3,487 matches
-
dar al căror mod de acțiune putea fi Înțeles: HIV, febra Dengue și cele hemoragice Ebola și Marburg, sindromul sever acut respirator, virusul Nilului de Vest, gripa aviară și cea porcină, ori temutul Acinetobacter baumannii. Acelea au fost niște banale răceli față de ce-a urmat: gripa cârtiței sașii, hepatita F, boala viermilor de mătase, maladia schnauzerilor pitici, pandemia de ataraxie, alergia la oxigen, la asfalt și la dulceața de vișine, gripa furnicilor, sindromul pârșului singuratic, beteșuguri având simptome atât de ciudate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mine, rămînea încă obscur. Într-o zi dînsa ceru voie mamei sale să ieșim în oraș. După ce și-a cărat în iatac toate cele de trebuință, mi-a poruncit să mă întorc cu spatele la ea. Îmi lipii fruntea de geam. După răceala sticlei mi-am dat seama cît de fierbinte mi-este capul. Aș fi vrut să prind cu coada ochiului mișcările fetei, dar nauzeam decît foșnete grăbite urmate în sfîrșit de glasul ei voios. - Gata, poți să te întorci. În ciorapi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Iubirea lui nu conține nimic altceva în afară de iubire. În timp ce dă la o parte corsajul rochiei foarte decoltate și privește pieptul Sophiei, simte că, din păcate, stă pe iarba udă, iar mâine o să se aleagă mai mult ca sigur cu o răceală. Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în gândul lui spune slavă Domnului că nu pleacă Sophie, așa vom putea să rămânem un cuplu și să studiem împreună. În ochii albi ai Annei s‑a cuibărit moartea, privirea îi devine total transparentă, iar din adâncul ei o răceală se revarsă în exterior ca oxigenul lichid. Anna se lasă pe spate și nici o frumusețe a peisajului nu mai poate să ajungă până la pupilele ei. Informația pe care a aflat‑o a distrus‑o, plecarea în străinătate, atât de tentantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
într-un târziu, bărbatul de lângă dânsa... de chipul acela, adică, de o atât de bizară claritate și armonie al Simonettei Vespucci... cu care, credea Hariga, necunoscuta semăna. Dacă ar fi apărut pe pânza unui peisaj accidentat, nefiresc, de o stranie răceală manieristă, cum îl gândise, atât de riguros, pictorul de demult... Un impuls neașteptat, atingerea, uneori din greșeală, a unui circuit secret declanșează asemenea apropieri. Cum pornesc adesea, provocate, și visele, viziunile de o fantastică exactitate și coerență, amplificându-și misterul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
voi duce cândva! Se gândi că acesta-i tocmai momentul În care ar trebui s-o Întrebe și el ceva, s-o oblige la o mărturisire. — Dar pe Gelu de ce nu vrei să-l mai vezi? Ea răspunse scurt, cu răceală, Înterzicând comentariile sau continuarea investigației: — Sunt gravidă! — Cu el! — Da. R. Excursie În prag de iarnă Dimineața Îl găsi În gară, prânzul Îl luă În tren, iar noul episod din scenariul elaborat de el În acel an (Început la L.M.F.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din jur, eșuează într-un pesimism etic fără ieșire, nu însă deajuns de aprofundat pentru a dobândi vibrație estetică. Ființa cu viață “insulară”, eroina a tras a bariera de izolare între oameni și ea, rezervele față de ceilalți au la ea răceala unei superiorități ofensate, care-și face din dispreț un blazon. În aparență, personajul unidimensional Manuela, păstrează în cutele sufletești intime mirajul unei iubiri ardente, convertită pe plan intelectual într-un dialog despre D’Annunzio, “extremul voluptos”. Închipuirile despre o lume
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cu un chip rece, pe care nu apăreau impresiile de nici un fel, inexpresiv din cauza acelei discipline interioare și din a liniilor feței care aveau riguroasa măsură a unei efigii. Cum ar fi iubit Vâlsan, ea nu-și închipuia. Rigiditatea lui, răceala privirii, rezerva extremă î-l lăsau necunoscut. Îl credea rece și cam fad, cum îi erau și aparențele...” Acest portret ambiguizat se repetă și în descrierea feței lui Steriad:” Printre fustișoarele albe ale dansatoarelor văzu o statuetă mică, dar cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
toate surorile lui, "domnul", cu toate că era mai mare decât el cu doi ani. Numai că această deferență, în loc să-mi impună, m-a determinat să-l privesc aproape ca pe un străin, când ne făcea cinstea, vara, să treacă pe la noi. Răceala lui binevoitoare stârnea în mine reflexe retractile, cu atât mai mult cu cât o trata și pe mama la fel și nu eram în măsură să-i apreciez ascensiunea socială. Intelectualii se bucurau, în acea vreme, în Lisa, de o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lacrimi în interiorul ei, nemișcată psihic, ca o păpușă moartă, fără viitor iar el se agita continuu, înghesuind-o fără milă între banchetă și spătarul scaunelor din față și gemând. Ploaia răpăia deasupra lor potolită... o căldură incipientă țâșni depărtat din răceala mormântului său. Îi era silă de corpul ei care reacționa contrar voinței sale atât de ciudat. Un flash țâșni ca o poruncă din străfundurile memoriei... nu cumva îl cunosc? Trăsăturile îi păreau vag familiare, pasiunea lui îi suprapuse în paralel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
manevră. — Și nu cred că... îi sugeră Hilary, zărind-o pe Phoebe apărând din întuneric. — Phoebe Barton, spuse Roddy înaintând timid. Phoebe e invitata mea în acest weekend. E o tânără pictoriță foarte talentată. — Sunt convinsă. Hilary o cântări cu răceală. Toate sunt talentate. Ai venit pentru prima dată în casa groazei, draga mea? Phoebe simți că se aștepta un răspuns inteligent din partea ei, dar nu reuși să spună decât: — Da. — În acest caz, bine-ai venit la Baskerville, spuse Hilary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
multor oameni bogați și influenți? — Cred că sari un pic peste cal. — Și o s-o facem doar o dată sau va fi o treabă regulată? Roddy se duse la cămin, unde două verigi de metal încălzite electric se căzneau să risipească răceala de cavou din cameră. Părea să se pregătească de un nou discurs. — Ai perfectă dreptate, desigur. Rosti aceste cuvinte cu oarece dificultate. E clar că voiam să mă culc cu tine - care bărbat sănătos la cap n-ar vrea? - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
exsitența celuilalt. — Ei bine, ea știa evident de a ta. Findlay se rezemă de perete, examinându-și unghiile și savurând confuzia în care mă aruncase informația oferită de el. După un timp - și mai mult din răutate, bănuiesc - speculă cu răceală: — Poate că reputația ta literară a ajuns la urechile ei, Michael. O fi citit o cronică a unuia dintre romanele tale mult admirate și a decis că nu se poate dispensa de serviciile acestui om. Dar abia auzisem această observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aglomerat și aerul era înăbușitor, dar când am menționat numele lui Norman, patronul a reușit să ne așeze la o masă într-un colț, ocupată de o familie de opt membri, toți foarte gălăgioși cu execepția unui adolescent cu o răceală lichidă. Nu apuca să-și scoată niciodată la timp batista și, ori de câte ori strănuta, vedeam stropi mici de salivă zburând spre noi. Am sărit peste primul fel și am trecut direct la curcan, care era uscat, tăiat felii subțiri, aproape transparente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei, a trebuit să explic totul de la început. Apoi m-a întrebat dacă eu cred că e grav. I-am spus că da, dar mi-am dat seama că nu mă crede. Credea că îi vorbesc de cineva cu o răceală zdravănă. Nu m-am dat bătut. I-am spus că trebuie să vină s-o vadă. Mi-a zis că mai întâi trebuia să vadă doi pacienți - erau cazuri urgente, așa le-a descris el - dar că va veni cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de sticlă. A invitat-o acum două luni să meargă împreună la un restaurant, să-i arate ce-i de văzut, totuși orașul își avea farmecul lui, chiar viața lui anume, secretă ca orice viață, dar fusese refuzat cu atâta răceală încât, o clipă, s-a simțit ca împăratul Cioc-de-sturz. Nu, n-avea chef de rolul ăsta. S-o ia toate alea. Și-o găsi ea nașul pân’ la urmă. Cele patru sedanuri argintii se învârtesc și se răsucesc prin toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
simt Îngrozitor pentru treaba aia cu leul. Nu-i nevoie să ajungă mai departe, nu-i așa? Vreau să zic, n-o să mai audă nimeni de ea, nu? — Mă-ntrebi dacă o să povestesc la Clubul Mathaiga? Wilson Îl privea cu răceală. Nu se așteptase la asta. Deci pe lângă că-i un nenorocit de laș, mai e și-un jegos care poate fi descris printr-un cuvânt din cinci litere, se gândi. „Până azi parcă-mi plăcea și mie de el. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iar oamenii lui îl înconjuraseră. Antonius și Errius stăteau în fața lui, lângă Valerius, care avea buzele tumefiate și bărbia plină de sânge, dar continua să-i arunce lui Vitellius priviri amenințătoare. Vitellius nu se uită la el. Îi zâmbi cu răceală lui Antonius. — Spune-mi și mie, legatule, cu ce putere îmi impui tu să nu-l pedepsesc cu moartea pe cel care a vrut să mă ucidă. Din câte știu, ai venit aici ca ambasador, cu puțini oameni. Puterea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în ajutorul nostru, ca să ne eliberați de macedoneni și de alți invadatori care se îndreptau spre noi. Iar acum suntem una dintre provinciile voastre. Îi aruncă lui Antonius o privire plină de reproș. — Să ne întoarcem în bibliotecă, zise cu răceală. Antonius își întoarse privirea de la norul de praf ce se ridica din bazinele de antrenament și-l urmă pe maestru. În bibliotecă se auzea slab muzica flautelor și a anciilor. Antonius se apropie de masă și luă sacul lui Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Uită-te la el! — Te surprinde tăria lui de spirit, puterea de a îndura durerea sau demnitatea lui? întrebă Cornelius Fuscus întorcându-se spre Tampius. Erai și tu în templu, pe malul Danubius-ului, când Antonius a împlinit ritualul. Zâmbi cu răceală: — Invidia nu trebuie să pătrundă în sufletele noastre, Tampius, așa ne învață zeul nostru. Sub privirile atente ale soldaților, Antonius salută căpeteniile flaviene, privindu-i pe fiecare în parte, ca și cum ar fi vrut să le ghicească gândurile. Se opri lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vitellienii, în timp ce tu și alți douăzeci de gladiatori veți fi armata othoniană și veți sta... — ...în vârful colinei, sigur. Dar tu de ce ai venit să-mi spui toate astea? întrebă Valerius privindu-l cu atenție pe băiat, apoi zâmbi cu răceală. Poate că ai pariat pe mine de când lupt în arena de la Roma și nu vrei să fiu ucis? Ai grijă, de data asta va fi greu... Nu, pentru tine nu poate fi greu să învingi. Am vrut să-ți explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
foc la temple și la case... A rămas în picioare doar templul zeiței Mephitis, aflat în afara zidurilor - Titus coborî glasul. Zeița vaporilor de sulf, a aburilor ce vin din adâncul infernului... Doar ea a scăpat. — Și amfiteatrul? întrebă Antonius cu răceală, ridicând capul. Îmi închipui că Legiunea a treisprezecea i-a dat foc. — A ars. Iar asta mă bucură, după cum îți poți închipui, răspunse Titus, făcând un gest ca și cum ar fi vrut să risipească o grămăjoară de cenușă. Dar au ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
soldat și mâncară pâine și năut. Nimeni nu scotea o vorbă. Antonius îl recunoscu pe cel cu părul alb și creț: era bărbatul pe care-l văzuse stând lângă Vitellius în pulvinar la Augusta Rauricorum. — Vinicius Crulpus, presupun, zise cu răceală. Bărbatul încuviință și arătă spre tovarășul său. — El este Allius Cerpicus, comandantul pretorienilor. Am venit în numele împăratului nostru. — Te referi la Vespasianus? întrebă Antonius cu un zâmbet ironic. Chipul lui Vinicius Crulpus se întunecă. — Știi bine că mă refer la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru mâine sau o păstrăm pentru musafiri ? Pentru musafiri. Așa e creștinește. Să se bucure și ei de antreu, că în sufragerie, de la momentul istoric al debranșării, nu mai e loc de atâta răcitură. Nu se zice răcitură. Se zice răceală. O fi, dar răceala noastră fiind combinată cu cățelul lăsat de vecini acum o săptămână, iată cum se naște ideea de răcitură la români. Din păcate animalu’ s-a dedat la porția noastră de zahăr pe un an de zile
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
păstrăm pentru musafiri ? Pentru musafiri. Așa e creștinește. Să se bucure și ei de antreu, că în sufragerie, de la momentul istoric al debranșării, nu mai e loc de atâta răcitură. Nu se zice răcitură. Se zice răceală. O fi, dar răceala noastră fiind combinată cu cățelul lăsat de vecini acum o săptămână, iată cum se naște ideea de răcitură la români. Din păcate animalu’ s-a dedat la porția noastră de zahăr pe un an de zile. Nu-i nimic, sănătos
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]