3,728 matches
-
adunați în aceste sinoade, sub ocrotirea și inspirația Sfântului Duh, au luat decizii semnificative, valabile de-a lungul anilor. Aceste decizii sinodale constituie tezaurul sfânt al dreptei credințe. La acestea se pot adăuga comorile de înțelepciune ale Sfinților Părinți din pustiu, adunate în Filocalii, Paterice, Limonarii, Lavsaicoane, imnografia patristică și Sfintele Liturghii pentru a avea o imagine completă a Ortodoxiei. Prin urmare, Ortodoxia nu echivalează cu simpla Mărturisire a lui Petru Movilă; ea este mai mult decât atât, ea semnifică învățătura
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ceea ce Dumnezeu a încredințat prin har aleșilor săi, anulând cu mult rafinament limes dintre a da și a primi. Părintele Papacioc știe să umple golul terestru cu elementul divin, aceasta rămânând o necesitate a oricărui timp în analectele sacre ale pustiului. Prezența Logosului, a Cuvântului lui Dumnezeu devine o certitudine în această zonă a sacralității, a liturgicului, unde " Părintele umple cu Dumnezeu cotidianul aproapelui său, din prispa sa, de pe pragul său". Astfel, pustia românească se definește prin sobornicitate, concept esențial al
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
-a, București, Humanitas, 2008, p. 25: "În Biserică ești comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul și asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea și omul... În Biserică afli că exiști. Ce pustiu ar fi spațiul dacă n-ar fi punctat de biserici!". 2 Pentru mai multe detalii privind dimensiunile apofatice și catafatice ale teologiei Sfinților Părinți, a se vedea Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană. Învățătură patristică, liturgică și iconografică
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și revenire. În cadrul speciei lupus, sub influența condițiilor diferite de mediu, s-au format 40 de rase de lup, printre care: lupul polar, ce bântuie prin tundrele nordice În condiții deosebit de vitrege, fiind considerat și adorat de romani; lupul de pustiu, de preerie care are blana de culoare mai deschisă; lupul de pădure din nordul Americii; lupul de stepă, care s-a adaptat condițiilor de deșert; lupul comun sau cenușiu care este cel mai mare dintre cele 40 de rase de
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
dreptate, murmură el, pe gânduri. Simți peste mâna mea o mână caldă. Când ne-am privit, am văzut în ochii prietenului meu, dorința iertării. De-acuma era salvat, de vreme ce nu se mai credea fără de păcat. 101. Taina păcii Într-un pustiu, trăia un călugăr mult îmbunătățit. Simțind că i se apropia sfârșitul vieții pământești a trimis pe un ucenic al său în sat pentru a chema pe preotul duhovnic, ca să-i străjuiască plecarea sa din lume și să-l împărtășească. Acesta
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
ierta toate păcatele, pentru că din când în când își făcea rugăciunea, mai mergea și la biserică, aprindea câte o lumânare și așa mai departe... Dar, într-o noapte, el avu un vis ciudat. Părea că s-a rătăcit într-un pustiu și era chinuit aprig de foame. Cum mergea înfometat, iată că în fața lui se ivi un tânăr îmbrăcat într-o lumină albă strălucitoare, purtând în mâini un vas plin cu mâncăruri alese; tânărul îl pofti să mănânce. Dar, când să
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
ancestral, unul ,,mai bătrân ca bătrânii uitați..." 57. Dealul lui Aurel Brumă este un ,,pântec al Pământului". Unul mare, diform, sterp și crăpat. Este excrescența maladivă, pe deplin vizibilă, a unui sterp și imens deal interior. Un relief straniu al pustiului spiritual în care rătăcim cu toții. Existența prenatală htonică ce ființa a priori de magică atingere invocată de Eliade este reactivată de scriitorul Aurel Brumă cel puțin într-un dublu sens. Mai întâi prin Copilul Arșiței 58, un arhetip din prima
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
sfârșit, mai există și Dealul lui Manole. Este un loc bântuit de tristețe și singurătate. Este dealul cu case părăsite, fără suflet, fără stăpân. E un deal exterior, singur și sterp, excrescență abnormă în Timp și Istorie a dealului interior, pustiu al sufletului și al minții. Soluția este una singură, scrie Aurel Brumă. Ea ne cere să escaladăm zilnic dealurile vieții având în suflet "altitudinea Muntelui" (p. 142). Doar așa vom însufleți cu apa vieții umbra uscată a timpului. Vom înțelege
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ca o floare, ca o picătură de rouă, ca zorile dimineții, ca un bob de piatră scumpă, și încă mai frumoasă"). Toate vrăjitoarele împărăției s-au strâns "cioatcă", au înfierbântat frigările și-au purces să descânte de "Ducă-se pe pustiu domnița cea nouă!" Vraja s-a făcut simțită, tulburând cursul vieții fetei de împărat. Legenda pledează pentru necesitatea respectării anumitor perioade pentru conceperea copilului și chiar explică poziția de excepție a eroului (sau a eroinei) printr-o naștere întâmplător survenită
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
altă narațiune, ursitoarele - sub numele de zodii - primesc în fiecare zi poruncile lui Dumnezeu pentru cei ce se nasc. Un împărat își împarte averea la cei trei feciori. Cel mai mic dintre feciori pornește să-și caute singur partea, "dacă pustiul de noroc n-a știut să-l găsească pe dânsul". Pe drum se întâlnește cu un moș (Dumnezeu) care făcea "haragi pentru vie". Află că s-a născut în ziua "celor ce au să trăiască trai de bordei" și nu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mai dificil de structurat, dată fiind relația lui atât cu istoria reală a locuirii, cât și cu imaginarul în ansamblu (masculin și feminin). Există o casă materială (laică) - trupul și habitatul său -, o altă casă, religioasă - grota pustnicului, pădurea sau pustiul sfinților, templul sau biserica -, dar există și un adăpost spiritual - divinitatea, căreia i se subordonează întregul teritoriu al lumii terestre și al "lumii de dincolo". Aferent acestor incluziuni succesive (trup−casă/biserică−mormânt−divinitate), apar ipostaze specifice, care reprezintă starea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
abstinența, rugăciunea. În timp ce căderea îngerului este ireversibilă, omul poate să refacă traseul în urma unei drastice penitențe. De cu totul altă factură este itinerariul christic, marcat doar de câțiva topoï, ce jalonează însă întregul imaginar medieval: locul nașterii (ieslele), locul propovăduirii (pustiul, casa obișnuită, grădina și casa Domnului), locul morții (Golgota, crucea și mormântul). Multiplicarea centrilor locuirii terestre determină o posibilă reconsiderare a dihotomiei stabilite de Mircea Eliade, sacru−profan. Deși casa reface, prin ritualul întemeierii, Creația și (con)centrează lumea, devenind
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prin ritualul întemeierii, Creația și (con)centrează lumea, devenind omphalos − echilibrând simbolic, ca o ancorare la distanță în plan orizontal, muntele și arborele (axis mundi) −, în viața privată cotidiană această dimensiune a sacralității se pierde. În același mod, pădurea și pustiul, de la semnificațiile lor creștine inițiale, ca locuri ale ascezei, ajung să intre și sub incidența maleficului (a vrăjitoriei). Pentru imaginarul medieval, propun mai curând o tripletă specializată: un timp aferent religiosului așezat sub semnul pozitiv al divinității, cu topoï aferenți
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Diaconescu. Iași: Institutul European, 1997. Petru Movilă. Mărturisirea ortodoxă a credinței universale apostolice a Bisericii orientale. Ed. Traian Diaconescu. Iași: Institutul European, 2001. Ion Neculce. O samă de cuvinte. Ed. Iorgu Iordan. București: Minerva, 1972. Patericul sau apoftegmele Părinților din pustiu. Ed. Cristian Bădiliță. Iași: Polirom, 2003. Johannes Sommer Pirnensis și Antonius Maria Gratianus. Viața lui Despot Vodă. Trad. Traian Diaconescu. Iași: Institutul European, 1998. Grigore Ureche. Letopisețul Țării Moldovei. București: Minerva, 1987. Viețile Sfinților. București: Artemis, 2003. 6 vol. Ion
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ele purtarea și să le urmăresc în toate consecințele lor. Spunând asta mă gândesc la onestitate. Dar vreau mai întâi să știu dacă gândirea poate trăi în aceste ținuturi pustii. Știu cel puțin că gândirea a mai pătruns în acele pustiuri. Ea și-a găsit acolo hrana. A înțeles că se hrănise până atunci cu năluci. Aici au luat naștere câteva din temele cele mai arzătoare ale meditației umane. Din clipa în care a fost cunoscută, absurditatea devine o pasiune, cea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de viață. Totuși nu despre această problemă vom discuta acum. Ea se află în centrul experienței care ne preocupă. Va veni momentul când ne vom întoarce la ea. Să vorbim mai bine despre ternele și despre elanurile născute în acele pustiuri. Va fi de-ajuns sâ le enumerăm. Și ele sunt, azi, cunoscute de toată lumea. Au existat întotdeauna oameni care să apere drepturile iraționalului. Tradiția a ceea ce am putea numi gândirea umilită a fost întotdeauna vie. Critica raționalismului s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
spiritului nietzschean, de la imprecațiile lui Hamlet sau de la amara aristocrație a unui Ibsen, el descoperă, luminează și glorifică revolta umană împotriva iremediabilului. Refuză rațiunii propriile ei rațiuni și nu începe să înainteze cu oarecare hotărâre decât o dată ajuns în mijlocul acelui pustiu cenușiu în care toate certitudinile au devenit pietre. Kierkegaard, poate cel mai interesant dintre toți, cel puțin în ceea ce privește o parte a existenței sale, nu numai că descoperă absurdul, dar îl și trăiește. Acest om care scrie: "Mutismul cel mai sigur
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
să pronunțe o judecată și să-și aleagă concluziile. Acolo așteaptă sinuciderea și răspunsul. Dar vreau să inversez ordinea căutării și să plec de la aventura inteligenței pentru a mă întoarce lâ gesturile cotidiene. Experiențele evocate aici s-au născut în pustiul din care nu trebuie să ieșim. Totuși, trebuie să știm până unde au ajuns. În acest moment al efortului său, omul se află în fața iraționalului. El simte într-însul întreaga-i dorință de fericire și de rațiune. Absurdul se naște
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
fi pur culturală”. În seria transilvană orientarea publicației este tradiționalistă, în descendența liniei Ioan Slavici - Ion Agârbiceanu. Astfel, primului i se republică un fragment din romanul Spiru Călin, alături de un necrolog încărcat de elogii, iar celui de-al doilea povestirea Pustiul. Un număr este închinat lui George Coșbuc, căruia i se reproduc textele Baladă și Roata morii. Atitudinea antimodernistă e adesea exprimată în termeni tranșanți: „Noile curente nu au nimic cu realitatea, nici chiar cu simțurile noastre cele mai artificiale, sunt
ZARI SENINE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290710_a_292039]
-
în care funcționează macrouniversul (teoria relativității ) și cealaltă care explică foarte bine cum funcționează microuniversul ( teoria cuantică ). Aceste două teorii sunt complet opuse, bătându-se cap în cap. De mai bine de jumătate de secol fizica a străbătut un adevărat pustiu al incertitudinii. Astăzi se pare că s-a ajuns la o formulă unificatoare. Teoria se bazează doar pe un exercițiu matematic pur și nu poate fi probată printr-un experiment în laborator. Poate fi privită chiar ca o filozofie. Teoria
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
cu finalitate prin victoria lui Ahura Mazda asupra lui Ahriman, așa cum menționează Avesta, cartea sacră a mazdeismului. Mesageri ai voinței divine, profeții evrei au avut menirea să întoarcă poporul lui Dumnezeu la pocăință și, în cazul în care "strigau în pustiu", să anunțe și să confirme pedeapsa ineluctabilă a lui Yahwe. Numai în măsura în care asemenea profeții erau validate de catastrofe (Ieremia, Ilie) evenimentele istorice câștigau o semnificație religioasă ca pedepse aplicate de Dumnezeu în schimbul necredinței neamului lui Israel. Datorită profeților, care interpretau
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
mare este Dumnezeu. Dar că lumea este noi vedem; că Dumnezeu este, noi credem"66. Iar credința este adevărată când așteaptă cu speranță ceea ce încă nu a fost văzut în substanță 67. Reluând această dihotomie alegorică în eseul Israel în pustiu, Goethe avea să rezume tema istoriei în lupta dintre credință și necredință. La prima vedere, istoria lumii pare o succesiune fără noimă de generații și imperii. Văzut însă cu ochii credinței, cursul sinuos al ambelor istorii, sacră și profană, apare
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a convins poporul ales că este singurul Dumnezeu: "Și vor cunoaște toți Egiptenii că Eu sunt Domnul, când Îmi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui și asupra călăreților lui". (Ieșirea, 14, 18). Urmează momentele pribegiei prin pustiu, primirea Tablelor Legii pe Sinai și intrarea în Pământul Făgăduinței. Profeții evrei sunt cei care recunosc actele divine, fie anunțându-le, așa cum va face literatura apocaliptică începând cu al doilea Isaia, fie descifrând semnificația lor ascunsă atunci când acestea s-au
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nord-est. Orașul se cheamă Lizabo și i-am văzut porțile înalte, de lemn și alabastru, înainte încă să știm că ascund o cetate. Le-am împins și am intrat, surprinși să vedem că în față nu se întindea încă un pustiu, ci o aglomerare de străzi, de papagali și de flori în vase de cristal. Călătorul care sosește la Lizabo dimineața nu se așteaptă să găsească acolo nimic, însă când duhoarea orașului îi intră în nări, înțelege că a ajuns în locul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
alte priorități pentru alegători. 4. Clivajul centru/periferie reconsiderat Praga reprezintă, cel puțin începând din secolul al XIX-lea, centrul în jurul căruia gravitează toate periferiile cehe: într-o așa de mare măsură, încât este posibil să vorbim despre "Praga și pustiul ceh". Această situație este mai evidentă după strâmtorarea bazei teritoriale a țării: niciun centru regional nu este în măsură să contrabalanseze ponderea capitalei. Astfel, cea mai mare parte a partidelor politice dispun de organele lor de conducere la Praga, ceea ce
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]