3,990 matches
-
la inițiativa sa, cu sarcina de a alcătui harta geologică a României. Rezultat al eforturilor lui și a mai multor geologi, harta la scara 1/200000 a fost terminată în 1898. În timpul peregrinărilor sale geologice a descoperit o serie de rămășițe de faună și floră fosile din perioadele mezozoic și terțiar, care au făcut obiectul unor lucrări cunoscute. Una din primele sale lucrări se referă la calcarele de numuliți de la Albești, Muscel (1864). Mai târziu (1884) a descoperit in aceeași regiune
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]
-
A existat, însă, un plan al orașului, și două râuri au fost canalizate în jurul orașului. Orașul incas original, despre care se spune că a fost înființat în secolul XI, a fost ruinat de Francisco Pizarro în 1535. Însă, mai există rămășițe, care să ateste existența incașilor pe aceste teritorii, cum ar fi Templul Soarelui. Printre cele mai notabile clădiri din oraș se numără catedrală Sânto Domingo. În apropiere de oraș se află și presupusa locuința de iarnă a împăratului Pachautti, Machu
Cuzco () [Corola-website/Science/307273_a_308602]
-
Straturile de pământ se surpă mereu în caverna minei, și în acest mod crește și se lărgește permanent craterul.” În partea de jos a craterului, la gura puțului fostei mine Carolina, în pâlnia crenelată de la marginea apei, se mai vedeau rămășițe ale unei galerii căptușite cu lemn, precum și unele grinzi de lemn și părți ale fostelor scări. Surparea ocnei s-a produs cândva între anii 1867 și 1889. Tot sub forma unui crater, umplut numai parțial cu apă, este descrisă și
Lacurile Durgău () [Corola-website/Science/307301_a_308630]
-
Terenul pe care a fost construit parcul a fost donat statului român de juristul profesor universitar Nicolae Bazilescu. În 2004 Primăria sectorului 1 a investit peste 1 milion de euro pentru amenajarea parcului. În parc există și câțiva arbori bătrâni, rămășițe ale Codrilor Vlăsiei. În interiorul parcului se află Teatrul de Vară, construit în 1953 și inaugurat cu ocazia "Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților", care avea o capacitate de 2000 de locuri. În prezent teatrul, aflat în administrarea Ministerului Culturii, este
Parcul Bazilescu () [Corola-website/Science/307304_a_308633]
-
ea și o învelește cu fire de mătase. Ceilalți aleargă după pradă, o pândesc și apoi sar asupra ei. Păianjenii își sapă vizuini în sol, unii construiesc pânză în formă de tub în care se adăpostesc. Unii construiesc cuiburi din rămășițe vegetale sau cu ajutorul firilor de mătase pentru fixarea și răsucirea frunzelor în formă de tub sau con. Deși păianjenii sunt în general considerați ca carnivori, păianjenul săritor "Bagheera kiplingi" este unic prin faptul că are o dietă în proporție de peste
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
Plovdiv este denumit uneori în Bulgaria „orașul celor șapte coline”. Plovdiv găzduiește evenimente economice și culturale cum ar fi Târgul Internațional Plovdiv, festivalul internațional de teatru „O scenă la o răscruce”, festivalul TV „Cufărul de Aur”. S-au păstrat multe rămășițe din antichitate, printre care amfiteatrul antic, odeonul roman, stadionul roman și complexul arheologic "Eirene". La recensământul din 2011, populația orașului Plovdiv era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari, existând și minorități de turci (%) și romi
Plovdiv () [Corola-website/Science/308566_a_309895]
-
un regat, mai larg decât în opiniile lui Finkelstein și Silberman. Golden afirmă că argumentele acestor din urmă, bazate pe „inexistența dovezilor nu este o dovadă a inexistenței”, presupunându-se, de exemplu, că regele Irod cel Mare ar fi distrus rămășițele arheologice prin construcțiile sale ambițioase din secolul I î.Hr. În documentarul BBC „Secretele îngropate ale Bibliei” din 2011, dr. Stavrakopoulou afirma, după ce se consultase cu Baruch Halpern, Yossef Garfinkel și Doron Spielman (ultimii doi dintre ei fiind șefi de excavații
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
apărat trecerea peste Iordan pâna la sosirea forțelor australiene. În anul 1919 el a trimis o scrisoare ministrului de război britanic, reamintindu-i promisiunea de a da unității militare evreiești un nume și un simbol evreiesc. Cu aprobarea autorităților britanice, rămășițele celor trei regimente de evrei au fost unite intr-unul singur denumit "Rishon Bihudá" (Primul în Iudeea), având drept simbol Menora, candelabrul evreiesc cu șapte brațe. În continuare Jabotinski a îndeplinit funcția de ofițer la Statul major general britanic la
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
8 august 1940, poliția orașului New York a raportat despre „cortegiul funerar cel mai mare văzut în oraș”. Jabotinski a fost înhumat în Cimitirul evreiesc New Montefiore din Long Island. Ultima sa dorință, formulată în scris în noiembrie 1935 prevedea ca rămășițele sale pământești sa fie transportate în Țara Israel numai prin hotărârea viitorului guvern evreiesc. În primii ani de existență a Statului Israel, guvernul lui David Ben Gurion nu consimțit să o îndeplinească. După cum s-a exprimat Ben Gurion, Israelul „nu
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
qvasi-sacrul accent a lui Sappho ("alsos"), ramurile bătute de vânt, și surprinzătorul cuvânt pentru somn adânc ("kōma"). Este probabil ca poezia lui Sappho să se fi pierdut datorită acțiunii aceleași forțe de schimbare culturală care a distrus, cu sânge rece, rămășițele tuturor poeți greci canonici arhaici. Într-adevăr, așa cum s-ar aștepta de la estimații critice antice, care îi considerau pe Sappho și pe Pindar ca pe cei mai mari poeți ai poeziei lirice monodice respectiv poeziei pentru cor, mai multă poezie
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
închisoare. Mii de muncitori au participat la înmormântarea sa, cerând pedepsirea asasinilor lui Frimu. Liderul socialist Constantin Titel Petrescu îl caracteriza pe I.C. Frimu drept ""acel admirabil exemplar omenesc de onestitate, bunătate, omenie"" . După preluarea puterii de către Partidul Comunist Române, rămășițele pământești ale lui I. C. Frimu au fost mutate în Mausoleul din Parcul Carol, în semicercul din jurul monumentului. Frimu a fost considerat erou al „mișcării muncitorești” din România. Numele său a fost dat uzinelor din Sinaia și mai multor străzi din
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
ca metoh mănăstirii Simonopetra de la Muntele Athos. La moartea sa, în jurul anului 1585, va fi îngropată aici, iar mănăstirea primește numele de Mănăstirea postelnicesei Caplea sau Mănăstirea Sf. Nicolae al postelnicesei. La porunca lui Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, rămășițele trupești ale jupânesei sunt dezgropate și mutate la Mănăstirea Bolintin, iar așezământul este distrus și călugării alungați. La mănăstirea Bolintin datorită unor neînțelegeri ale călugărilor asupra drepturilor de proprietate, cedate de jupâneasa Caplea, aceștia au dezgropat-o și i-au
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
contribuit după aceea la menținerea loialității orașului Bordeaux față de Henric al Navarrei, care va deveni regele Henric al IV-lea al Franței. Montaigne a murit în 1592 în Château de Montaigne și a fost înmormântat în apropierea acestuia. Mai târziu rămășițele sale au fost mutate la biserica Saint Antoine din Bordeaux, care în prezent nu mai există. Inima lui este păstrată în biserica parohială Saint-Michel-de-Montaigne. Secția de discipline umaniste din cadrul Universității din Bordeaux a fost numită în onoarea sa. Scrierile sale
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
petrol, dar din cauza dificultății cu care se găsea petrolul la acea dată acestea au fost doar parțial arse, soții nefiind îngropați. A doua zi, soldații ruși au gasit cadavrele și poze cu figura lui Goebbels carbonizată au fost intens publicate. Rămășițele întregii familii au fost mai târziu îngropate în secret de către sovietici, iar în luna aprilie a anului 1970 dezhumate și incinerate, cenușa lor fiind împrăștiată în râul Elba .
Magda Goebbels () [Corola-website/Science/308050_a_309379]
-
serviciu și nici pensie, este nevoit să-și vândă lucruri din casă pentru a putea trăi. Deoarece cunoștea patru limbi străine, el s-a ocupat cu traduceri de cărți. Generalul Victor Siminel a încetat din viață la 1 noiembrie 1981, rămășițele sale pământești fiind depuse la Cimitirul Ghencea Militar. În Muzeul familiei, pe o cămașă zdrențuită de vreme, pe care Victor Siminel a peticit-o în închisoare, au fost prinse decorațiile cu care a fost răsplătit pentru faptele sale de arme
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
6-aa fost încercuită. Toate încercările de eliberare a "IX. SS-Gebirgskorps" au dat greș. Armata a 6-a, parte acum a Armeegruppe Balck, a participat la Operațiunea Frühlingserwachen. Ultima luptă importantă a Armatei a 6-a a fost în cadrul Operațiunii Viena. Rămășițele Armatei a 6-a au capitulat în fața americanilor pe 9 mai 1945.
Armata a 6-a germană () [Corola-website/Science/308105_a_309434]
-
frică!” Funeraliile oficiale au avut loc la Notre-Dame, la 1 martie 1955, iar corpul său a fost înmormântat la Bragues, sub inscripția pe care o compuse el însuși: „Ici reposent les restes et la semence de Paul Claudel” ("Aici odihnesc rămășițele și sămânța lui Paul Claudel").
Paul Claudel () [Corola-website/Science/308102_a_309431]
-
Mișu pe ediția a doua a manualului vânătorului. Ecaterina (Ticulina) Cornescu, născută în 1872, fiica generalului Cornescu, urmează la Paris Academia de "Belle Arte", secția goblenuri, unde de altfel și moare în timpul studiilor. Este înhumată la Paris apoi, în 1906, rămășițele pământești sunt aduse în țară și depuse în cripta familiei de la Mănăstirea Dealu. Despre sora sa, Maria (Marieta) Cornescu, nu se știe decât că a fost căsătorită cu un ofițer de cavalerie, Roiu. Dintre copii generalului se distinge Mihail (Mihalache
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
arheologii le folosesc, în mod tradițional, pentru a împărți istoria Japoniei, sunt subdiviziuni arbitrare ale trecutului țării, limitele acestor perioade fiind în mod frecvent schimbate de noile descoperiri arheologice. Perioada paleolitică ("kyūsekki jidai"), numită și perioada preceramică, este caracterizată prin rămășițe materiale, în special unelte formate prin cioplirea pietrelor, datând dinainte de anul 10.000 î.Hr.. În literatura de specialitate există o mare controversă referitoare la data când această epocă începe, adică momentul în care oamenii au ocupat pentru prima dată insulele
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
care oamenii au ocupat pentru prima dată insulele japoneze; sfârșitul acestei perioade este marcat de primele elemente de olărit neolitice. Factorii geologici și naturali formează un fundal important pentru studiul culturilor din pleistocenul japonez. În primul rând, ordonarea cronologică a rămășițelor din paleoliticul japonez se bazează pe informații referitoare la stratificația solului. În al doilea rând, schimbările climei și scăderea nivelului mării au alterat în mod dramatic aspectul și forma țării, fiind necesară astfel interpretarea dovezilor arheologice. De-a lungul pleistocenului
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
1946. Începând cu această dată, în Japonia au fost descoperite mai mult de 1.000 de situri arheologice datând din pleistocen. Marea majoritate a acestor situri oferă doar o privire de ansamblu asupra perioadei, dar recent au fost descoperite câteva rămășițe arheologice care aduc noi elemente referitoare la această perioadă. Câteva situri au păstrat unelte din os sau rămășițe animale care pot ajuta la reconstruirea peisajului paleolitic, dar cu toate acestea se cunoaște prea puțin despre modul de viață al locuitorilor
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
datând din pleistocen. Marea majoritate a acestor situri oferă doar o privire de ansamblu asupra perioadei, dar recent au fost descoperite câteva rămășițe arheologice care aduc noi elemente referitoare la această perioadă. Câteva situri au păstrat unelte din os sau rămășițe animale care pot ajuta la reconstruirea peisajului paleolitic, dar cu toate acestea se cunoaște prea puțin despre modul de viață al locuitorilor arhipelagului. Situri în care stratificarea solului din perioada paleolitică să fie clară, precum cel de la Nogawa din regiunea
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
dar cercetătorii nu au căzut încă de acord asupra perioadei în care insulele japoneze au fost locuite pentru prima dată. Mulți arheologi japonezi și străini neagă vehement vechimea uneltelor, stabilită în primul rând prin asimilare cu cele de pe continentul asiatic. Rămășițele paleoliticului târziu (cca. 28.000 - cca. 10.000 î.Hr.) sunt în mod dramatic diferite de cele din paleoliticul timpuriu. Aproximativ după anul 28.000 î.Hr. se observă o creștere rapidă a numărului culturilor arheologice, timp în care uneltele din piatră
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
a avut contacte cu zonele ce azi desemnează China de nord și Manciuria. În mod evident, a avut loc și o dezvoltare independentă de influențele exterioare, iar relativa sărăcie de date arheologice pentru regiunile continentale face dificil studiul asemănărilor dintre rămășițele materiale din arhipelag și cele de pe continent. Dacă înrudirea culturilor din paleoliticul japonez este neclară, la fel de puține lucruri se pot spune și despre modul de viață al oamenilor care au locuit în această perioadă pe teritoriul actual al Japoniei. Oamenii
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
ei formă era constituită dintr-un val de pământ înconjurat de un șanț, ulterior (în secolul al XII-lea) a fost întărită cu ziduri de piatră. A fost definitiv abandonată în partea a doua a secolului al XIII-lea. Puținele rămășițe ale fortăreței (cu dimensiunea de 190 x 100 m) se mai pot vedea și azi (“Dealul Cetății”). Pe partea de sud se vede un șanț, care ar fi fost intrarea în cetate.
Cetatea Moldovenești () [Corola-website/Science/307491_a_308820]