3,117 matches
-
chiar și cameră pentru pantofi. Luke mă privește cu un zîmbet cît casa. — Giles era foarte Încîntat de chestia asta. Mergem s-o vedem? M-am ambalat foarte tare cu casa asta! Și nu doar din cauza camerei pentru pantofi. Am recitit detaliile de zeci de ori, și parcă mă Închipui perfect locuind cu Luke acolo. Făcînd un duș În cabina de sticlă și calcar „Rainjet“... făcînd cafea În bucătăria Balthaup, cu aparatură de ultima generație... și poate apoi ieșind la o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am o scurtă invitație la Păltiniș, pe o carte poștală. Cred că e chiar din perioada în care tu ai primit o scrisoare de la Mircea Eliade. Am fost atât de emoționat, încât am hotărât să-i citesc ori să-i recitesc întreaga operă publicată până atunci. M-am lungit, din sfială, până când Noica a avut acel accident cumplit care i-a adus moartea. Liviu Antonesei: Poate era bine să te fi grăbit! Noica merita să fie cunoscut, era un interlocutor fantastic
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
fie cunoscut, era un interlocutor fantastic și avea o vocație pedagogică înnăscută. Sigur, eu n-am ajuns filosof în urma întâlnirilor noastre pentru că ajungi ceea ce ești deja! -, dar nici nu mi-a stricat să termin de citit filosofii ori să-i recitesc pe câțiva. Cum nu mi-au stricat nici orele de exerciții de germană făcute sub impulsul său, chiar dacă nici acum n-am reușit să învăț ca lumea această limbă făcută special "pentru nemți". Dar ceva tot a rămas. Poate, mai
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de făcut totul, mă uimea și succesul lui Cioran, un autor depresiv, mai potrivit sfârșitului de lume. Eu, de pildă, l-am iubit cel mai mult în anii '80, de parcă mi-ar fi anunțat finalul. Iar când eram foarte depresiv, reciteam câteva pagini din Întâlniri cu sinuciderea și-mi reveneam, avea rol de antidot. Din fericire, la începutul anilor '90, se bucura de succes la tineri și Eliade care, dincolo de erorile și limitele sale, măcar e un spirit constructiv, întemeietor. Îmi
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
aceste adevăruri din trecutul apropiat, dar ține atât de bine minte minunatele fapte ale lui Ștefan cel Mare, devenit și Sfânt? Liviu Antonesei: Pentru că trecutul îndepărtat e mult mai ușor de văzut în culori frumoase! Deși, ar fi suficient să recitim unii să-i citească! cronicarii, ca să vedem cum era omul din domnul Ștefan; deci, afemeiat, băutor, dar mai ales "iute la mânie și degrabă vărsătoriu de sânge nevi-novatu", dacă-mi amintesc corect formula. E adevărat ce spui despre Emil Constatinescu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ci un anume fel de atitudine civică, chiar politică neconformă. Știm amândoi că a avut mereu probleme cu cenzura la cărțile sale! Pe de altă parte, pot, de pildă, citi aproape toate cărțile lui Breban de dinainte de 1989 am și recitit Animale bolnave, Don Juan, Bunavestire -, nu și pe cele de după 1990, e adevărat! Dar Breban e "mai scriitor" decât Buzura și, atât înainte, cât și după, așa l-am și citit. Dacă ne uităm însă la cum se cheamă ancheta
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de talent și valoare! Poate însă că valoarea despre care vorbim în cazul lui Buzura este una care datează, în vreme ce aceea din cărțile lui Breban a reușit să facă proba timpului. Poate mă înșel, dar faptul că nu reușesc să recitesc cărțile lui Buzura dar am recitit, de pildă, și Lumea în două zile de Bălăiță și rezistă, adică am rezistat relecturii! poate avea și semnificația că mi-e teamă, cumva obscur, subconștient, de o dezamăgire. Tocmai pentru că au existat momente
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că valoarea despre care vorbim în cazul lui Buzura este una care datează, în vreme ce aceea din cărțile lui Breban a reușit să facă proba timpului. Poate mă înșel, dar faptul că nu reușesc să recitesc cărțile lui Buzura dar am recitit, de pildă, și Lumea în două zile de Bălăiță și rezistă, adică am rezistat relecturii! poate avea și semnificația că mi-e teamă, cumva obscur, subconștient, de o dezamăgire. Tocmai pentru că au existat momente în care mi-au plăcut, dar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că mi-e teamă, cumva obscur, subconștient, de o dezamăgire. Tocmai pentru că au existat momente în care mi-au plăcut, dar știu că nu în primul rând din motive literare... Dorin Popa: Da, cred că adevărul nu te ocolește. Am recitit acum câțiva ani romanul de debut al lui Nicolae Breban, Francisca, publicat în urmă cu exact 40 de ani, și lectura a fost una dintre cele mai plăcute. I-am comunicat autorului și a fost foarte interesat de modul în
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
-mi vor spune mereu lucruri noi! Liviu Antonesei: Văd că suntem în aceeași situație! Eu n-am mai putut citi, cel puțin nu cu bucurie, nici o carte de ficțiune de-a d-lui Breban de la Drumul la zid încoace! Am recitit însă cărțile de dinainte și am citit cu mare interes volumele memorialistice ce apar cu regularitate la Polirom. Sigur că memoriile sale sunt extrem de subiective și egocentrate dar, până la urmă, aceste calități fac parte din farmecul lui Breban, omul și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
fie incisiv. Ceea ce fără un program estetic ar putea cădea în pornografie devine un text dezbărat de pudoare, un text care își asigură accesul la profunzimea pshilolgică prin șocarea decenței. Alasdair Gray spune într-un interviu că nu mai poate reciti un anume roman scris de el însuși de acest gen, fiindcă după ce l-a terminat a redevenit ființa publică de dinainte de a-l scrie. Unii autori au o perfectă decență verbală, dar desferecă urâțenii morale sau afective șocante. Fie că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în ciclul activ (proces declanșat de Fluxul conștiinței). Fiecare procedeu e menit să contrarieze și, în final, lectorul Desperado e un împătimit al contrarierii. Când ceva e prea simplu, se suspectează că n-a înțeles tot și dă fuga să recitească. Autorul în operă Autorul Desperado e ironic înainte de toate. Fără ironie, în creație și receptare, opera nu există. Ironia este garanția jocului de bună calitate. Ea asigură detașarea cestui autor care complică și nu se implică. Autorul este discret, se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Jonathan Swift, cu Țara Cailor, de pildă) este reușita imaginației, care face ca terifiantul să ne pară atrăgător. Cine citește Lanark (Alasdair Gray) părăsește cu mare părere de rău lumea romanului, ar vrea să zăbovească în ea și se întoarce recitind și revizuind prima lectură. Zăbava și relectura însoțesc, ca simptome esențiale, distopiile Desperado. Scopul acestor distopii este mai cuprinzător decât al celor clasice, care doar avertizau că lumea coșmarescă prezentată e posibilă. Distopiile contemporane etalează o bogată inventivitate a ne-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o acceptăm fără să cârtim, dar o relectură a romanului ne arată că pasivitatea nu e înțeleaptă dacă vrem să ne apropiem de adevăr. Relectura aduce amănuntele în prim plan și scoate și mai tare în evidență ironia povestirii. A reciti, în cazul lui Ishiguro, e la fel de interesant ca și a citi pentru prima oară. E poate mai chinuitor, suntem mai nerăbdători să dăm de miezul istoriei, care a trecut neobservat datorită faptului că atenția ne-a fost abătută de la esențial
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istoriei, care a trecut neobservat datorită faptului că atenția ne-a fost abătută de la esențial. Această relectură oarecum polițienească stimulează curiozitatea și ne împinge pe un drum neașteptat. În chip cu totul special, textele lui Ishiguro suferă dacă nu sunt recitite. Ele sunt făcute să ne dea de furcă, să nu se dezvăluie, să ascundă tumultul european sub hieratismul japonez. Înțelesul titlului e dezvăluit abia în final. Lumea plutitoare a plăcerilor înserării a născut tablourile înșelătoare ale lui Mori-san, care e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ne forțează să ținem minte tot, ne modelează memoria în așa fel încât să păstreze cât mai mult. Învățăm să ne suspectăm că am trecut ceva cu vederea în acest joc de-a v-ați ascunselea, să ne pregătim să recitim la nesfârșit, până înțelegem exact ce înseamnă lumea plutitoare. Amintirile alunecă în acum, Ono face nenumărate digresiuni, iar istoria continuă nevăzut, cu condiția să ne amintim fiecare detaliu și să-l așezăm la locul lui. Lumea plutitoare, ghemuită în sufletul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
modernă. M-ar mâhni gândul că opera mea întruchipează vreo teorie literară modernă. Nu mi-am propus așa ceva. Cât despre actul scrisului, da, chiar așa este: cuvintele curg aproape instinctiv din peniță, cu prea puțin efort conștient din partea mea. Când recitesc ce am scris, mi se pare adesea că nu e textul meu, nu-mi amintesc să fi scris eu acele lucruri. Vorbesc acum și de roman și de biografii. Am convingerea că scriu bine abia atunci când simt acest lucru, când
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vi se pare nereușită? PA: Da, sunt multe nereușite. Mai toate... Singura carte a mea care-mi place e cea pe care sunt în curs de a o scrie. Celelalte... Văd atâtea defecte, greșeli, stângăcii, că nici nu le pot reciti niciodată. Nu recitesc ce am scris decât cu un scop foarte precis. Nu mă atrag, e ca și cum mi-aș înfrunta toate eșecurile. Mai bine le țin ferecate, odată ce le-am terminat. Student: Ce vreți să spuneți prin "eșec"? De ce eșec
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nereușită? PA: Da, sunt multe nereușite. Mai toate... Singura carte a mea care-mi place e cea pe care sunt în curs de a o scrie. Celelalte... Văd atâtea defecte, greșeli, stângăcii, că nici nu le pot reciti niciodată. Nu recitesc ce am scris decât cu un scop foarte precis. Nu mă atrag, e ca și cum mi-aș înfrunta toate eșecurile. Mai bine le țin ferecate, odată ce le-am terminat. Student: Ce vreți să spuneți prin "eșec"? De ce eșec? PA: Dacă o să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în toate ceva, o inflexiune greșită... Nu știu nici eu, din moment ce nu le-am examinat niciodată. Să mă gândesc nu, nu-mi dau seama, nu le mai știu, dar sunt sigur, sunt eșecuri peste tot. Student: Să presupunem că vă recitiți totuși un roman și descoperiți că n-ați exploatat subiectul suficient, n-ați demonstrat ce ați fi vrut, pe scurt că l-ați fi putut face mult mai bine. V-ați apuca să scrieți altul, cu același subiect, știind că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
romanelor mele polițiste a fost că prea au multă atmosferă, creație de personaje și stare de spirit amenințătoare, în loc să ofere acțiune. Cele patru romane polițiste ale mele au fost scrise rapid, ca relaxare. Nu le reneg, dar nu le-am recitit niciodată, așa că n-am nicio părere. Un roman îmi ia doi, trei ani de muncă; un roman polițist era gata în două, trei săptămâni. Cam acesta e gradul de importanță pe care îl acord romanului polițist. LV. Printre altele, ai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ei de pătrundere". Din păcate critica literară nu știe să vadă aceste lucruri în ea... LV. Citești mult? Ce preferi, cărți contemporane ori din alte secole? Literatură engleză ori universală? Citești repede? AB. Citesc foarte încet, atât cât am vreme, recitesc clasicii iar și iar, și mă țin la curent cu ce se scrie acum, pe cât pot (prea puțin). LV. Te-a înțeles critica literară? AB. Uneori chiar îi sunt recunoscător pentru tenacitatea și puterea de analiză a unora dintre critici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru majoritatea lectorilor surpriza e ieftină, aceștia se vor opri din citit. Când scriam fragmentele pornografice din 1982 Janine, mă șocam pe mine însumi cu bună știință. Cu toate că îl consider cel mai bun roman al meu, nu-l mai pot reciti am redevenit la fel de demodat cum eram înainte să-l imaginez. LV. Punctul de pornire al intensității în romanele tale este fie moartea, fie letargia dinaintea ei. Finalul romanelor, pe de altă parte, e o izbândă, o stare de exaltare. Dragostea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sau distopic? AG. Nu judec în niciun fel, nici pe mine însumi, nici romanele mele. Asta e problema criticilor. Îmi place felul cum îmi descrii operele. LV. O trăsătură majoră a autorilor Desperado este faptul că operele lor trebuiesc neapărat recitite pentru a fi înțelese cum se cuvine. Relectura sporește plăcerea textului voit derutant. Nu se clarifică nimic, dar se trăiește din plin. Ai vrea ca lectorul să vadă în romanele tale o enigmă sau te consideri un realist? AG. Enigmele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar gândi mai mult la impresia pe care o face asupra publicului decât la sunetele produse de el. LV. Romanele tale modifică lectorul. Când închei Lanark cu un simplu "La revedere", cititorul simte că trebuie să se întoarcă și să recitească totul altfel, fiindcă între timp el însuși s-a schimbat și știe mai mult. Ceea ce vrea să spună că dai un sens nou ideii de lectură. Îl înveți pe lector drumul de la fața înspăimântătoare la fața atașantă a uneia și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]