8,522 matches
-
istoriei împăraților, văzută ca parte componentă a istoriei Bisericii. Socrate nu neagă că a inclus și evenimente din isteria profană în istoria Bisericii și spune că a avut trei motive pentru a proceda astfel: în primul rând, procedeul permite o relatare precisă a faptelor; totodată, scriitorul nu vrea să-l plictisească pe cititor care s-ar sătura să tot citească despre nesfârșitele certuri dintre oamenii Bisericii și despre uneltirile lor reciproce; cititorul e rugat să fie îngăduitor dacă, atunci când e cazul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu prudență; de altfel, el însuși intervine în cuprinsul narațiunii pentru a judeca și a interpreta faptele, pentru a explica adevărata lor cauză. Chiar dacă uneori păcătuiește printr-o oarecare imprecizie a detaliilor, Istoria bisericească a lui Socrate este totuși o relatare demnă de încredere și extrem de utilă pentru cunoașterea perioadei de care se ocupă. În introducerea la cartea a șasea, el vorbește despre credibilitatea scrierii sale (lucru oarecum previzibil), declarând însă că el obține această credibilitate pentru că evită înfloriturile literare și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
afirmă că erezia lui Nestorios este ultima de care ar fi avut cunoștință: așadar, nu știe nimic despre problemele create de monofizism de care curtea imperială urma să se ocupe începând cu 448. Opera lui Sozomen e gândită ca o relatare a evenimentelor ulterioare domniei lui Constantin pe care le interpretează dintr-un punct de vedere ortodox; în ciuda faptului însă că subiectul și titlul sunt analoage cu cele ale lui Eusebiu, Sozomen nu e un adevărat continuator al episcopului de Cezareea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Într-adevăr, așa cum spus mai sus, un examen în oglindă al celor doi scriitori, oricât ar fi de contrar regulilor stabilite, îi pune într-o lumină mai corectă, prin contrast, pe amândoi. Putem observa că există lungi secvențe în care relatarea celor doi istorici înaintează în paralel, fie că e vorba de o concordanță deplină, fie că apar diferențe de detaliu. Când s-a pus problema eventualei dependențe a unui scriitor de celălalt, cercetătorii au crezut că au descoperit în Sozomen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cf. pp. ??? sq.), face parte, ca o consecință a vastității extraordinare a preocupărilor sale, și istoriografia. a) Istoria Bisericii Și Teodoret e un istoric „eusebian”, în sensul că punctul său de pornire este încheierea Istoriei bisericești a episcopului din Cezareea; relatarea sa se oprește în 428, ajungând, așadar, tot până la domnia lui Teodosius al II-lea deși n-o acoperă în întregime. De altfel, Teodoret s-a apucat să-și scrie opera istorică doar cu puțin timp înainte de moartea împăratului (28
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
inserate în textul ei chestiuni de geometrie, astronomie, aritmetică, muzică, descrieri de insule, de munți și de plante. Fotie confirmă această informație, adaugă propriile sale considerații de natură literară și observă că, în ciuda dimensiunilor impresionante - sau poate tocmai din cauza lor -, relatarea lui Filip se caracterizează prin lipsă de cultură și rafinament, mai mult chiar, poate provoca, eventual, cititorului o stare de saturație. Opera a fost publicată probabil în jurul anului 430 și în mod sigur după 426 pentru că Filip își exprima acolo
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ne-a parvenit în întregime, potrivit celor spuse de Fotie (Biblioteca, cod. 88), continua povestea vieții lui Constantin până la botez și la moartea sa din 337. A doua și a treia carte conțin multe documente și acte sinodale; în cursul relatării desfășurării conciliului este introdusă și figura lui Constantin care este, într-un fel, eroul acestei istorii: de altfel, după cum spune el însuși în prefață, Ghelasie intenționa să relateze într-o a doua scriere nașterea lui Constantin și evenimentele din timpul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alcătuit această compilație este destul de limpede: dat fiind că operele celor trei istorici se ocupă cam de aceeași perioadă, era utilă o muncă de compilație și de sinteză prin care să fie concentrate într-una singură care să ofere o relatare mai clară, mai agreabilă pe plan retoric și mai credibilă. Pe marginea fiecărui pasaj pe care îl alegea din textul uneia din cele trei istorii, el făcea notații privind concordanța cu diferitele puncte din relatările celorlalți scriitori. Așadar, era vorba
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
singură care să ofere o relatare mai clară, mai agreabilă pe plan retoric și mai credibilă. Pe marginea fiecărui pasaj pe care îl alegea din textul uneia din cele trei istorii, el făcea notații privind concordanța cu diferitele puncte din relatările celorlalți scriitori. Așadar, era vorba de un fel de sinopsis. Opera rezultată în urma acestei operațiuni de compilare a fost intitulată Istorie bisericească, precum celelalte, iar editorii moderni au definit-o ca „tripartită”, adică „alcătuită din trei părți”. În epoca bizantină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
civile a Orientului și a Occidentului, în afară de istoria Bisericii, narațiunea lui Evagrie rămâne oarecum dihotomică, oscilând între cele două subiecte tratate, în timp ce cărțile a patra, a cincea și a șasea sunt mai omogene și conținutul e axat pe istoria civilă. Relatarea este cam prolixă, fără îndoială amplă și senină, însă stilul e agreabil și tinde spre un ton arhaizant pentru că idealul stilistic al autorului e Tucidide; în consecință, selecția lexicală e foarte îngrijită; Fotie remarcase și el acest lucru. În cartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ne spune Fotie în Biblioteca lui (cod. 42) pentru că toate operele acestui istoric s-au pierdut. Ar fi scris o Istorie a Bisericii compusă din trei cărți care acoperea cu aproximație perioada 450-540 (după cum se vede, datele de început ale relatărilor sunt de-acum canonice pentru acești istorici din secolele cinci-șase). Fotie citise doar a doua carte în care erau prezentate evenimentele din perioada 483-518 și critică lipsa de discernământ istoric a lui Basilius care, fără nici un criteriu, îngrămădea în text
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o serie de Note) la Faptele Apostolilor: și acesta poate fi reconstruit cu ajutorul Catenelor de manuscrise și o singură referire la Ioan Hrisostomul. Și mai puțin ne-a rămas din Notele la prima Epistolă a lui Petru care este o relatare a unei discuții pe care Amoniu a avut-o cu un anume Cezar axate pe predica lui Cristos printre morți; în acest fragment apar trimiteri superficiale la 1 Petr. 3,19, dar nu e un motiv suficient pentru a spune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
foarte expresiv și are multe valențe populare, lucru pentru care, așa cum am spus, a fost deja criticat de Fotie; totodată, patriarhul bizantin consideră că și explicațiile geografice ale lui Cosma sunt invenții puțin credibile. Cu toate acestea, unele detalii din relatările sale merită atenția noastră cum se întâmplă atunci când copiază inscripțiile grecești pe care le-a găsit la Assum, în Etiopia (II, 54-64), sau când descrie particularitățile florei și faunei ecuatoriale din insula Taprobane. Desigur, așa cum observă Maisano, „la puține decenii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
etnografice, a familiei și a petrecerilor copilului și adolescentului este redusă, lăsând loc zugrăvirii mediului școlar și universitar, și acesta doar în măsura în care este cadrul succesivelor opțiuni prin care se cristalizează personalitatea autorului. Din când în când, rup monotonia expunerii câteva relatări alerte, peisaje diverse sau portrete, în care tușa moralistului predomină. Cel de-al doilea panou, În Basarabia revoluționară. 1917-1918, are ca tramă o suită rapidă de evenimente ce ar fi asigurat o spectaculoasă desfășurare epică. Caracterul extraordinar și complexitatea faptelor
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
a lui Friedrich Dürrenmatt, a cărui piesă radiofonică, Ceas de seară într-o toamnă târzie o transpune (1983). În același an Alexandru Martin se arată interesat de William Saroyan, Eugen B. Marian de Tennessee Williams, în 1984 Aneta Dobre traduce relatarea întâlnirii Lili Palmer-Bernard Shaw, iar Angela Ion un interviu cu Dürrenmatt. În 1988 se remarcă semnătura Mașei Dinescu, care propune fragmente din Romanul teatral al lui Mihail Bulgakov, iar Alexandru Martin tălmăcește ultima piesă de teatru scrisă de G.B. Shaw
GONG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287313_a_288642]
-
somnul nediferit, singurătatea fără nădejde”, întâlnirile dureroase cu o istorie nemiloasa, apoi ruptură dramatică de România. Preocuparea, din România, pentru folclor nu va fi uitată când se stabilește la Providence, o carte că Vămile grave (1999) conținând, spre exemplu, interesante relatări despre sărbătoarea Crăciunului în lume și tulburătoare pagini despre uciderea de către bolșevici a etnologului basarabean Petre Ștefănucă. Antologia Deșire Machines. A Romanian Love Charms Database (1998) excelează deopotrivă prin studiul care o preceda, conținând observații de finețe despre descântecele populare
GOLOPENŢIA-ERETESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
de cinematografie, televiziune, mass-media în general sau alte mijloace de comunicare ale fiecărei societăți care a trebuit să înfrunte sau să concureze proiecte de societate concurente. Modelul ideologic simplu al societății comuniste a fost elaborat în Occident și susținut prin relatările, la fel de simpliste, ale disidenților comuniști față de societatea socialistă și preluat apoi pe scară largă de intelectualii postcomunismului. Conform acestui model, societatea socialistă era alcătuită dintr-o mulțime amorfă, îndobitocită de propaganda oficială și ținută sub teroare de către o armată de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
cu adevărat „scene banale”, dar semnificative și încărcate de autenticitate. Căsnicii ratate, pierderea agoniselii de-o viață, lupta cu bolile, suferințele materne sau deziluziile sentimentale ar fi numai câteva aspecte alături de multe altele, reconstituite cu spirit de observație, într-o relatare concisă și plină de naturalețe. Nu lipsesc unele căderi în patetic, tușele moralizatoare, repetițiile, dar în general nota de firesc rămâne dominantă. În basme, H. respectă, când și când, linia tradițională a poveștii populare, derulată în limbajul său specific, dar
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
numeroasele evocări ale momentelor istorice în care s-a implicat, ale personalităților care au avut un rol deosebit în evenimentele unei perioade istorice de mari schimbări. Cea mai mare parte a memoriilor este scrisă după 1957, multe texte cuprinzând și relatări despre suferințele sale ca deținut. Unele s-au tipărit postum, după 1990, fie ca secvențe memorialistice propriu-zise (Pan Halippa despre întâlnirea cu Lenin, pentru Basarabia, „Totuși iubirea”, 1992, Jurnal. 13 aprilie 1958 - 17 oct. 1960, „Manuscriptum”, 1992), fie sub forma
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
felul în care omul comunității tradiționale se raportează la propria sa comunitate culturală”. Cercetare de caz, studiul este totodată și o încercare de abordare diferită a folclorului, de redefinire a lui, între altele prin cuprinderea în raza de cercetare a relatărilor făcute de cei intervievați despre viața cotidiană. Pentru a afla alte opinii despre informatoarea care face obiectul dezbaterii și despre noul mod de abordare a folclorului, H. i-a invitat să-și exprime punctul de vedere pe folcloriștii Mihai Pop
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
Nu mereu și nu în toate cazurile. Dacă descrierea unora dintre ctitoriile brâncovenești nu îi reclamă decât întrebuințarea unor calificative globale („lucru foarte iscusit”, „foarte ciudat”), secvențele luptelor - și în cronică nu sunt deloc puține (refăcute, cel mai adesea, după relatările unor martori, căci logofătul a fost, probabil, prin apropierea voievodului doar în războiul de la Zărnești) - acordă cititorului doritele compensații. Dezastrul rușilor în lupta de la Stănilești (tablou amplu, contemplat parcă de pe o înălțime) este comprimat într-o frază care adună toate
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
limbi moldovenești, opinie pentru care autoritățile politice de la Chișinău l-au taxat drept „trubadur al antisovietismului”, „înverșunat antisovietist”. O mare parte a scrierilor lui H. sunt dedicate interferențelor culturale româno-germane. Astfel, s-a simțit îndemnat să supună analizei critice variatele relatări în limba germană despre români, luați ca indivizi - fizionomie, trăsături de caracter, comportament -, dar și ca membri ai unui grup etnic. Acest vast material documentar este filtrat în Imaginea românilor în spațiul lingvistic german. 1775-1918. Un studiu imagologic (apărut în
HEITMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287425_a_288754]
-
de război îl face însă pe cronicar să vadă în el un conducător energic, drept și demn de laudă. Fiindcă nu urmărește o reconstituire istorică, ci caracterizarea unor întâmplări și personaje senzaționale, Istoria... are o existență independentă ca operă literară. Relatarea este subiectivă, fiind selectate numai faptele capabile să producă o impresie puternică. Descrieri cu tentă hiperbolizantă, aglomerări vaste de substantive și epitete creează reușite portrete și tablouri. Rima este facilă, uneori chiar forțată, dar ritmul alert e adecvat precipitării întâmplărilor
HRISTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287461_a_288790]
-
un dezastru, iar plecarea în concediu echivalează cu o rătăcire ș.a.m.d. Prozatorul exploatează eficient potențialul comic al proiectării în negativ, răsturnând datele inițiale ale narațiunii, sau utilizează procedeul amplificării prin repetiție, aglomerare și treptată stilizare în sensul caricaturii. Relatarea, aparent impasibilă, e condusă, în general, spre un final neașteptat, contrastant ori paradoxal-sinonimic, iar dialogurile vii, percutante, aglutinează deformări uneori funambulești ale vorbirii de zi cu zi ori clișee din cea mai strictă actualitate. Câteva proze (Accelerat 78, vagon 9
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
recent. Octavian Goga e autorul comentariului Pleacă și Maniu, G. Rotică al portretului Ion Grămadă, Hortensiei Papadat-Bengescu îi aparține evocarea De ziua Anului Nou, elogiul Femeile noastre în război poartă semnătura reginei Maria, iar E. Lovinescu are în fiecare număr relatări, reflecții morale sau medalioane: Intrarea triumfală a Regelui în capitală, Pe spada de onoare a lui Berthelot, Unirea tuturor românilor, Regina, Generalul Averescu, Linia Siretului, Carpații etc. Rubrica „Documentele vremei”, grupând mărturii documentare sau consemnări de evenimente, este susținută de
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]