301,101 matches
-
platou încărcat vîrf cu struguri, pere, prune și mere. Vara se apropia de sfîrșit. Pe parcursul serii, Yoel își turna vreo două, trei pahare de coniac de import, un dar din partea Patronului. Cîteodată, Netta, fiica lui, venea din camera ei și rămînea cîteva minute în prag, înainte de a se face iar nevăzută. Dar dacă la televizor se transmitea un documentar despre natură sau o dramă englezească, se hotăra și ea să intre. Și se așeza, uscățivă, osoasă, cu capul sus, înșuburat într-
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
înainte de a se face iar nevăzută. Dar dacă la televizor se transmitea un documentar despre natură sau o dramă englezească, se hotăra și ea să intre. Și se așeza, uscățivă, osoasă, cu capul sus, înșuburat într-o nefirească extensie țeapănă. Rămînea încremenită pînă la sfîrșitul transmisiunii, la distanță de ceilalți. Uneori s-ar fi zis că-și ținea privirea ațintită pe tavan și nu pe ecran, datorită poziției nefirești a gîtului. De obicei purta o rochie simplă, închisă în față cu
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
cu totul!/ Nu va-nceta de partea ta să doară/ Marea de vis necontenind înotul!/ Și strugurii din cadă fierb; culeasă/ Și strînsă-i via; somnu-i rege-n casă!" (Lîngă somn). Substratul dionisiac trece în forme de scriitură care-l rafinează, rămînînd doar ca un stimul inițial și nu ca un factor decisiv al rezultatului. Prin reducția directității se realizează un spor al fecundității asociațiilor, a căror spontaneitate pare meditată și, deopotrivă, al căror aspect meditat pare spontan. Acestui proces de elaborare
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
decisiv al rezultatului. Prin reducția directității se realizează un spor al fecundității asociațiilor, a căror spontaneitate pare meditată și, deopotrivă, al căror aspect meditat pare spontan. Acestui proces de elaborare "inspirată" îi datorăm o remarcabilă recoltă de imagini baroce: "Puțini rămîn; oh, ambalajul mixt/ Dintre culoare și răsunet/ Sub vîlvătaia serilor petunii/ Ce zac în saci de oseminte-aici!// Glazura cimitirelor de funii/ Căzute noaptea înapoi pe lună/ Subt ploi unde se oxidează sunetul/ Pe buza cloptoelor căzute în furtună!" (Petunii
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
Cristian Teodorescu Pînă în "89, la Medicină rămîneau în facultate numai tinerii de nădejde. Adică cei care aveau activități la UTC. Cu activitățile astea erau scutiți de cursuri și abonați la note de zece. Fiindcă doar nu era ca tinerii model pe linie politică să fie altfel la
Noi cu ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12821_a_14146]
-
negreșind dacă îl compari , așadar, pe Celine cu Rabelais, la semne complet diferite. Înjurând evreii, în ceea ce s-a numit pe drept cuvânt "delirul celinian", scriitorului căzut, clar, în excese, îi dispare greața, lucru mărturisit. Atunci, eliberatoare, nu-i mai rămâne decât frenezia insultelor..."Iscusiți, șireți, șerpuitori, trădători, servili, informați, (cum scrie în finalul istoriei sale Călinescu) orientali, vâscoși, secretoși, vermiculari, persuasivi, cotropitori... Ca să te salvezi, nu-ți mai rămâne decât să-ți "lichefiezi orgoliul", să te abandonezi, să intri în
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
excese, îi dispare greața, lucru mărturisit. Atunci, eliberatoare, nu-i mai rămâne decât frenezia insultelor..."Iscusiți, șireți, șerpuitori, trădători, servili, informați, (cum scrie în finalul istoriei sale Călinescu) orientali, vâscoși, secretoși, vermiculari, persuasivi, cotropitori... Ca să te salvezi, nu-ți mai rămâne decât să-ți "lichefiezi orgoliul", să te abandonezi, să intri în anonimat, găsind în același timp un mijloc de a domina propria ta înfrângere ori renunțare. Ca să te debarasezi de greață, ar fi de ajuns să o obiectivezi și să
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]
-
a poeziei religioase, pentru a nu se lăsa surprins de izbucnirea tematică din Călătorie spre locul inimii. Comentariul prozei se limitează, din păcate, la un șir destul de anost de rezumate ale povestirilor (p. 194-211), uitând cu desăvârșire parabolele religioase, pentru că rămâne uneori cu informația, în mod curios, la nivelul începutului anilor ´80, când acestea încă nu fuseseră editate semnificativ, nici în volumul Gânduri albe (1986), nici în Toiagul minunilor (1991). Admirația pentru proza voiculesciană se exprimă mai mult adjectival, prin superlative
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
Cronicar Problema generațiilor Inițiativa revistei noastre de a repune în discuție problema relațiilor dintre generațiile literare, dacă există azi între ele un conflict etc., nu a rămas fără ecouri. Au fost ecouri până și la televiziune, cu toate că atâtea alte probleme, cu mult mai presante, bineînțeles, asaltează această instituție. Dintre publicații, Adev|rul literar Și artistic a reacționat prin delegare, dacă putem vorbi astfel, prin delegare însă foarte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
exegetic". Întrebarea care ne frământă este cum scrie poetul, fizic vorbind, ținându-și "mâinile împreunate"? Nu e dificil la culme, nu e chiar imposibil? Dar poate că a dictat? Ipoteză exclusă, din moment ce tace, "tace și scrie exegetic". Atunci? Atunci ne rămâne enigma. Aniversări O analiză atentă (și simpatetică) a romanelor lui Gabriel Chifu întreprinde în Luceaf|rul din 5 mai Dan Cristea, subliniind afinitățile acestora cu postmodernismul literar ("ficțiuni care se hrănesc din ficțiuni, creând deopotrivă lumi ficționale"). Aflăm totodată din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
premiilor ? - O aveam încă. M-am maturizat foarte greu. De fapt, nici nu știu dacă am făcut-o. - E bine să ne maturizăm ? - E bine, dar numai în anumite privințe. Raportarea ta la ideal (a se citi: joc) trebuie să rămână permanentă. Dacă nu ești capabil să te raportezi la așa ceva, înseamnă că te-ai maturizat rău. N-ai cum să trăiești mișto dacă nu te raportezi tot timpul la ceva în care crezi sau care îți place. - Cum v-ați
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
de două ori rău s-o spun. În timpul unu, glumeam, râdeam, ne tachinam, bârfeam orânduirea și, grație abilităților culinare probate, competițional, de Raicu și Dinescu, rebel acesta față de rigorile ceaușismului și pe acest tărâm, mâncam. Mai și beam. în timpul doi, rămâneam numai eu. începea atunci un parcurs aleatoriu. Uneori biruia crisparea mea. Discuția lâncezea. Eram crispat fiindcă fusesem acceptat de Sonia Larian și de Lucian Raicu cu o încântare care-mi depășea capacitatea de a o justifica. Nu mi-e rușine
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
se lege și ideile să se închege. Participam atunci la un fenomen unic în existența mea. Gândurile își răspundeau și înaintau împreună într-o explorare aproape primejdioasă. Descopeream resurse neștiute și străbăteam teritorii neumblate până ce atingeam o limită de nedepășit. Rămânea nedezvăluită numai o ultimă esență, nedivulgat numai un ultim secret. Când, foarte târziu, ne duceam să ne culcăm, nu izbuteam să dorm. Mă simțeam prea tulburat. Eram și fericit și frustrat, de parcă aș fi fost un Edmund Hillary care, urcând
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
poeziile cuprinse acum în Plurivers. Plurivers nu e o carte-suport, e aproape carte-obiect, cu o grafică simplă, dar interesantă, mergînd pînă la felul de literă oarecum atipic ales pentru punerea în pagină. E o carte care arată altfel, dar care rămîne de o eleganță simplă, clasică. Și, ca orice obiect, se dezvăluie privirii în calitate de întreg. În calitate de întreg se dezvăluie acum privirii critice poezia lui Mircea Cărtărescu. Prilej pe deplin favorabil jocului simplu și întotdeauna surprinzător al relecturii, al confirmărilor și infirmărilor
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
la cea de-a doua constatare de relectură a lui Paul Cernat: intensitatea experienței recitirii poeziei cărtăresciene depășește în intensitate experiența recitirii oricărui alt poet din generația optzecistă. La nivelul limbajului, al imaginii, al ingeniozității parodice, al inteligenței intertextuale, Cărtărescu rămîne fără rival. Singure, volumele își fac concurență între ele. Pluriversul se lasă pe de o parte citit sacadat, "vîrstele poetice" sînt vizibile, în competiție cu ele însele, evident, fără a putea vorbi de trepte. Dar Pluriversul se citește egal din
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
Aș putea să glosez mult pe marginea raportului dintre individ și destinul lumii manifestat în literatura lui Shan Sa. Personajele ei sînt consumate de vina tragică pe care mersul istoriei o actualizează mereu pregnant. Ceea ce le-ar putea salva, dragostea, rămîne în sufletul lor ca cenușa după incendiu: împrăștiată de o meteorologie intempestivă, ea le unește dincolo de hic et nunc, în absența lor, și numai astfel prind ele rădăcini unele în altele - prin procura memoriei. Shan Sa ne dăruiește ceva deosebit de
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
și pentru a nu rata astfel împlinirea pămîntescă a iubirii, să trădeze și să fugă în brațele jucătoarei de go. Dar ea îl respinge. Totul se întîmplă exact ca în finalul clasicului roman Principesa de Clčves, a cărui eroină, după ce rămîne văduvă, refuză să se alăture bărbatului pe care-l iubea, pentru că iubirea lui era vinovată de moartea unui soț respectat dar niciodată iubit. Dragostea, la Shan Sa, nu e romantică, nici liber-individualistă, deși nu mai puțin pregnantă: un foc de
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
cu mii de posibilități și prea puțin pusă în lumină - și pe Ruxandra Enescu jucînd împreună, pentru a le observa apoi cum își personalizează rolurile. Cum drumurile și poveștile se despart, se nuanțează structuri actoricești și registre diferite. Si cum rămîne ceva din tensiunea experienței comune, de la începutul spectacolului, acelui "nu-i nimic nou sub soare". Ce n-am înțeles și ce cred că nu avea în comun cu ideea centrală a mizanscenei este devierea către un fel de teatru de
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
O, ce supliciu, Doamne, și nervii de-ncordare îmi plesnesc! Poate c-aceasta-mi fu pedeapsa c-altminteri decît în viața mea trupescă, atîta slăbiciune și nestatornicie au zăcut în inima mea? Eu cred că aceste întrebări ar trebui să rămînă așa, doar simple întrebări. Adică fără nici un răspuns, pentru că nimeni în lumea asta nu are dreptul să dea răspunsuri la frămîntările altora. Cu atît mai mult la frămîntările Luminăției Tale, iubita mea Împărăteasă, care nu sînt numai ale unui om
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
151), acuză ce i se părea "de-o nedreptate revoltătoare" (p. 152). Un prieten avocat îi expune logica suspiciunilor, cărora le-a căzut din nou victimă: "(") toate aparențele sunt împotriva ta. Și lumea judecă după aparență totdeauna" Tu, transilvănean, ai rămas totuși în teritoriul ocupat, ai așteptat venirea dușmanului. Asta înseamnă că nu ți-a fost frică de el, ceea ce iarăși înseamnă că aveai motive să nu-ți fie frică. Ce motive? Aici e întrebarea. Unii vorbeau așa, alții altfel, dar
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
ceea ce iarăși înseamnă că aveai motive să nu-ți fie frică. Ce motive? Aici e întrebarea. Unii vorbeau așa, alții altfel, dar toți se uneau într-un gând: trebuie să fi avut legături cu dânșii... Se poate, firește, să fi rămas de nevoie sub nemți. Eu, unul, nu tăgăduiesc. Dar atunci urmează întrebarea: cum de nu te-au descoperit, cum de nu ți-au făcut nimic, cum de te-au lăsat chiar să mai și scrii?" Nu vezi cum vin toate
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
și în opera lui, din disperarea de a-și expune lucrările pesemne, câteva tendințe de "aclimatizare", restrânse însă la nivel de tematică și nicidecum de compoziție sau de paletă cromatică. Lucrări precum "30 decembrie 1947" sau "Intrarea în uzină" vor rămâne gesturi stinghere în creația sa și, oricum, cu greu asimilabile realismului socialist atotînvingător ce a bântuit cultura română mai bine de un deceniu. Așa se explică gestul său, considerat drept frondă în epocă, de a deschide o expoziție în propria
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
nu-i primi lucrările în expoziții, ceea ce îi conferea un prestigiu moral sporit în fața contemporanilor și mai ales a tinerilor. Încercarea lor, neconcertată de altfel, pornită dintr-un evident impuls subiectiv, de a pune în adevărata lumină creația artistului, a rămas ani de-a rândul într-o aproape zadarnică zbatere. Faptul că mesajul artistic al lui Țuculescu își atinsese în esență ținta, că numele său era acum un reper și chiar un model, a rămas fără ecou în ochii Puterii. Eliberarea
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
în adevărata lumină creația artistului, a rămas ani de-a rândul într-o aproape zadarnică zbatere. Faptul că mesajul artistic al lui Țuculescu își atinsese în esență ținta, că numele său era acum un reper și chiar un model, a rămas fără ecou în ochii Puterii. Eliberarea din pușcării a vechilor disidenți - câți mai supraviețuiseră dintre ei - și o libertate de expresie mai mare pentru oamenii de cultură, sufocați aproape după ani lungi de tăcere, nu au fost decât etape ale
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
cel mai crunt din România de la dispariția lui Ceaușescu, corupția. Corupția instituționalizată". Ultimul caz, memorabil prin atrocitate, este cel al timișoreanului Ino Ardelean, redactor zonal al Evenimentului zilei, care, constată Vasile Dan, referindu-se la Rinocerii lui Eugčne Ionesco, a rămas izolat în fața maleficelor metamorfoze: "El a refuzat să se schimbe în splendidul unicorn. Și a plătit-o prin dublă ruptură de mandibulă, țeastă crăpată, arcadă deschisă". Semn că postideologia recurge la acte banditești, ca efect al deplinei sale epuizări raționale
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]