4,117 matches
-
fuseseră decât un avertisment. La Intercontinental, mulțimea protestatarilor era calmă, dar amenințătoare. În fața lor, începuseră să se instaleze grupe de militari. A doua zi, vineri, 22 decembrie, am plecat cu metroul până la Piața Romană, tot cu gândul să mai observ pulsul orașului. La ieșirea din metrou, în apropierea magazinului "Eva" am observat că în timpul nopții se întâmplase ceva asemănător unei bătălii, oameni mulți, agitați, ceva care îmi sugera că noaptea fusese o continuare a protestelor, ceea ce mă ducea cu gândul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
citit poeți români buni și traduceri excelente apărute în acei ani. Nu știu cum e cu modelele, nu am avut unele anume, acele întâlniri memorabile au avut loc pe nesimțite, ca un infarct pe picioare și infarctul e poezia care-ți accelerează pulsul până la viteza sunetului în auz. Am iubit scriitorii care mi-au dat sentimentul că literatura lor e una pe viață și pe moarte, acei furioși din naștere, pentru care lumea e inacceptabilă așa cum e făcută de arhitecții destructurării, iar dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
însăși trăită la un mod paroxist. Aici nu poți avea modele. Modelul existențial Baudelaire înseamnă sinucidere. Modelul Eminescu, cine l-ar putea urma? Nici seninul Goethe nu e ușor de imitat. Prin urmare, în poezie trebuie să-ți urmezi propriul puls existențial. Sigur, poți avea o admirație nemăsurată față de anumiți scriitori. Asta e altceva. Aici nu încap prea multe discuții. Probabil ai vrut să mă întrebi ce scriitori mi-au influențat creația. Nu-i așa? Dacă mi-a fost rușine când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tânăr, de doar 23 de ani, plin de idealuri, care împreună cu prietenul Alberto Granado, pe o bătrână motocicletă "Norton 500", botezată "La poderosa" puternica a străbătut aproape 10000 de kilometri prin Argentina, Chile, Peru, Columbia și Venezuela pentru a "lua pulsul" acestei mari patrii care este "America latină"! Reluând cu încetinitorul filmul, mi-am amintit că și eu am pășit de multe ori pe drumurile lui Che. Trecusem Anzii în mașină la Mendoza, le admirasem culmile veșnic înzăpezite, mă aplecasem de atâtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
spunea că este foarte frumoasă, să-i cunosc pe cubanezi, să admir mulatrele, despre care se spune că sunt splendide, să gust romul, să trag "o Havana" deși nu-s fumător, gânduri comune de turist oarecare și bineînțeles "să iau pulsul țării ca diplomat". Am bătut Havana Veche, care este o bijuterie, am fost la Pinar del Rio, la Trinidad, altă bijuterie a trecutului colonial, la Varadero paradisul contemporan! Mi-am aniversat ziua de naștere la vestitul bar "Tropicana", am băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
privirea redevine vagă, deși ne urmărea cu ochii. În acest timp sosește fiul său George de la Iași. S-a uitat lung la el. Cred că l-a recunoscut. Doctorii îi făceau continuu fel de fel de injecții, îi luau continuu pulsul și tensiunea. În fine, hotărâse să facă o încercare de a găsi puroiul ce bănuiau că e colectat în gât, deoarece și exterior se umflase. Aduc pe doctorul Nasta. Improvizează o masă de operație în camera Elizei, îi rad barba
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
singur exemplu semnificativ, chiar Ghiribizzi, textul care anticipa anumite idei prezente în Principele 78. În același timp, Machiavelli se află în continuare în contact cu magistratură celor Dieci. Și, de aceea, în nu prea îndepărtată Sant'Andrea reușea să aibă pulsul situației politico-diplomatice. 5. O nouă scrisoare a celor Dieci către Vettori și o semnătură misterioasă Una dintre problemele nerezolvate ale corespondentei dintre Machiavelli și Vettori privește lipsa de schimburi epistolare dintre cei doi prieteni după scrisoarea din 26 august. Până la
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de sutimi în urma câștigătoarei, LPS Cluj-Napoca. APRILIE EVENIMENTUL LUNII: DEMITEREA LUI OTTO HEEL DE LA ȘTIINȚA MUNICIPAL DEDEMAN BACĂU DUPĂ RATAREA CALIFICĂRII ÎN SEMIFINALELE CUPEI CHALLENGE HANDBAL 2 APRILIE În ajunul marii confruntări din Challenge Cup, cu Sporting Lisabona, am luat pulsul formației băcăuane printr-un interviu cu cel maiexperimentat și valoros jucător al ei, Sandu Iacob. Bacăul Sportiv: La ce să ne așteptăm în jocul de sâmbătă? Sandu Iacob: La o mare bătălie din partea noastră. Ne vom bate până la ultima picătură
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
bani. Asta era perfect adevărat, dar Tarabă nu mai lucrase acolo de aproximativ cinci ani. Faptul se prescrisese. S-au întâmplat chestii suprarealiste. Reacția mea a fost una hibridă, între consternare și curiozitate. Am dus muncă de lămurire, am luat pulsul satului. Consternare, pentru că nu mă așteptam la așa reacție disproporționată la împunsăturile nevinovate și benigne din carte. Am scris că băneștenii sunt niște corcituri. Pentru că muncesc în Câmpina oraș aflat la patru kilometri distanță, apoi, întorși acasă, își lucrează pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o chiuvetă, iar în mijloc o masă de beton. Pe masă zăcea o femeie moartă despuiată. Picioarele îi erau legate la glezne cu sârmă, în jurul încheieturii de la o mână era petrecută tot o sârmă, legătura de la mână fusese ruptă, la pulsul celeilalte se vedeau tăieturi. Părul, fața și corpul acoperite de un strat gros de mâl. Moarta era tocmai lucrul pentru care în română nu există cuvânt: cadavrul unei înecate. Cadavrul unei înecate legate la mâini și picioare nu era al
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ori în toți acei ani am așezat un scaun la perete, m-am suit pe el și mi-am plimbat degetele peste Cheie. Voiam să verific dacă sub lacul ei era cu adevărat numai din lemn. Îmi simțeam zvâcnind tâmplele, pulsul și inima până în vârful degetelor de la picioare. În cameră liniștea zvâcnea și ea, iar Cheia era la pipăit precum pielea unor cățeluși cărora inima le bate în burtă când îi iei în mână și-i ridici din cuibul lor. Verificarea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din Congo, prezentată de Leonard, cercetător la Universitatea Laval și profesor la cea din Nord-Bukavu, R.D. Congo, zona lacului Kivu. Malinga, adică dansul de sâmbătă seara, este întreținut de un soi de DJ numit atalaku, care simte cel mai bine pulsul adunării... Când excitația apare printre dansatori, atalaku începe să țipe isteric etunana, etunana, ceea ce s-ar putea traduce prin "a sosit momentul întâlnirii" (în clar, al atingerilor sexuale). Dacă dansatorii răspund îndemnului, atalaku urlă iarăsi gutural în microfon ceva de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mult decât toate premiile și distincțiile pe care le-am primit, mai mult decât zecile de recenzii favorabile mă încântă aprecierile cititorilor necunoscuți, ale oamenilor de pe stradă. Dau un exemplu. Cu câtva timp în urmă, am intrat în fibrilație. Aveam pulsul extrem de accelerat și foarte neregulat. Am chemat Salvarea și am fost dusă la spital. Când eram încă întinsă pe targă, cu inima în acrobații, și mi se înregistrau actele, a venit la mine o doctoriță tânără să mi declare ce
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ăsta. Un viciu de proce dură. Interesant este că unul dintre argumentele invocate de directoarea editurii a fost că ea a aflat că Antoaneta Ralian murise. I-am spus: „Doamnă, eu sunt Antoaneta Ralian și uitați-vă la mine, am puls, respir, sunt în viață.“ Mi-a răspuns ubuesc: „Mi s-a spus că sunteți cumnata dumneavoastră.“ R.P. Ca în telenovelele hipercomplicate, în care eroul află în episodul 348 că este propriul lui bunic. A.R. Da. I-am spus că
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
articula împotriva vântului tot mai intens cu cât urcam spre probabila ambasadă: să nu fac un infarct, cu Obs-ul la rever, aici, în pustia locului; m-am oprit, mi-am pus valiza între genunchi și am încercat să-mi iau pulsul. De când mă născusem, era prima oară când făptuiam o asemenea mișcare, i-am prins bătaia, dar îmi era cu neputință să o număr; îmi venea în minte, ca un bufon într-o tragedie, acel vesel 33 - „spune ca la doctor
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
limba rusă. M-am lăsat dus de un instinct care lucra distinct în tremurul inimii și al picioarelor; Moscova era bine luminată. M-am gândit - să zic așa - să mă opresc la o vitrină și să-mi iau din nou pulsul, cum făcusem pe drumul către rumânskoe pasoltsvo, când îmi ținuse noroc, am fixat una, încărcată de blănuri fosforescente, dar în fața ei, la un pas de mine, stătea un om fără brațe ținând de subsuori câte o fotografie a cosmonautului Titov
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de la mine; m-am rugat: „Privește-mă!”. După aceea, m-am răzgândit: „Nu mă privi! Dacă nu mă privești, ajung la hotel!”. El mă auzi, desigur, altfel nu se explică de ce, până la hotel, nu numai că nu mi-am luat pulsul, dar m-am simțit cuprins, pas cu pas, de un curaj nebănuit, ceva de genul: „Ai început să te rogi!? De când n-ai mai pus tefilimii? Mai știi unde sunt? I-ai aruncat? I-a luat mama cu ea la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
valiză? Te dai evreu și nu ești... Te dai cardiac, vrei să te sinucizi... ce ai tu cu sinuciderile? Mai bine te-ai întreba dacă ai talent. N-ai! Sau cât ai avut la pian... La ce să-ți iei pulsul? Nici evreu, nici ateu, nici cardiac, nici canceros, Dostoievski te-ar scuipa din gură. Ce-ar fi să cazi, aici, la Moscova, în genunchi și să urli... Sofia, Sofia Marmeladova!? Marmeladă. Dacă nu cazi în genunchi, acum, aici, nici nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cuvinte, acelea din pat, aceea al cărei soț lucra la cenzură, milaia maia..., daragaia. „Mâine mergi la spețpoliclinica” - îmi porunci, la hotel, Vali, ștergându-mă pe față cu un prosop, și l-am întrebat ce-i aia... Apoi îmi luă pulsul și am așteptat verdictul, privindu-i peste umărul lui pe ceilalți doi care stăteau în picioare, criticul făcându-mi semn cu arătătorul și ducându-l după aceea la fruntea sa, ciocănind-o vesel; i-am transmis calm, din ochi: „înțeleg
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
picioare, criticul făcându-mi semn cu arătătorul și ducându-l după aceea la fruntea sa, ciocănind-o vesel; i-am transmis calm, din ochi: „înțeleg - sunt nebun!”. Vali - fără să se ridice de pe marginea patului meu - îmi zise calm că pulsul e bunicel, dar ce am căutat la Sala Congreselor...? „Ai fost singurul din toate delegațiile care s-a dus acolo... nici măcar mongolii... liftiera te-a adus mai mult mort decât viu.” I-am răspuns coerent că dacă ajungeam la Iasnaia
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
plămânii, blocând picioarele și respirația, inima era o tumoare - și în fața acestui diagnostic nu am găsit ceva mai bun de făcut decât să mă așez pe scările unei clădiri pierdute în ceață, ca să-mi trag sufletul și să-mi iau pulsul, să număr cât de cât bătăile tumorii cardiace; am încercat, dar nu mai aveam cifre în minte, nu mai știam să număr și am început în sfârșit să țip - „La Moscova! La Moscova! La Moscova!” - deși a doua zi Vali
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ca după trei-patru electroșocuri. Nu aveam de ce să fiu liniștit - m-am uitat la unghiile mele tot albe, tot albe, ca în melodia aceea „tot mort? tot mort?” cu care se încheia un banc bucureștean; mi-am luat din nou pulsul, de data asta cu un anume calm: era 33 la jumătate de minut, 66 după 60 de secunde și cifra asta, 66, îmi apăru deodată ca o lumină din care răsări un alt adevăr de școală primară: nu există, totuși
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și cifra asta, 66, îmi apăru deodată ca o lumină din care răsări un alt adevăr de școală primară: nu există, totuși, cancer la inimă. Atunci de ce întârziau „Vali și băieții lui” - titlu la fel de valabil ca la Gaidar, „Timur și...”? Pulsul urcă la 76, apoi la 78 pe minut - mi se uscă limba și, ca într-o eprubetă de laborator, se realizează sinteza îmbolnăvirii în acest gând, fără de EKG, sfidând orice EKG, orice moment muzical, orice iubită: sunt singur și n-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
într-o eprubetă de laborator, se realizează sinteza îmbolnăvirii în acest gând, fără de EKG, sfidând orice EKG, orice moment muzical, orice iubită: sunt singur și n-o să mă găsească decât liftiera! Inima bătându-mi tot mai puternic, am renunțat la puls și ceea ce m-a salvat - dacă îmi este permis să folosesc acest verb - a fost o literă: în plină spaimă, am început să mă joc - da, acesta e cuvântul inadmisibil, care dovedește că nu pot să susțin un moment tragic
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
n-ar avea boala, logica unei femei? - un potpuriu de rezonabilități care, așa cum săreau în scârțâitul vagoanelor și pustietatea stepei, puteau fi și țipetele unei rațiuni enervate de frigiditatea ei; nu mă emoționau, nu-mi tăiau respirația, nu-mi speriau pulsul, iar cordul le asculta ca un nebun ce se prefăcea liniștit înainte de a-și face de cap. FERPAR Noi, colecționarii de ziare, cei care plecăm în fiecare zi până la Polul Sud al unei pagini externe, până la ultimele știri, până la ultimul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]