3,998 matches
-
poporaniste sunt vehiculate și în Patru zile în Ardeal, relatare a unei scurte călătorii întreprinse în mai 1906, text ce relevă și un cert dar de povestitor, umor, spirit de observație, capacitate de portretizare în câteva tușe sigure. De altminteri, publicistul S. arătase de la început calități de scriitor. În „foiletonul social” din 1893, patetica expunere a crezului democratic și naționalist e așezată în rama, literară, a unei scrisori de sinucigaș, în care informațiile autoreferențiale incomplete, generând o aură de mister, alternează
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
ȚĂRNEA, George (10.XI.1945, Șirineasa, j. Vâlcea - 2.V.2003, București), poet și publicist. Este fiul Mariei și al lui Grigore Țărnea. Urmează liceul la Râmnicu Vâlcea, Moinești și la Băbeni, județul Vâlcea. În 1964 se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității din București, pe care nu o va termina. Redactor la periodicul
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
TĂSLĂUANU, Octavian C.[odru] (1.II.1876, Bilbor, j. Harghita - 22.X.1942, București), publicist și memorialist. Este fiul Anisiei (n. Stan) și al lui Ioan Tăslăuanu, preot. Învață mai întâi la școala confesională din sat, apoi la școala cu limba de predare maghiară din Sânmiclăuș, urmează cursurile gimnaziale la Gheorghieni, iar pe cele liceale
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
Litere și Filosofie a Universității din București, al cărei licențiat devine în 1902. Printre profesori se numără Titu Maiorescu - magistrul preferat, pe care îl va supranumi „dascăl al neamului” - și N. Iorga, ambii cu o influență majoră asupra ideilor viitorului publicist și militant cultural. În timpul studiilor frecventează cercul de la revista „Floare-albastră”, unde îi cunoaște pe Ilarie Chendi și pe St. O. Iosif, scrie articole pentru „Tribuna poporului” (Arad, 1901). În 1902 pleacă la Budapesta, unde activează ca secretar al Consulatului General
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
1908. Calea de rezolvare a acestei rupturi și a omogenizării culturii naționale e văzută într-un chip radical: desființarea „clasei de bogați”. Cum era de așteptat, articolul a provocat reacții polemice vehemente, care au condus la moderarea poziției lui T. Publicistul formulează și idei din câmpul teoriei și criticii literare. După el, caracteristica scriitorilor transilvăneni ar sta într-o dramatică dualitate spirituală: tensiunea dintre impulsul autohton tradiționalist („static”) și cel european („faustic”, „heraclitic”), ilustrată exemplar de creația lui Octavian Goga. Din
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
lui Mihail Sadoveanu). Cronicile teatrale și plastice au meritul că folosesc un limbaj accesibil, și dacă, îndeobște, ele propun ierarhii valorice nepertinente, uneori se întâmplă să includă și opinii juste, chiar de pionierat. De pildă, T. se numără printre primii publiciști care subliniază valoarea europeană a sculpturii lui Constantin Brâncuși. Operă de popularizare făcută de un om cultivat, publicistica lui e străbătută de idealul luminării și al educării în sensul unității spirituale românești și al unei culturi naționale cu deschidere europeană
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
TELEUCĂ, Victor (19.I.1932, Cepeleuți, j. Edineț - 12.VIII.2002, Chișinău), poet și publicist. Este fiul Mariei (n. Chistruga) și al lui Gavril Teleucă, țărani. Absolvă Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1958). Activează ca redactor la publicația „Țăranul sovietic”, la emisiuni de televiziune și la revista „Nistru”, apoi în calitate de consultant la Uniunea Scriitorilor
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
ȚENE, Ionuț (23.II.1972, Drăgășani), poet și publicist. Este fiul Titinei Țene (n. Nica), secretară la revista „Tribuna”, și al scriitorului Al. Florin Țene. Urmează la Cluj-Napoca Liceul „Ady-Șincai” (1986-1990) și Facultatea de Istorie a Universității „Babeș-Bolyai” (1991-1995), unde își va continua studiile în calitate de masterand (1996) și doctorand
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
, Lucian (21.VI.1942, Turnu Măgurele), poet, eseist și publicist. Este fiul Gherghinei (n. Beșciu) și al lui Teodor Teodosiu, funcționar. Urmează cursurile Liceului „Unirea” din Turnu Măgurele (1956-1960) și ale Facultății de Filologie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași (1962-1967). Profesor de limba și literatura română la Liceul
TEODOSIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]
-
Se numără printre inițiatorii Societății Autorilor Dramatici Români. Începe să publice versuri, schițe literare și articole în revistă „Curierul liceului” din Ploiești,iar în 1912-1913 scrie la „Cuvântul nostru”. La Iași editează, împreună cu un grup de scriitori, pictori, actori și publiciști, revista „Gândul nostru” (1921-1928) al cărei director e în ultimii doi ani de apariție. Aici găzduiește primele poezii ale lui George Lesnea, „tânărul tipograf” al carui hâr artistic l-a descoperit. Mai participa la realizarea revistei „Pagini moldovene” (1932-1933), iar
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
TEODOROVICI, Lucian Dan (17.VI. 1975, Rădăuți), prozator, dramaturg și publicist. Este fiul Lucicăi Teodorovici (n. Slănină), inginer, și al lui Nicolae Teodorovici, magistrat. Urmează cursurile primare la Dornești, locul de baștină al bunicilor materni, apoi învață la Brașov, în cadrul Școlii Populare de Artă, secția arte plastice (1986-1990) și la Liceul
TEODOROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290145_a_291474]
-
premiată de Societatea Presei, i-a fost reprezentată la Teatrul Național din București în 1896. Cu reputația unui om de spirit și a unui epigramist temut, T., poreclit Țața, a fost o figură memorabilă a boemei bucureștene, ilustrând perfect tipul publicistului literat de la sfârșitul secolului al XIX-lea, funcționar de nevoie, oscilând veșnic între literatură și gazetărie. A murit ca unul dintre protagoniștii boemi ai povestirilor sale melodramatice, sărac și uitat de toți. Primele nuvele și schițe ale lui T. nu
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
putea să evadeze din atmosfera ei terifiantă, să pedepsească, în numele unei legi nescrise, lumea obscură și degradată. Atracția spre morbid, dominantă a existenței lui Andrei Stoican, tulbură curgerea firească, pierdută în nimicuri, a vieții din mahala. Observația socială - studentul și publicistul înregimentat în mișcarea naționalistă de dreapta, socialistul veșnic urmărit și persecutat, funcționarul conștiincios și plafonat, femeile care își vând trupurile - se îmbină cu notația psihologică, pentru a sugera o atmosferă și mentalități caracteristice. O tușă pamfletară se alătură crochiurilor pline
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
, Nicolae (1816, Ticvaniu Mare, j. Caraș-Severin - 16.V.1867, Vârșeț, Serbia), istoric și publicist. A învățat la Oravița și la Liceul Piarist din Seghedin, avându-i colegi pe Eftimie Murgu și pe Damaschin T. Bojincă. A urmat teologia la Vârșeț (1835-1837). În 1839 este numit protodiacon, notar consistorial și profesor de teologie la secția
TINCU-VELIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290185_a_291514]
-
Horia Rădulescu, Cronica dramatică, RFR, 1942, 4; Papadima, Scriitori, 76-77; Margareta Feraru, „În cetatea idealului”, VR, 1972, 10; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 339-340; Ion Simuț, Proza lui Dem. Theodorescu, F, 1981, 5; Piru, Ist. lit., 419; Nae Antonescu, Dem. Theodorescu, publicist, TR, 1982, 52; Lăzărescu, Romanul, 143; Kalustian, Simple note, II, 254-256; Nae Antonescu, Dem. Theodorescu, RL, 1988, 44; Dem. Theodorescu (Bibliografia selectivă), pref. Constantin Mohanu, Râmnicu Vâlcea, 1988; Dicț. analitic, II, 212-213; Dicț. scriit. rom., IV, 551-553; Firan, Profiluri, III
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
, Alexandru (28.VI.1885, Biserica Albă, azi în Ucraina - 12.XI.1938, Cluj), folclorist și publicist. Tatăl său, Ioan Țiplea, avocat, a fost prim-pretor al Izei, iar bunicul pe linie paterna jude la Biserică Albă. Urmează școală confesionala în satul natal, apoi liceul la Beiuș (1896-1904) și Facultatea de Teologie la Budapesta (1904-1909), audiind și
ŢIPLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290194_a_291523]
-
, Dominte (6.VIII.1911, Mahala-Dubăsari - 18.I.1972, București), prozator și publicist. Este fiul Varvarei (n. Răutu) și al lui Moisei Timonu, țărani. După instaurarea puterii sovietice în Transnistria, în 1922, familia trece Nistrul și se stabilește la Chișinău. T. va fi elev al Liceului „A. D. Xenopol” și student la Conservatorul de
TIMONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290176_a_291505]
-
, George (5.XI.1880, Bilca, j. Suceava - 15.VII.1920, Cernăuți), critic literar și publicist. Este fiul Zamfirei și al lui Eutichie Tofan, mici proprietari de pământ. Urmează clasele primare în satul natal, gimnaziul la Suceava (1892-1900), apoi studii de limba română, istorie și geografie la Universitatea din Cernăuți (1900-1904). Profesor suplinitor de istorie și
TOFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]
-
ȚÎRLEA, Cătălin (30.X.1964, București), prozator și publicist. Este fiul Iulianei Țîrlea (n. Burlacu), contabilă, și al lui Gheorghe Țîrlea, tehnician. Urmează în Capitală Liceul „Matei Basarab” (1979-1983) și Facultatea de Filologie, absolvită în 1990. În anii studenției va participa la activitatea cenaclurilor Junimea și Universitas. În 1983
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
democratice și patriotice. „A trecut vremea - scria el în iulie 1900, cu sincere convingeri patriotice bine cumpănite - când erau prea mulți naivi la galerie și când era cu putință să creadă publicul cum că bărbații conducători, oamenii politici, ziariști, parlamentari, publiciști de tot soiul pot fi împărțiți în două categorii: unii cu steaua patriotismului pe frunte, ceilalți cu pata indelibilă a trădării de neam. Domnilor naționaliști și antisemiți, toți suntem buni români. Toată deosebirea e una: pe când d voastră strigați aceasta
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
când se ivise în din ce în ce mai vasta lume a presei române ca urmare a fuziunii Constituționalului cu Timpul. Prin 1912 Bacalbașa ajunsese prim-redactor la Conservatorul și acești ani frământați din preajma războiului vor fi aceia în care, consolidându și poziția printre publiciștii presei conservatoare, se va afla în preajma nucleului partidului, mai apropiat totuși, prin ideile sale statornice despre nevoia înfăptuirii unității na ționale a poporului român în condițiile internaționale noi care se creau, de pozițiile lui Nicolae Filipescu, agitator neobosit (dar și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în ianuarie 1877 a conducerii acestuia de către Titu Maiorescu - și după aceea. 57. Revista contimporană, continuatoare a revistei Tranzacțiuni literare și științifice (1872- 1873), a apărut la București între anii 1873 și 1876, sub conducerea unui grup de literați și publiciști: P. Grădișteanu, V.A. Urechia, Anghel Demetriescu, D.Aug. Laurian, Șt.C. Michăilescu. A intrat în polemică violentă cu Convorbiri literare, mai ales după apariția în revista ieșeană a articolului lui Titu Maiorescu, Beția de cuvinte în „Revista contimporană“. Studiu de patologie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acestuia și nu al lui Barbu Știrbei (care a domnit după revoluția de la 1848, când C.A. Rosetti, uitând de zburdălniciile tinereții zvăpăiate se dedicase, de mai mulți ani, cu pasiune, activității revoluționare). 319. Nicolae T. Orășanu (1833-1890), poet, prozator, publicist cu preferințe pentru literatura satirică și umorul grosier, foarte popular în epocă; v. și mai sus, p. 135. 166 bucureștii de altădată ziariștii și scriitorii Pe la 1871 și 1872 scriau la Ghimpele un mănunchi de scriitori de valoare. Afară de N.T.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
etc.340 Volumul de versuri rămas de pe urma lui Zamfirescu conține bucăți cari pe vremuri plăceau mult și erau citate aproape cu admirație; de pildă poezia Lună, lasă-mă să dorm.341 bucureștiul în 1871 173 338. Nicolae V. Scurtescu (1844-1879), publicist, poet și autor dramatic, a fost institutor în București, redactor la Ghimpele ș.a. Autorul unor drame istorice în versuri: Rhea Silvia (1873) și Despot-Vodă (1875) și al unui volum de versuri irelevant (Poezii, 1877). 339. Bacalbașa notează cu aproximație primul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spus multe prostii. Colegii m-au felicitat, însă eu simțeam că plictisisem auditoriul. Spre a încălzi odaia, eram obligați să aducem fiecare câte un lemn la subțioară. După două săptămâni de activitate, conform bunului obicei românesc, 1. Gh.I. Ionescu-Gion (1857-1904), publicist, istoric și dramaturg, cu studii superioare la Paris și Bruxelles, autorul unei Istorii a Bucureștilor (1899), bogat documentată. am și început să ne certăm. Ne-am împărțit în două partide: în aparență s-a format o opozițiune în contra comitetului, în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]