3,256 matches
-
era întredeschis. E tare cald, a simțit nevoia Sofia să explice. A pus pe masă câteva cutii cu bere și un pachet nedesfăcut de Kent. Puteți fuma, nu ne deranjează fumul, a adăugat tanti Maria, deschizând și mai tare gemul. Răsfoiam revistele, când de afară s-a auzit o tuse scurtă. E cineva în curte, am întrebat mirată. Cine să fie, doamna primăriță? Nu e nimeni! „Nemții” ne-au povestit despre ei, despre patiseria pe care o aveau în acel mic
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
patiseria pe care o aveau în acel mic oraș din Germania, ne-au arătat poze și ne-am uitat pe reviste. Printre revistele de pe masă, mi-a atras atenția o revistă cu arme de vânătoare. Curioasă, am început să o răsfoiesc. Acolo se vând în magazin arme, fără aprobări speciale? Sigur că se vând, orice se vinde, mi-a răspuns Sofia râzând. 176 „ȘTIE TOT SATUL UNDE AȚI FOST ASEARĂ!” A doua zi dimineața, când am ajuns la primărie, în birou
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de audiență, a sărbătorilor și a duminicilor, când sătenii sau rudele lor din oraș veneau să rezolve diferite probleme, mai ales la secretarul primăriei. Într-o astfel de zi, cu ceață deasă, rece și umedă, stăteam singură în birou și răsfoiam presa. Mă plictiseam. Dimineață, salariații din primărie, după ce au stat o oră sau două și mi-au adus hârtiile la semnat, au dispărut „pe teren”. De fapt toți s-au dus acasă, așa cum făceau în fiecare zi, mai ales iarna
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la "Ochiul și Timpanul", au trecut zile, săptămâni, luni și ani și așteptam, ca Penelopa, un semnal că n-am fost uitat, de ziua mea, la aniversarea căsătoriei, de Crăciun, ca altădat'... și nimic! Aveam să aflu peste multă vreme, răsfoind paginile de la CNSAS, că nu numai că nu fusesem uitat, dar că fiecare sunet al meu sau al soției scos în pâlnia telefonului era înregistrat cu "înalt profesionalism", transcris pe coală albă și transmis apoi spre analiză, concluzii și decizii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mai trăi Țepeș, cu ele la Divanul Domnesc, ar ridica pe mulți în furci. Bine, bine! Au trecut ceva luni, cartea e gata, uite aici manuscrisul. Are cam tot atâtea pagini cât Dosarul! Ți l-am mai arătat, l-ai răsfoit, ai mai făcut unele corecturi, ai mai șters câte ceva. Acum e gata. Ce facem cu el? E mai ceva decât bomba mafioților de la Piatra Neamț! Îmi amintesc de o carte de spionaj de acum vreo 50 de ani. Avea un titlu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
loc pe noptieră Pentru o stea și pentru un brad pitic, Dar îmi curgea din piept oțet și fiere. Colindătorii n-au cântat nimic. În ciuda rănilor, eram frumos Și către cer mi-am îndreptat o mână. Luceafărul mă străpungea, sticlos. * Răsfoind ziarele, mi-am amintit că, undeva, Camus spunea că istoricii vor putea defini pe omul zilelor noastre ca "desfrânat și cititor de ziare". * Dar personajele care apar neinvitate și îmi strică "Jurnalul", transformându-l într-o altă poveste, nu fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dreptul la multe zile nuanțate de tonuri de culoare, sonorități și arome pe care, în ultimii ani, cred că începem să le uităm. În copilărie voiam să inventez un aparat de fotografiat trecutul; cu astfel de fotografii aș putea să răsfoiesc astăzi imagini delicate, liliacul încovoiat sub greutatea florilor, lalelele și crinii la timpul lor, personajele cu pardessus care au devenit inutile. Au devenit inutile, prin demodare, și comportamentele legate de o primăvară normală. Vara aceasta, brutală, generează și moravuri, speciale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îl prelungea, cu plăcere, cu un fel de încântare. A vorbit despre artă care, spunea el, este singura salvare, este o religie pe care suntem datori s-o cultivăm. Ne-a citit din "Licăriri", revista noastră pe care o tot răsfoia: "Domnul Bobu" și "Domnul Munteanu", cărora le citise câte o poezie, "sunt foarte mari poeți, au un viitor mare, cred că mare de tot". Ne-a spus că, firesc, și el a scris poezii, deși muzica i s-a potrivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mese" îți poți închipui fapte mult mai puțin fanteziste. Astfel, putem aprecia, cu oarecare certitudine, că "La zece mese" nu avea o clientelă compusă doar din militari cu trese și civili modești predestinați unui consum limitat. Nu; din unele relatări, răsfoind aceleași ziare, aflăm că "La zece mese" poliția era și ea prezentă. (Polițiștii nu pot lipsi de la nici un local public, se știe că prezența lor la crâșmă intră în obligația lor profesională. Este o tradiție care nu a fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
chiar traumele psihice nu declanșează automat visul cu ochii deschiși, caracteristic acestei trăiri. Un simplu gest, o vorbă, un obiect oarecare poate produce o stare de reverie la fel cu o pagină din Proust. Poți cădea într-o feerică reverie răsfoind chiar "Mersul trenurilor". De mulți ani visez cu ochii deschiși la drumuri pe care, probabil, nu le voi face niciodată. Ce să caut eu în trenul Deda Veche-Sărățel? Dar în vis, în reverie, am fost pe acolo de sute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un fond sufletesc extraordinar și nu îți trebuie chiar talentul lui Proust pentru a te delecta căutând timpul pierdut. Cineva sătul de prezent va putea să se extragă din mizantropia actuală, îndreptându-și obiectivul propriului aparat de visare către trecut. Răsfoind albume cu vechi fotografii, cu tonalitate "sepia", atenuată de trecerea timpului, alteori cu nuanțe albastre, ca pozele revistelor de acum multe decenii, "Adevărul literar și artistic" sau "Realitatea ilustrată" sau "Trup și suflet", efectul de transpunere în alte coordonate psihice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a dat duhul printr-un faliment obișnuit și în atelier au fost instalate rafturi de lemn geluit, pe care stau fotografiile ("piesele", cum le spune un tânăr care le păzește, un tânăr gras și leneș, mâncând toată ziua.) Clienții pot răsfoi în liniște imagini dintr-un trecut mai puțin distins (mai "de provincie" modestă), de acum multe decenii sau chiar mai vechi. Sunt acolo ființe care au dispărut definitiv, dar în poză au rămas vii. Le poți privi cu respect, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
s-a pierdut poezia scrierii scrisorii, poezia așteptării, inevitabila perioadă determinată de evenimentul scrierii, care, azi, a devenit o simplă apăsare de butoane. Pe cale electronică știrile au "informație", precizie, dar nu se va scrie, ca în scrisorile pe care le răsfoiesc acum (din care reproduc ad literam), despre "câte și mai câte se petrec într-o "capitală de giudeț", nici despre ce și-a uitat Aglăița la locotenentul Ramiro după o noapte... nici de Albăstrica care (sic) nu faci ouă nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și pensionari gravi, grijulii cu banii lor puțini; erau acolo și o mulțime de "interlopi", grăsulii, unsuroși, valutiști impertinenți..., în sfârșit, toată fauna. Celelalte mese de pe terasa care se numea "Rapidulețul" erau libere, cu excepția uneia, mai îndepărtate, unde un ins răsfoia niște ziare. Se vedea că are timp, ca și mine, și eram mulțumit că distanța ne separă, că nu ne vom apuca să intrăm în una din conversațiile anoste, lătărețe, pentru care bucureștenii manifestă un talent special, dialog "la prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Singer” - găsite desigur la unul dintre [236] subcentrele „Ajutorului Legionar” au fost așezate în fața unei oglinzi, în așa fel încât la fotografierea lor au apărut șiruri nesfârșite de mașini de cusut, pentu a se putea dovedi „jafurile” noastre. Oricine va răsfoi colecția ziarului „Universul” din Februarie 1941 va găsi fotografia aceasta și privind-o cu atenție va constata temeinicia afirmației mele. De altfel, dacă proprietarii... murăturilor furate ar fi fost mai greu de găsit, proprietarii unui depozit întreg de mașini de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
este directoare soția camaradului arhitect Costescu (și unde își are catedra și soția mea) i-am cerut să-mi arate și mie lista. Abia după ce i-a spus Herseni că sunt... Vladimir Dumitrescu (părintele Buzescu nu mă cunoștea personal), a răsfoit carnetul și mi-a spus: - „Directoarea actuală a fost mare străjeră, așa încât trebuie înlocuită. E acolo o Doamnă Dumitrescu, bună profesoară și naționalistă, care n-a voit niciodată să se ducă la «străjerie», așa că ea trebuie numită”. Am făcut mare
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
despre „feminismul în familie” cultivat de Mihaela Miroiu, se vorbește despre matriarhatul de la SNSPA și despre „mormanul de poșete” tot de la SNSPA. Ai citit cartea? M.M.: Mi-au spus unii despre ea și m-am uitat la câteva pasaje, am răsfoit-o. Știi cu ce mi-a semănat? Exact cu tipul de comentariu care se documenteză după bârfele de pe Internet, după părerile anonime postate la sfârșitul unor articole. Nici nu e frumos scrisă ca să spun că o citesc de dragul scriiturii și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Teatrul roman: «Iar acolo, unde Adigele se învălătucește șerpuit, iată biserica mea dragă Santo Stefano. Ce amintiri frumoase am în minte și în suflet despre primii mei 7 ani de preoție!». Rămâne o clipă tăcut, în tăcere, ca și cum ar fi răsfoit paginile tinereții sale prin jurnalul său imaginar. Apoi, cu o voce ușor alterată, suspină: «Toți mă îndrăgeau foarte mult!». Își scoate ochelarii obscuri, își freacă ochii de câteva ori și, murmurând ca pentru el, continuă: «Oh, pe atunci, nu mă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să adorm, am luat în mână Evanghelia și o citii toată. Tot așa și Faptele Apostolilor, totul într-o noapte. Și am avut o senzație neobișnuită. Ce lucru măreț e Evanghelia!... am fost uimit, uluit, am auzit, am auzit“. Și răsfoia paginile pe sărite, marcate pe margini cu creionul. „Am auzit: Nu vă preocupați prea mult de mâncarea și de băutura care vă slujesc pentru a trăi: vrăbiile care trăiesc în libertate, nu seamănă, nu culeg și nu pun în hambare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
prin tenacitatea și forța suportării. Nu a fugit. A rămas ferm. Și-a dat seama că se află în tranșee; s-a agățat de ea și a înfruntat valul de mizerie care i se arunca asupră-i în fiecare zi. Răsfoind printre notele registrului sfintelor liturghii, ne putem da seama de efortul inventiv pus în mișcare de acest preot tânăr pentru a îmbrăca și a hrăni masa de nenorociți care alergau la el ca la un înger salvator. «Annàmo da don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ani de viață diplomatică petrecută, după voia sorții, în diferite posturi deținute în străinătate sau în administrația centrală, de la prima tresă de atașat de legație pînă la cel de Ministru plenipotențiar și de șef al Departamentului Afacerilor Externe ale României. Răsfoind aceste pagini scrise pentru a aduna în ele valurile memoriei, cititorul nu trebuie să se aștepte să urmărească liniile generale ale politicii externe a diferitelor state și nici să găsească o analiză foarte riguroasă a ceea ce însemna "concertul european" cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de sus funcționarilor în privința României și resortisanților ei, fără a se cunoaște cum se cuvine ajutorul dat, indirect, de armatele noastre în 1877, pentru emanciparea bulgarilor. Zadarnic încerci să construiești ceva solid cînd inima popoarelor nu ia parte la așa ceva. Răsfoind unele manuale de școală primară aveam surprize neplăcute. Nu numai că nu găseam nici un rînd referitor la rolul armatei române pe cîmpul de luptă din Bulgaria în anii 1877-1878, dar se puteau citi lungi diatribe prin care aceste rezumate istorice
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu săpun în fiecare sîmbătă, amintind atîtea capodopere ale maeștrilor pictori flamanzi, retrăia un trecut analog cu al Italiei din Evul Mediu și Renaștere, făcut din aceleași lupte dintre cetăți vecine rivale, din aceleași coaliții împotriva dominației străine, arătînd că, răsfoind paginile istoriei, Europa de nord ca și cea de miază-zi ori din celelalte puncte cardinale, constituia un ansamblu de elemente care, trecînd prin valuri și vicisitudini identice erau frămîntate de aceeași dorință de libertate. Regatul Belgiei, care-și dobîndise independența
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
trecătoare... Peste toți, anii au așternut atâtea emoții, bucurii, necazuri și împliniri, încât dintre toate să alegem azi, pentru aceste clipe ale revederii, doar frumoasele amintiri legate de noi si bătrâna școală, atât de dragă sufletului nostru... Printre amintiri să răsfoim împreună, cu emoție si înfrigurare, filele cărții “Peste vremi...”, cartea devenirii noastre, pentru a găsi acele tainice chemări care ne aduc mereu, mereu in Dulcea Bucovină. Copleșiți de amintiri, cu gândul spre acele vremi când intre noi erau toți, sa
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93265]
-
lucra, ți se dădea câte ceva, din ce rămânea puteai să cumperi pe bani puțini. Mai și furai... Trăiai de „zece ori mai bine” decât acum.” Furtul devenise un act banal. Și oricum n-avea nici o legătură cu moralitatea, comentează Pastenague. Răsfoiesc cartea fără să zic nimic. Găsesc încă un citat: „Presupun că Iliescu a ignorat folosul de perspectivă pentru care l-a omorât pe Ceaușescu: la toamnă îl vor alege pe el, numai pentru că nu-l pot reînscăuna pe celălalt”. — Să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]