4,129 matches
-
cerere de reangajare în poliție. Căci asasinul se ascunsese în haine de păzitor al ordinii. Nu-mi place să fac pe deșteptul și n-am să spun că descoperirea era la mintea cocoșului. Dar când văd - pe ghețarul noastru - câți proști se înscriu în rândurile oamenilor inteligenți, câți carieriști luptă cu toată energia împotriva carierismului, câți lingușitori fac front comun pentru a demasca lingușeala, câte mediocrități se zbat pentru a răpune definitiv mediocritatea, câți incapabili nu mai suportă incompetența, câte neadevăruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
directă legătură - evoluția armamentelor, evoluția gripei și evoluția seismografelor etc., oricât țin, în calitate de inter-rătăcitor și vânător al lumii, să stau de vorbă și să schimb o idee cu marii morți și cu marii vii, cu mari înțelepți și cu mari proști, cu celebri judecători și celebri condamnați, cu patrupedele și cu miriapodele, cu călugării și cu actrițele uriașe etc., primul drum l-aș face azi în Anglia, să-l găsesc și să mă uit bine la omul acela care și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
am stins lumina și mi-am scos, cu aceeași grijă, ca să nu-l trezesc, sandvișurile, mâncându-le în întuneric; așteptam Kievul, a sosit, am auzit multe vociferări, în rusă, de afară, a durat mult până am plecat, eu începând - ca prostul, ca lașul deodată liniștit, ca micul idiot ieșit întreg dintr-un adăpost după încetarea alarmei - să mă joc cu două cuvinte: „Babi Yar, Babi Yar”, transformându-le în: „Bebi iar? Bebi iar... iar ești bebi?” (De câte ori mă joc cu silabele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Când vine vorba de Internet și identitate online, lumea este foarte credulă“, spune Cristina. „Practic, dacă spui că ești mai știu eu cine, e ca și cum ai fi.“ Uneori se gândește la implicațiile etice sau morale; „dar când văd cât de proști sunt unii nu pot decât să mă stric de râs. Deși pare incredibil, oamenii își povestesc viața pe messenger unei persoane pe care au văzut-o doar pe Hi5, MySpace sau Facebook, fără ca măcar să știe sigur că e [cine pretinde
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
oficială de Facebook a batonului Rom.“ Răspunsul a depășit cele mai pesimist-optimiste așteptări ale echipei de creație. Pe site-ul creat special pentru „promovarea“ noului ambalaj au început să curgă protestele: „Campania și schimbarea ambalajului sunt OFENSATOARE!!!“ „Ne luați de proști.“ „Nu voi mai cumpăra ciocolata asta până nu își schimbă ambalajul.“ „Stele americane? Nu cred că personalitățile neamului românesc au fost inspirate sau au avut nevoie de stelele americane pentru a străluci.“ „Asta era singura chestie care a mai rămas
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Agbleta). Antrenor: Damian Băncilă. Iar la final, un proverb pentru personajul cu replici deocheate la adresa arbitrei asistente Elena Munteanu și care-și dădea cu părerea despre starea de spirit a ziariștilor prezenți la meci: “Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia”. 262 Ciprian Panait: “Sunt dezamăgit de jocul adversarilor și-mi dau seama încă o dată că am de a face cu oameni mici” Antrenorul celor de la Sport Club Bacău era din nou neplăcut surprins de maniera în care
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
măgar prost ce ești. — Maimuțoi prost, nu măgar, tanti, spuse Hungry Hop, oprindu-se la jumătatea drumului, uimit că încurcase niște ființe atât de diferite una de alta. E maimuțoi, nu măgar. — Maimuțoi-măgar, țipă Ammaji. Nu mai sta acolo ca prostul, fugi după el. Și, amintindu-și îndatoririle sale, băiatul de la Hungry Hop se repezi după creatură, urlând și răcnind, agitând prin aer două bețe într-un fel atât de alarmant că până și maimuța asta îngrozitoare, dezgustată că nu găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din fața sa. El și tatăl său erau la fel de diferiți ca albul și negrul, găinile și cartofii, mazărea și gălețile. Ce-și închipuia el? Își închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea lui viață, ca un mare prost? Plecase din Shahkot ca să fie singur. Și ei ce făcuseră? Se luaseră după el. Observă un cărăbuș care se târa afară dintr-o gaură a scoarței chiar sub nasul lui. Înveșmântat într-o armură verzuie, strălucitoare, cu antenele ridicate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că v-ați gândit la ceva, spuse el jucându-se cu cotletele. Și se mai gândi la asta o vreme. Domnul Chawla stătea și aștepta. Nu izbucnise în râs și nici nu se apucase să strige sloganuri ca toți ceilalți proști pe durata întâlnirilor din ziua aceea. Livada ajunsese într-o stare jalnică și știa că și viața sa era în pericol, apropiindu-se de sfârșit. Deja fluxul de bani în contul de la bancă slăbise. Nu mai existau discuții, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o văzu cotind din nou, în mod misterios, pe un drum de fermă neasfaltat și dispărând iarăși. Nu și-ar fi imaginat așa ceva, nu? Din cauza lipsei de somn? Dar nu-i stătea deloc în fire. Trebuia să fie de vină prostul ăla de băiat. Oare va putea într-adevăr să-l suporte? Păi, o să-l bată bine cu un băț. Chiar atunci dubița reapăru. Își ridică din nou pachetul. Și apoi... Ce! Făcu o curbă curată, ca de cărăbuș, și dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
onest, deoarece se-ncrede orbește-n mofturile d-voastră și cu tripotajuri ovreiești de bursă, care suntem noi proști și nu ne învățăm odată minte ca să venim, mă-nțelegi, și să ne revoltăm... da! să ne revoltăm! Așa să știți: proști! proști! proști!" E clar, judecând fondul chestiunii, că ne aflăm în plină dramă. Și totuși, rămânem stupefiați: nu e o dramă, ci o comedie. În plină nefericire, eroul o ia razna, dus de cuvinte. Torentul de vorbe scoate la iveală
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
deoarece se-ncrede orbește-n mofturile d-voastră și cu tripotajuri ovreiești de bursă, care suntem noi proști și nu ne învățăm odată minte ca să venim, mă-nțelegi, și să ne revoltăm... da! să ne revoltăm! Așa să știți: proști! proști! proști!" E clar, judecând fondul chestiunii, că ne aflăm în plină dramă. Și totuși, rămânem stupefiați: nu e o dramă, ci o comedie. În plină nefericire, eroul o ia razna, dus de cuvinte. Torentul de vorbe scoate la iveală o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
știa că nu e un leneș și că își crescuse copiii cu ciomagul, să muncească, să se hrănească". Da, îi spunea el mamei, dar asta nu înseamnă că munca era valabilă și pentru el și că statul îl merită toți proștii. Nu orice nerod are dreptul să stea și să caște gura. La muncă! Și avea dreptate, fiindcă din contemplarea lui s-a născut gândirea lui originală, care atrăgea și fermeca lumea, descrețind frunțile, și făcîndu-i nu o dată pe unii dintre
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
martorul unei dezvăluiri în acest sens, când am înțeles ce s-a petrecut acasă în ziua precedentă unui coleg de-al nostru, pe care îl chema Ion M. Ion. Frate-său mai mic a dat totul pe față, ca un prost, ieșind fuga din curte și apropiindu-se de colegul nostru cu o expresie radioasă că-i poate da o veste mare: ― Nene, nene! ― Ce e, mă? l-a întrebat frati-său. ― Nene, mai e mămăligă! Ceea ce însemna că, cu o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care ai venit să le iai și să le duci în Oltenia. Dacă a putut să te prostească o proastă cu care ai trăit, și a cărat tot la fetele ei, acuma am auzit că ați fost acasă cu unii proști de pe-acolo, dintre care unul este Teodor care în curtea noastră nu a tăiat un lemn, el și-a primit din casa de la râpă după cum ne-ați povestit când am mai fost pe-acasă... Ori, și acest nenorocit care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că n-au mai fost locuri șî gata. Altfel îți închipui ce rău o să fie. Ce-o să te faci tu, cum o să te arănești? Lăsând la o parte faptul că n-o să se poată să nu-ți pese de toți proștii care or să râdă de tine. Mă uitam la el și ca totdeauna glasul cu care îmi spunea aceste cuvinte mă făcu să înțeleg mai puțin ceea ce spunea. Cum o spunea, asta era uimitor. O veșnică surpriză. Reieșea în acele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
spunea aceste cuvinte mă făcu să înțeleg mai puțin ceea ce spunea. Cum o spunea, asta era uimitor. O veșnică surpriză. Reieșea în acele clipe că lumea n-ar fi atât de greu de suportat, dacă n-ar fi împănată cu proști. Ei, ce-o să fac? Sânt eu în stare, așa ca el, să nu-mi pese de ei? N-o să fiu, cum o să fiu? Sânt un copil, puțini sânt cei care cu adevărat se pricep să le facă față. Și atunci
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pete de sânge uscate În fiecare loc pe care sârmele de fier Îl găuriseră: pe genunchi, pe abdomen, pe gât. Parcă făcuseră din ea un arici Împăiat. Clătină trist din cap spre Fima și spuse: Uite ce ți-au făcut, prostule. Cu degetele uscate vru să-și scoată ochelarii negri. Îngrozit, Fima se Întoarse. Și se trezi. 13 Sursa tuturor relelor După ce termină de notat În carnet se sculă, se duse la geam și văzu o dimineață limpede, strălucitoare. Pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu orgiile nocturne din studio avusese dreptate avertizând că trebuiau trase Învățăminte. Dar ce Învățăminte? Ce lumină prețioasă, pentru numele lui Dumnezeu? Zăpada de anul trecut. Scheletul de anul trecut. I-aș spânzura pe amândoi. Uite ce ți-au făcut, prostule. Problema ta, amice. Deci fără Îndoială, asta e sursa tuturor relelor, strigă brusc Fima În bucătăria goală, de parcă avusese o revelație fulgerătoare sau de parcă Îi venise dintr-odată În minte soluția simplă și categorică a problemei propulsiei cu jet, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ai pus-o pe una din ele Într-o situație foarte neplăcută, ca să nu spun că ai umilit-o. Se pare că trebuie să aștepți În continuare ca tatăl tău să-și amintească de promisiune. Uite ce ți-au făcut, prostule, Îi spusese maică-sa În vis. Iar el, gol și tremurând de frig În fața oglinzii, Îi răspunse cu Întârziere, nervos: Ajunge. Lasă-mă În pace. Când spuse asta, Își aminti chipul Yaelei, schimonosit de spaimă și dezgust, când, cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trebui să produceți o sută de mii de tone din spray-ul vostru chiar de la primul lot. Baruch a zis: Poate că e păcat de efortul nostru, Diminka, fiindcă oamenii inteligenți nu au deloc nevoie de produsul nostru, cât despre proști, spuneți-mi voi amândoi, dragii mei, de ce e nevoie să ne pierdem noi timpul cu proștii? Mai bine ne distrăm noi puțin. Și a sunat imediat și a cerut să li se aducă o tavă cu dulciuri, alune și fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lot. Baruch a zis: Poate că e păcat de efortul nostru, Diminka, fiindcă oamenii inteligenți nu au deloc nevoie de produsul nostru, cât despre proști, spuneți-mi voi amândoi, dragii mei, de ce e nevoie să ne pierdem noi timpul cu proștii? Mai bine ne distrăm noi puțin. Și a sunat imediat și a cerut să li se aducă o tavă cu dulciuri, alune și fructe. A oftat, s-a aplecat și a scos dintr-un sertar o legăturică de bețișoare, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În stare să sesizeze neclar, ca prin vis, ecoul unui fel de tremur interior care o cuprindea și care parcă se revărsa din trupul ei și pătrundea În el. Îi putea auzi vocea În depărtare: Uite ce ți-au făcut, prostule. Dar acum Îi răspunse cu voioșie: Nu-i nimic, ai să vezi că n-am rostit Încă ultimul cuvânt. În drum spre casă, după ce terminau cumpărăturile În piață, se Încăpățâna Întotdeauna să ducă el sacoșa plină. Mergeau la braț. Vinerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cămașă de poplin. — Imediat ce am ajuns aici, am căpătat un tremur al mâinilor și picioarelor. Primul doctor la care m-am dus a zis că dezvoltasem un caz de instituționită. —Poftim? Firește, doctore, că nu te învinovățesc. Individul era un prost, dar mă dusesem la el pentru că avea un nume bun. Toată lumea de la Marseilles știa cât de mult ura Europa. „Cimitirul evreilor“ o numea. Un om ca el nu putea trimite pe cineva înapoi, nici măcar pe un evreu. De asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
slabă a lămpii de birou făcea să-i sclipească lanțul de aur de la vestă. În timp ce se legăna înainte și înapoi, reflecția apărea și dispărea. Aș putea să vă dau ceva... începu el. Nu îmi puteam crede urechilor. Omul era un prost. Mai rău, un șarlatan. Îmi irosise o lună din viață întrebându-mă despre lucruri care nu aveau nimic de-a face cu vocea mea când tot ce trebuia să facă era să îmi prescrie un tratament și aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]