5,132 matches
-
stimulează tendința spre reflexivitate: pe de o parte, insul cu traseul său ontologic prestabilit, și, pe de altă parte, lumea cu toate ale ei, nepăsătoare nu numai la frământările acestuia, dar, mai grav, și față de plecarea lui, când tobele ei răsună, ca la orice răscruce de pe linia vieții. Nu este însă vorba de pesimism, fiindcă, așa cum arătam, titlul sugerează un echilibru pe care și-l construiește eul pentru a putea să-și asume viețuirea, cu luciditate, fiindcă totul îți va fi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și pornește către pământ în acea plutire imprevizibilă? Și cine îi spune unde să se așeze? Când s-a ivit din mugure, știa cât are de trăit până în clipa finală?” Și, ca un făcut, în auz a prins a-mi răsuna cântecul ardelenesc, cu miez plin de adevăr: “Care frunză pică jos Nu mai urcă unde-o fost. Care frunză pică-n vale Nu mai urcă pe sub soare”... Vibrând odată cu tremurul ghersului, am ajuns la izvor, unde m-am așezat pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a veni Sevastița să strângă blidele și mi-a spune vreo vorbă din partea Zânei sau... Cine știe? Dar nu a fost să fie... La ceasul potrivit, am luat cele trebuitoare cu mine și am bătut în ușa bătrânului. ― Intră - a răsunat glasul călugărului. ― Sărut dreapta, părinte - am spus eu cu un roi de întrebări în gând. ― Fii bine venit, dragule. Așează-te pe locul tău - mi-a răspuns bătrânul, cu aceeași seninătate pe care i-o știam. După ce mi-am ocupat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Încă pentru multă vreme, cei din jur au rămas nemișcați și apoi s-au trezit în tăcere, unul după celălalt, ca după un lung vis. Dar nimeni n-ar fi plecat, ca și cum cuvintele Celui care îi părăsise continuau să le răsune în continuare în urechi. Și au rămas extaziați, ascultând parcă o muzică cerească minunată. La un moment dat, în cele din urmă, unul dintre ei, ca și cum ar fi fost puțin înfricoșat, spuse: "Ce bine că suntem aici"; iar altul a
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
narcotice orchestre , bat tobele , ridicînd un nor de praf din care nu reușesc să mă ridic. Simt mirosul de femeie nebotezată venit din hainele grele ale bătrînei poetese, Simt mirosul de piele Încinsă al tobelor ce bat În cutia craniană, răsunînd În scrinul maeștrilor, aud ucenicii batînd pe nicovală pielița de fată mare a bătrînei visătoare, care ar putea să-mi fie mamă. ...Dar o mamă nu face cu ochiul copilului său, și nu uneltește chei Întru sălbăticirea frunții sale. Mi-
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
văzut! De cum a ieșit din pîntecul mă-sii a tras aer În piept, s-a Înroșit și zbătîndu-se-n brațele moașei a intrat din nou În pîntec, trăgînd după el și mațul ombilical... Chiuia de fericire acolo- n burta mă-sii, răsuna burta mă-sii de chiotele de nuntaș ale pruncului, cum răsună-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În piept, s-a Înroșit și zbătîndu-se-n brațele moașei a intrat din nou În pîntec, trăgînd după el și mațul ombilical... Chiuia de fericire acolo- n burta mă-sii, răsuna burta mă-sii de chiotele de nuntaș ale pruncului, cum răsună-n biserică strigătele de bucurie ale mirelui..." Între izbiturile ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
nici Vara. Toamna le dădea tuturor grădinilor poame aurii, dar nici una grădinii Omului Rău. - Prea se iubește doar pe sine, zise Toamna. Într-o zi, pe când omul rău stătea treaz în pat, auzi o muzică încântătoare. Atât de dulce îi răsuna în urechi, încât gândi că trebuie să fie niște muzicanții. De fapt, nu era decât un scatiu care cânta la fereastră, dar cum de atâta amar de vreme nu mai auzise nici un tril în grădina lui, i se păru că
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
întrebării. Desprins de tot ce-i viu, poetul rămâne singur în contemplarea metafizică a stelelor ce se reflectă în apă. De veghe mai rămâne doar singurătatea mută, personificată tot atât de real, cât licărirea unei stele sub ape. Nici graiul nu mai răsună pe acest misterios ostrov. Pustiul sufletesc este redat în acest decor amorf doar printr-o clipire tristă de pleoapă. Poetul își ia adio de la Timp pentru a dispare sub frunzele moarte în locuința lui viitoare. Timpul și el - o pereche
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
a scrie. Astfel că nu știm ce gânduri îl frământau atunci. În aceeași dimineață, tribunalul a stabilit identitatea prizonierilor. Acestora le mai rămânea un singur drum de făcut: spre ghilotină. L-au parcurs, duși în trei căruțe, pe străzi unde răsunau fără încetare strigătele de veselie și imprecațiile. Interpretați, oare, absența gesturilor de compasiune, râsetele și imprecațiile ca un semn de vinovăție a condamnaților? Dacă există vreo vinovăție aici, ea aparține, cred, numai celor care se grăbesc să râdă de cei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cineva ieșind de aici? Îți dai seama ce ar mai sporovăi gura lumii? Ea păru consternată. În zăpăceala primelor clipe nici nu se gândise la una ca asta. Aveam dreptate. Pe sală se auziră pași. Venea Gleber din oraș. Apoi răsună vocea lui Iliuță. ― Bine că ai venit! Ia vezi ce dracu are broasca asta? ― Stai să aduc sculele. Îl auzeam cum bătea cu ciocanul, cum pilea, cum răsucea cheia în broasca ușii. " Ah, prietene Gleber, îi transmiteam în gând, cum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Colegii mei ieșiseră sus pe terasă, adică pe acoperișul casei. Se auziseră glasurile lor amestecate cu râsete. Am recunoscut pe Iliuță, Gleber și Charlot. Numai doctorul și cu mine lipseam, ca mascarada să fie completă. O voce metalică de tenor răsună deodată pe deasupra capetelor noastre. Cânta Carusso o arie dintr-o operă. ― Ce fel, au cărat cu ei și un patefon? Unde l-or fi pus? s-a mirat ea. ― Cred că pe bordura coperișului... ― Să nu cadă jos, în stradă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pare că l-ai definit, îl vezi mai bine, îl simți chiar. Aș fi putut s-o refuz? Timp de o oră și jumătate i-am șoptit încontinuu, cu pauze mici ca între bătăile inimii, cele două cuvinte magice care răsună în toate limbile și pe toate meridianele. De câte ori le-am repetat în acest timp? Pe puțin de trei mii de ori. Iar Mihaela nu se mai sătura de muzica lor. ― Dor, s-a mai întîmplat așa ceva? Oare totul sa fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă sinchiseam ― ce-mi păsa de ei? Ajuns la locuința Mihaelei, am urcat scările tot în fugă sărind vijelios treptele, amenințat în fiecare clipă să-mi rup gâtul. Am bătut puternic în ușă, gâfâind, cu sufletul la gură. ― Cine e? răsună o voce. ― Eu, deschide! O femeie înaltă și voinică (un adevărat Goliat) se ivi în prag și mă cercetă ca pe o dihanie. ― Ce, vrei să spargi ușa? Mai încet nu știi să bați? ― Scuzați, n-am știut că... ― Pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
era alături de mine, am pregetat să întind mâna ca să-l ridic. (Poate acesta să fi fost singurul semn.) Soneria continua să țipe, strident, asurzitor, ca un semnal de alarmă. ― Alo, cine-i? am întrebat aproape răstit. ― Tudor, vino repede! îmi răsună în ureche o voce gâtuită de emoție. Atât. Închise brusc aparatul, fără să arate cine telefonase și mai cu seamă despre ce era vorba. Nu mai aveam nevoie de așa ceva. Am strâns receptorul în palmă cu o încordare supremă, gata
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gândul și a plătit. A fost o sfântă... și eu ― eu care... "Tu ai ucis-o!" șopti crispat aievea glasul Alexei. (Avea un ton grav, amenințător, de verdict.) " Da, eu..." recunoscu global ființa mea supusă. " De ce n-am murit împreună?" răsuna în urechile mele vocea Mihaelei, reproducând ultimele cuvinte din scrisoarea ei. Îmi păru atât de vie draga voce, încît am întors capul crezând că moarta se afla chiar la spatele meu. Da, mă voia lângă ea, ca să fim pururi împreună
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
desfată strigătele lor. 41. Zvonul acesta a ajuns pînă la Adonia și la toți cei poftiți care erau cu el, tocmai în clipa cînd sfîrșeau de mîncat. Ioab, auzind sunetul trîmbiței a zis: "Ce este cu vuietul acesta de care răsună cetatea?" 42. Pe cînd vorbea el încă, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Și Adonia a zis: "Apropie-te, că ești un om viteaz, și aduci vești bune." 43. "Da", a răspuns Ionatan lui Adonia, "domnul nostru împăratul David a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
verde din natură! Și-i aprins! Vietăți cu aripioare Și altele excepționale ! Cucu’ cântă bucuros, falnic, și-i lăudăros ! O albină muncitoare zumzăie din floare-n floare ; Pe-o pășune sar grămadă, Țopăind în ascunziș, greieri negri lustruiți; Ziua zgomotul răsună Până noaptea-avânt își ia; Și-animalele pădurii Precum bufnița ori cerbul Fredonează-n cor doar teama! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Lebedele -fabulă Era odat’ un lac frumos La margine de sat în jos. Și pe apa ce
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
nor cu parfum de început, de dor... Iar încerc să uit De-al meu patos pentru absolut! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu E tare greu... e noapte, e beznă și e greu, e tare greu ecoul stropilor de ploaie răsună grav; și-așa e vremea, așa e timpul zici c-așa a fost mereu o noapte-n beznă unde-i greu, e tare greu... dar eu mă-ntreb - cine sunt oare? și ce vreau de la o lume care-n mine
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
unde-i greu, e tare greu... dar eu mă-ntreb - cine sunt oare? și ce vreau de la o lume care-n mine se sugrumă?! ...dar mi-e frică, căci e noapte și-am o stare... în care clopotele vieții nu răsună! poate doar luna miloasă ar putea ieși din ale sale învelișuri, din nou negre; ce furtună... să -mi spună s-am curajul de-a auzi clopotul din dealul mare care mâine tună. Altam Bianca Clasa a IX-a Culoarea vieții
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
a se naște“) sau un poem de rostit în genunchi precum Rugăciune, am simțit numaidecât cum înfioară și pun pe gânduri noile energii, altminteri definitiv livrate (credem noi, bătrânii) nimicniciei. Sigur că la început te simți ridicol. Sigur că-ți răsună imediat în auzul inimii bine-cunoscuta formulă de lehamite a adolescenței de azi: „Mă lași?!?“ Sigur că-ți vine să fugi ca de frica morții prefigurând reacția de silă & milă a hoardei de hormoni fără zăbală în fața cărora tombatera ce ești
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o să-i înfieze pe toți trei. Micuții nu îndrăzneau să creadă că totul este aievea și recunoscători și fericiți se adunară lângă ea îmbrățișând-o, iar buna doamnă sărutându-i pe rând, le înmână cadourile mult râvnite. Sub ferestrele vilei răsunau vocile colindătorilor care cântau: „Astăzi S-a născut Hristos,/ Mesia chip luminos/ Lăudați și cântați și vă bucurați!” Cu ochii scăldați în lacrimi de fericire, cei trei micuți se gândeau poate că cel mai frumos cadou pe care l-au
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
transporta pe inculpat. Dar nu la procuratură, precum se întâmpla îndeobște și cum mă așteptam. Spre surprinderea mea, la întâia intersecție, șoferul schimbă ruta. Coti și apucă spre altă destinație. Cât dură drumul, nimeni nu scoase un cuvânt. Altădată, mașina răsuna de hohote, înjurături și scrâșnete. Acum, domnea o atmosferă de înmormântare. Mai ales ofițerul se prezenta copleșit de îngrijorare. Tăcea posac. Arăta lipsit de orice chef, de parcă i s-ar fi înecat toate corăbiile. Iar de starea lui se molipsiseră
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
pe fereastră fulgere albe și albastre trăsnind... Nu pot să dorm, mă voi odihni murind. Stau întins în pat,singur și rece, Timpul mă chinuie, eu îmbătrânesc,el trece... Valuri de fum de tămâie, vor să mă înece, Clopotele bisericii răsună metalic vestind funebre cântece.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93418]
-
dumneavoastră. Totuși, povestea mea e cât se poate de simplă. Aflați, de vreme ce sunteți atât de dornic să știți, că timp de câteva zile, m-am gândit uneori la acel râs. Din când în când mi se părea că-l aud răsunând undeva în mine. Dar de obicei mă gândeam, și fără nici o greutate, la altceva. Trebuie totuși să recunosc că n-am mai pus piciorul pe cheiurile Parisului. Când treceam pe acolo, în mașină sau în autobuz, în mine se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]