnici și în primul rînd inovația, care conduce la noi combinații productive și de aici fluctuațiile. Rolul principal în răspîn direa inovațiilor îl au întreprinzătorii, care deschid noi piețe, anticipează și stimulează cererea și modifică combinațiile factorilor. Dobînda e considerată un fenomen pur monetar, dar prima de risc e văzută ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ce se derulează în economia reală. Pentru Schumpeter, profitul este un venit reieșit din lupta de concurență, iar dobînda la capital derivă din profit. Depresiunea nu este decît o fază a ciclului ce obligă la necesare reajustări, la noi combinații productive, la inovații tehnice, dar inclusiv în materie de organizare-gestiune-management. Tendința fundamentală ar fi deci una spre progres. Una peste alta, staticul echilibru walrasian este uitat în favoarea unei noi matrici creatoare, a unui sistem viu, în care întreprinzătorul joacă rolul principal
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
prin sistemul de prețuri. Unde vedeți asta? Acum se cere firmelor să-și crească productivitatea, deși sunt sufocate de fisc și de dobînzi. Dar băncile nu au totuși nici o responsabilitate, în afara asigurării salariilor uriașe pentru bancheri, care nu fac nimic productiv? Îl rugăm pe dl. Croitoru, care ocupă totuși o funcție importantă, să fie mai prudent în afirmații, să gîndească ceva mai profund și să scrie ceva mai bine. Ce să înțeleagă lumea din fraze ca aceasta: "Securitizarea frenetică a dus
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
este contrabanda, iar evaziunea e la cote incredibile. Sistemul fiscal e la pămînt, iar cel bancar, unul vulnerabil, clătitor de bani negri. Modelul lor economic seamănă ca două picături de transpirație cu cel rus. Trebuie investiți bani grei în sistemul productiv și în infrastructură pentru a le moderniza. Nici un investitor străin nu se mai apropie și suntem afectați și noi tot mai serios. Numai nemții, în frunte cu Angela lor, i-ar putea ajuta. Partea de vest a țării, fosta Galiție
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
frînează mult consumul intern. În schimb, aceste țări exportă mult în Statele Unite, înregistrează puternice excedente comerciale cu care asigură finanțarea deficitelor americane. Desigur, acționarii urmăresc anumite norme de randament ale capitalurilor plasate (return of equity), ceea ce apasă greu asupra investițiilor productive. Ei bine, pentru a răspunde acestor exigențe acționariale, s-a produs o expansiune paroxistică a creditului în Statele Unite, în dorința de a crea cerere. Aceasta a dus la o creștere forțată a prețurilor activelor patrimoniale, deconectînd consumul de venitul disponibil
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în special monetară, ne indică profunzimea crizei. Lumea financiară, care tînjește atît de mult după lichiditatea fluxurilor, redescoperă inerția stocurilor. Deteriorarea bilanțurilor băncilor, tensiunile persistente asupra lichidității in-terbancare, incertitudinea extremă, toate au condus la o contractare a creditelor destinate activității productive, după ce speculatorii și-au făcut de cap. Instalarea ideii de criză în conștiințe destabilizează și mai mult piața, prin efectul anticipărilor contraproductive. La început, a fost o criză a creditului imobiliar, apoi a devenit o criză a sistemului bancar în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
devenit o criză a sistemului bancar în întregul său, pentru ca acum să se generalizeze ca o criză a pieței financiar-monetare internaționale, deci a întregii activități eco-nomice. Căci nu se vînd doar titluri de credit virusate, se vînd acțiuni, obligațiuni, capacități productive. Toate sectoarele sunt afectate de această cursă descendentă a titlurilor de valoare ce nu mai pare o simplă fază ciclică, ci o criză structurală a capitalismului acționarial. Multe întreprinderi părăsesc bursa, sunt supuse unor restructurări "cu iataganul" și apoi revîndute
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de orice control. Criza nu putea să întîrzie, ea face parte din mecanismul intrinsec al pieței și-și face apariția ciclic în toată "splendoarea". O soluție ar fi dedublarea politicii mone-tare, prin practicarea de rate ale dobînzilor diferențiate pentru economia productivă față de cele destinate economiei speculative. Deci o separare cît mai ermetică între economia reală și cea monetară, pentru a împiedica transmisia crizelor financiare către economia reală, prin intermediul creditului. Reușita constă în asigurarea unei cît mai bune etanșeități între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
profiturile sectorului financiar, în primul rînd New York-ul și Londra, dar și Frankfurt-ul, vor avea de suferit. Ca să compenseze pierderile, ele vor crește impozitele pe proprietăți și vor reduce serviciile oferite, astfel încît vor fi părăsite de mulți locuitori productivi din clasa superioară și mijlocie. Degradarea va fi astfel amplificată. Capitalele politice și comerciale, cum ar fi Parisul și Tokio, se vor adapta mai bine la noul sistem. Vom trăi într-o lume a metropolelor. Fondurile suverane de investiții vor
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
să se intensifice. Sunt apoi analizate relațiile dintre globalizare și creșterea economică, modele teoretice privind globalizarea comerțului și dezvoltarea, globalizarea financiară și crizele financiare, salariile și modul de repartizare a veniturilor, problema ocupării, a funcționării pieței muncii, a deloca-lizării capacităților productive, schimbările tehnologice, migrațiile, dezvoltarea companiilor multinaționale de diferite tipuri, numărul și mă-rimea statelor, inclusiv fenomenul de eroziune a statului-națiune, rolul și posibilitățile guvernelor și politicilor economice, politica fiscală și pro-tecția socială, politica monetară, cea a ratelor de schimb, rolul informației
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
1. Maximizarea profitului economic. Bogăția materială reprezintă Paradisul pe pă-mînt; 2. Economia de piață este întruchiparea adevăratei ordini mondiale, adevărul obiectiv, Cuvîntul lui Dumnezeu, un nou monoteism; 3. Viața omenească este înțeleasă ca timp de lucru, omul e o capacitate productivă. Ești evaluat după cît muncești, după cît produci și după ce produci. Deci nu muncești pentru a trăi, ci trăiești pentru a munci; 4. Natura nu reprezintă altceva decît o rezervă de resurse inserabile în procesul de producție sau cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
etc. Rusia are și forță și slăbiciune. Ea repre-zintă doar 2% din P.I.B.-ul mondial, fiind a 11-a economie a lumii. Deține, de asemenea, locul 12 la exporturi și 17 la importuri. Economia sa este însă puțin diversificată, slab productivă, slab competitivă, bazîndu-se masiv pe materiile prime, care reprezintă peste 90% din exporturi. Dar resursele acestea nu sunt infinite, iar investițiile în sector sunt slabe și infrastructura precară. Intervenția masivă a statului în economie, prin marile concerne de stat și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
exporturilor, investiții și exporturi cu valoare adăugată mare. O creștere bazată pe construcții, ca cea actuală, implică tranzacții pe credit, investiții speculative și, de multe ori, bani care provin din economia gri și nu pot fi investiți profitabil în domenii productive, ceea ce contribuie la explozia irațională a prețurilor la imobiliare. Construcțiile sunt un sector foarte volatil, puțin fiscalizat pentru că utilizează multă mînă de lucru la negru. Mai volatilă e însă agricultura. România are un potențial agricol imens, dar pe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Parisot), anvelope (Michelin), construcții civile (Bouygues, Vinci), industria agro-alimentară (Danone, Serve), sectorul bancar (Société Générale), hotelărie (Accor) ș. a. Societățile franceze au fost puternic implicate în procesul de privatizare a unor între-prinderi românești, din sectoare diverse. Majoritatea au investit în activități productive, destinate exporturilor pe terțe piețe, utilizînd mîna de lucru românească. Avem și investiții în noile tehnologii ale informației și telecomunicațiilor (Energom, Ubisoft, Elbromplast, Plexirom ș. a.) Interesul societăților franceze pentru România este evident și clar, chiar dacă se putea desigur mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
foarte mare, datorită automatizării și extinderii lucrului la bandă rulantă. Faza II este dominată de „logica cantității”. Nu numai sfera industrială se modernizează rapid: marea desfacere se restructurează și ea, integrând în funcționarea sa mecanismele de raționalizare existente în sistemul productiv fordian: exploatarea economiilor de scară, metode științifice de gestiune și de organizare a muncii, diviziune intensivă a sarcinilor, volum mare de vânzări, prețurile cele mai mici posibil, marjă scăzută de beneficii, rotație rapidă a mărfurilor. Expresia „uzină de vânzare” datează
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
autoservirii" Alți factori, și nu venitul discreționar, au contribuit la instituirea, în faza II, a universului individualist de consum. Este vorba de transformările survenite în sectorul marii desfaceri. Aceasta nu numai că a transpus în sfera sa mecanismele caracteristice aparatului productiv fordian 6 și a favorizat difuzarea bunurilor de consum în ansamblul populației, dar a revoluționat, prin intermediul supermagazinului și al hipermagazinului 7, practicile și imaginarul actului de a cumpăra. Străduindu-se să ofere, concentrate sub același acoperiș, un larg evantai de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
planetare, producerea de mărfuri reciclabile, reconcilierea economiei cu ecologia. Protestul globalizant și maniheist s-a preschimbat în instrument de reflexivitate pragmatică făcută din contestații punctuale, din sensibilitatea la urgențele clipei, din apeluri la o modificare „realistă” și necesară a practicilor productive, a politicilor publice și a modurilor de consum. După pasiunile revoluționare, principiul de precauție și înțelepciunea evaluatoare a riscurilor majore: nu mai e vremea redefinirii complete a nevoilor și încă și mai puțin cea a cultului vieții frugale, e timpul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]