5,027 matches
-
Parnasului și Eliconului. Însă a accepta un paradis pierdut Înseamnă pe jumătate o renunțare la efortul pentru fericirea proprie; un prim pas spre Înfrîngere, debarece sînt Întotdeauna mai ușor de construit edenurile fictive decît micile fericiri reale. Și dacă mă reîntorc printre marmurile grecești o fac fără să uit Întrebările pe care această mare mi le-a pus În locul sfinxului... Marmura din paradisul elenic a zăcut În promiscuitate laolaltă cu șopîrlele și cu stafiile zeilor defuncți... istoria au șters-o parca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
preceptor al lui Carol Quintul. 1523 Pelerinajul în țara Sfântă. Trece prin Barcelona, Roma, Veneția, Cipru. 1523 Pontificatul lui Clement al VII-lea, care a încurajat opera misionară. 1524/ Ignațiu eșuează în încercarea de a rămâne la Ierusalim. Se 1525 reîntoarce la Barcelona. Reluarea studiilor. 1524 Sfârșitul Imperiului Aztec. 1525 Bătălia de la Pavia. Se naște Palestrina. 1524-1525 Marele război țărănesc german. 1526 Studiază la Alcalá. Cercetat de Inchiziție sub acuzația că ar fi un „iluminat” (alumbrado). 1526 Turcii cuceresc regatul Ungariei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îi numeau pe el și pe însoțitorii săi ensayalados 3 și, cred, iluminați 4 și că aveau de gând să-i supună caznelor. Inchizitorii începură imediat cu cercetarea și judecarea vieții lui. Apoi, deoarece nu veniseră decât pentru aceasta, se reîntoarseră la Toledo fără a le mai cere să se înfățișeze înaintea lor. Lăsară judecata în grija vicarului Figueroa, care acum este la curtea împăratului. Câteva zile mai târziu, vicarul îi chemă. Le aduse la cunoștință că inchizitorii le cercetaseră și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nimic în această privință, dar Pelerinul se împotrivi, spunând că ar dori o hotărâre definitivă, ceea ce nu plăcu nici trimisului papal, nici Guvernatorului, nici chiar celor care mai înainte se arătaseră binevoitori față de Pelerin. Câteva luni mai târziu, Papa se reîntoarse în sfârșit la Roma. Pelerinul merse la Frascati să vorbească cu Papa și îi înfățișă pățaniile sale. Papa se ocupă de acest lucru și porunci să se dea o hotărâre, care fu de partea Pelerinului. La Roma, cu ajutorul Pelerinului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
puțin înainte de a se face ziuă, foarte apăsat și golit de orice lucru spiritual; și făcându-mi rugăciunea obișnuită până pe la jumătate, fără gust sau cu puțin șgustț, împreună cu neîncrederea că voi afla har la Preasfânta Treime; într-atât încât, reîntorcându-mă la rugăciune - și se pare că am făcut-o cu destulă evlavie - sfârșitul a fost cu multă dulceață și savoare spirituală. Apoi, dorind să mă scol cu gândul de a amâna masa și căutând să nu fiu deranjat până ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
activitatea deosebită la care a ținut foarte mult toată viața. S-a născut la 16 ianuarie 1926 în Iași. După absolvirea școlilor din învățământul feroviar, inclusiv liceul, a urmat Facultatea de Exploatare Feroviară din Institutul de Căi Ferate București (1950-1955). Reîntors la Iași, în perioada 1955-1966 a făcut stagiile de inginer care se cereau: inginer, inginer principal, șef serviciu inspectorat, șef serviciu mișcare, șef serviciu tehnic în centralul Regionalei CFR Iași. La 7 iulie 1966 a fost avansat în funcția de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
o mașină, să-ți faci o firmă, o afacere profitabilă, așa voi fi și eu mândru de tine.” Nimeni nu-i mai spusese până atunci „drum bun”. Acum o binecuvântase taică-său. În cele din urmă fusese nevoită să se reîntoarcă pe tărâmul străin, iar picioarele îi păreau goale, făcândo moale ca o păpușă de cârpă. Își îngropă fața în mâini, iar umerii i se scuturau vizibil din cauza plânsului. Toate o dureau. La fel ca toată omenirea și tatăl ei mâncase
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Mi-ai spus că ai doi copii. O ruptură de copii doare foarte tare. Te doare sufletul nebunește. Uneori nici nu știi ce trebuie să faci. Ți-o spun din experiența mea. Copiii sunt esența existenței noastre. - Nu, nu mă reîntorc acasă. Sunt hotărât s-o iau de la capăt. O spuse cu un calm de parcă nimic nu se întâmplase în viața lui. - Crezi că vei reuși s-o iei de la capăt? - Ce vrei să spui? Nu te înțeleg. - Mă refeream la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
parcurs). în fine, 15 este vârsta fiului acestui Marinică (și al unei muncitoare pe nume Imola), căruia i s-a pierdut urma și pe care-l caută în scopuri de scoop jurnalistic o gazetară franceză de origine română, Irenne (sic !), reîntoarsă în țară în 2004... Tonul general al filmului este amar, deziluzionat : Revoluția nu mai interesează decât ca prilej de comemorări oficiale și, cum spuneam, de bilanțuri în presă. (Sau ca subiect de film vezi 15.) România de acum a devenit
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
câțiva prieteni hușeni și scriitori care l-au însoțit, a ținut să viziteze ultima reședința hușeana, din apropierea actualei Case de Cultură care poartă numele altui hușean ilustru, marele actor Alexandru Giugaru. L-am văzut, atunci, fericit (ultima lui fericire!), ca reîntors în copilărie și adolescență. Studiile liceale sunt legate de Târgoviște și de Huși. La Târgoviște, i-a avut colegi pe viitorii mari prozatori Radu Petrescu și Mircea Horia Simionescu, împreuna creând fenomenul a ceea ce s-a numit „Școală de la Târgoviște
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
tragere. Știu eu ce comunic beneficiarilor? Că nu facem. Nu face nimeni. Încă nu-i pusă tehnologia de tragere la punct. S-o punem. Vorbești ca-n filme. Pentru asta trebuie ani de studiu, investiții și capete luminate. Te-ai reîntors șef la filamente? Nu. Și ce cauți pe-aici? Ca de-obicei; să văd cum merge. Sărut mîinile! Pe culoar, în capătul dinspre scară, mă întîlnesc cu inginerul Florea, care îmi întinde, ca întotdeauna, o mînă prietenească. Salut, dom' Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
semnează, apoi se îndreaptă spre ieșire, zicînd din mers: Rămîne dom' Vlădeanu să se ocupe... Sărut mîinile! Iese în fugă, iar eu, neliniștit, sar din fotoliu, fac o grimasă de durere din cauza artrozei care a fost deranjată, spun un "mă reîntorc imediat" și ies. În fața mea, ajuns deja la scări, Don Șef aruncă o privire spre lifturi, apoi începe să coboare scările în fugă. Îl ajung abia pe la etajul șase și continuu să cobor cu un pas în urma lui. Din mers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
răscolește ea un dulap, căutînd un dosar, să ai timp să cugeți cît de mare este ea și cît de mic ești tu... Mă pregătesc pentru o așteptare lungă, așezîndu-mă mai bine în scaun, dar peste cîteva minute Liliana se reîntoarce. N-a vrut? întreb eu, ridicîndu-mă. Cum să nu vrea?! se miră Liliana, întinzîndu-mi dosarul. I-am spus că m-a trimis chiar tovarășul director general. S-a ridicat în picioare, a luat formularele și le-a semnat stînd aplecată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vezi, este iarăși dimineață, ne-am întîlnit din nou, mă bucur că ne-am întîlnit și, bucurîndu-mă, îți urez o zi plină de realizări". Echilibrul, care domnește în toate, și-a spus cuvîntul și acum: respectul meu din salut se reîntoarce asupră-mi prin ajutorul dat de secretară să ajung la tovarășul Amariei. Atîtea femei frumoase atîtea ființe nobile!... Tamara, cu sfatul ei de soră mai mare "sînt copt pentru căsătoria cu Livia?" Livia, viitoarea mea parteneră de viață; apoi doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care-mi cuprind mușchii sînt dureri atît de ascuțite, că-mi simt maxilarele încleștate, nici să înjur nu mai pot. Aș vrea să mă întind să dorm. Nu-mi mai trebuie nimic! Nu trebuia să-i promit Fulviei că mă reîntorc să beau o cafea! Numai de cafea nu am chef! N-am chef nici la gîndul că-mi va fi servită de Fulvia: "o cafea mare, neagră și caldă, servită de o mînă mică, albă și fierbinte...", da, o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru înlăturarea structurilor de putere comuniste mult timp după anul 1989. Teza ei de doctorat propriu-zisă, care avea ca temă teatrul lui Shakespeare în regia franceză din secolul al XX-lea, a rămas la stadiul de bibliografie. Dar să ne reîntoarcem în anul 1947, pe 8 septembrie, în Gara de Nord. Fiica, frumoasă și emoționată, pleca din București pe scara unuia dintre ultimele trenuri (la propriu și la figurat) către lumea liberă, cu doi trandafiri roșii în mână, iar mama rămânea - după cum i-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întors acasă la 8½. A venit Irena, cinci minute, să vadă dacă am scris scrisorile pentru București, pentru leafă, căci nu mai am bani. Banii îi va aduce miercuri Mirona. Și acum îți scriu că te iubesc, că mă voi reîntoarce poate la 28 sept[embrie] acasă, că marți voi face bulion la d-na Lemonide, că voi avea puține provizii și că, probabil, în primele zile ale lui oct[ombrie] voi merge pentru 2 zile la Slatina pentru provizii. Pricepi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la 1 noaptea, la 3, la 5 fără un sfert, n’am prea dormit; continui să scriu; Gaby va veni mâine la 3 să ia acestea toate pentru valiză și eu mâine plec la școală la 8½ și mă voi reîntoarce, din pricina curselor multiple, la 2½, ca tine. Cu cea dintăi persoană care va veni îți voi trimete babou ches de sky. Azi am văzut la Galeriile Crețulescu o pereche din in, bleumarin cu roșu, 600 lei. Dansul a început: erau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
seara și rămân singură în biurou. Două seri m’am refugiat în pat; [n’]am adormit, m’am frământat cu insomnii și griji. Am de gând să plec miercuri la Slatina; voi sta joi și vineri și sâmbătă mă voi reîntoarce ca să fiu prezentă la întâia ședință a „Sburătorului“ care e fixată pentru 19 oct[ombrie]. Mi-a adus Chirana de jos c[artea] p[oștală] (Tour Eiffel). Mă bucur să văd că Georges a putut evada din Anglia; cartea poștală
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o oră să aranjez chestiunea jurnalului de perete pentru prietenia sovieto-română și pentru două sărbătoriri, una cu același subiect, alta: geografia Franței; m’am oprit la Institut să vorbesc cu dl Fontaine, pe care nu l’am găsit; m’am reîntors la noi, pentru o lecție cu Maria, care nu a venit, dar care s’a anunțat pentru după-masă la ora 4. Emoție între timp, că băiețelul adev[ăratului] Curti, care plecase la orele 7 dim[ineața] să scoată alimentele de la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Poetul nostru își clădește o casă extraordinară la mare, în vederea verii viitoare; acolo va putea citi pe Baudelaire în toată voia. Te iubesc, ți-aș mai scrie, dar e târziu; în douăzeci de minute trebuie să fi plecat. Mă voi reîntoarce la 2 și nu te voi găsi, dulcea mea iubire, viața mea dragă și bună. Aibi curaj, orice s’ar întâmpla; fii dreaptă, cinstită, mândră; toată puterea ta e în atitudinea ta de până acum. 24 octombrie[1947], vineri seara
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în ajutor. Dacă putem. — Mersi, Suze, spun, cu un nod în gât. Spune-i... O să te țin la curent. Închid telefonul și rămân nemișcată, adunându-mi gândurile. În cele din urmă, mă ridic în picioare, îmi îndrept hainele și mă reîntorc în magazin. Alicia se află la cinci metri de mine. Simt că-mi stă inima. De cât timp o sta oare aici? O fi auzit ceva? — Bună, zic, cu voce spartă, de la nervozitatea care m-a cuprins brusc. — Bună, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
data asta acasă? La revedere și multe închinăciuni cui trebuie, de la Nadir pînă la Zenit. Eusebiu Camilar </citation> (21) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="București" data =”25. X. [1]964” desc=”[Carte poștală]”> Dragă Căline, Începînd de Vinerea asta, mă reîntorc acasă la Udești, să termin cartea și să lepăd cel puțin un ocean de venin. Dacă hotărăști ceva în răstimpul de Vineri pînă pe ziua de 8 noiembrie, te rog să mă chemi de la Udești. îți doresc noroc și, încolo
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sănătate (mai ales acum cînd începem s-o prețuim) și mai ales un cămin cald și plăcut. </citation> (10) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”30 august 1976”> Iubite domnule Călin, Sper că rîndurile mele vă vor găsi acasă, reîntors din vacanță, cu forțe proaspete pentru revista pe care o visasem lunară și a rămas, din păcate, în vechea ei formă. Există, firește, probleme ce ne depășesc, dar situația aceasta îmi pare totuși de neînțeles. Ca multe altele... Mă aflu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Noi nicăieri din pricina sănătății noastre șubrede. Nici eu, nici soția mea care vă transmite cele cuvenite, aducîndu-și aminte cu plăcere de zilele petrecute împreună la Bacău, nu ne putem lăuda cu o sănătate prea bună. Vă voi scrie îndată ce mă reîntorc de la Oradea unde intenționez să merg zilele acestea și despre Festivalul Bacovia. în orice caz dacă va fi și voi fi invitat voi veni neapărat împreună cu soția. Vă urez o vacanță plăcută. Cu toată prietenia, Ion Maxim </citation> (24) <citation
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]