5,064 matches
-
plimbe. Sînt cîteva lumini acolo, dar nu prea multe. Ei bine, Sam babanul stă lîngă niște tufe și aprinde o țigare, iar cînd apare careva ne năpustim din tufe și ne prefacem că-l lovim în burtă și el se repede cu pumnii la noi și toți ne rostogolim și înjurăm. De fapt, nici nu ne atinge, dar prin întuneric e al naibii de convingător. îi vezi pe flăcăi cum aleargă țipînd să vină poliția. — Și poliția nu vine? — Fugim înainte să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cer; apa canalului făcu bășici negre și dîre de abur valsară pe suprafața ei și o luară în sus spre un nor care plana peste cărarea edecului. Un gard de fier înalt despărțea cărarea de parcul Alexandra. Respirînd adînc, se repezi, se agăță de două țepușe, se trase în sus și sări pe terenul de golf. Alergă de-a lungul șenalelor cu o exaltare și un sentiment de vinovăție intense, pînă ajunse într-un loc în care copacii creșteau din iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o bucată de hîrtie pînă cînd pastorul se depărtă, apoi își încrucișă brațele și le puse pe marginea mesei lăsîndu-și capul pe ele. Era extrem de obosit, dar dacă-și pierdea o clipă controlul, fiara care-l sufoca s-ar putea repezi asupra pieptului său, așa că încercă să se odihnească fără să adoarmă, de fapt. Era dificil. Se ridică în picioare, își strînse lucrurile și se duse încet la culcare. în după-amiaza aceea orice amintire a sentimentului de a fi sănătos se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sîngele din stomac. „Dacă o să-mi imaginez cîteva lucruri despre ea“, își zise, „o să fie în regulă. N-o să simt nevoia să mă masturbez“. își imagină diverse lucruri despre ea, și zece minute mai tîrziu se masturbă. Fiara sufocării se repezi încă o dată. își încleștă pumnii pe piept și trase aer cu un sunet ca de gargară. Frica se transformă în panică și gîndurile îi fură sfărîmate într-un lanț de borboroseli care refuzau să capete o formă: nu pot ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să ascundă că-și pierduse timpul degeaba. ― Unde țineți hărțile pentru Venus? ― întrebă el. Prescott nu răspunse, dar soția lui ridică din umeri și răspunse: ― Într-un dulap, în laborator. Și descrise amplasamentul dulapului. Gosseyn își aminti de el. Se repezi la subsol și găsi trei hărți. Ajuns din nou sus, le întinse pe podea și îngenunchie lângă ele. Mai văzuse el hărți despre Venus, dar era cu totul altceva când te aflai chiar acolo. În plus, erau mai detaliate. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Amelia și se nărui lângă ei, apoi căzu și Patricia. În cameră, în jurul lui Gosseyn, inamicii se prăbușeau unul câte unul, părând cum nu se poate mai morți. Totul părea de neînțeles. 15 Gosseyn simți dispărând senzația de paralizie. Se repezi la gardianul cel mai apropiaf și-i luă arma. În picioare, încordat, pândea cea mai mică mișcare a corpurilor prăbușite. Dar nu observă nimic. Toate zăceau absolut imobile. În grabă, Gosseyn începu să-i dezarmeze pe paznici. Oricare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-l băgă în buzunar. După ce o cără, legată și redusă la tăcere, pe patul din cameră, îi zise: ― Îmi pare rău, dar e spre binele tău, dacă vine cineva. Lui nu-i părea rău de loc. Era numai grăbit. Se repezi să-și caute servieta. Răsturnă uneltele vraiște pe pat, alături de fată. Din grămadă extrase un aparat atomic de tăiere și se repezi la peretele asupra căruia se decisese noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
e spre binele tău, dacă vine cineva. Lui nu-i părea rău de loc. Era numai grăbit. Se repezi să-și caute servieta. Răsturnă uneltele vraiște pe pat, alături de fată. Din grămadă extrase un aparat atomic de tăiere și se repezi la peretele asupra căruia se decisese noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo, în dreptul Mașinii jocurilor. Și, oricare i-ar fi fost forma, nu putea să fie decât foarte mic. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Cei doi camionagii, care nu făcuseră nimic până atunci, ridicară lada. Unul dintre ei zise: ― Va fi livrată în cinci minute, domnule. Gosseyn încuie ușa cu cheia în urma lor și reveni în dormitor. Fără să se uite la fată, se repezi la fereastră. Două minute mai târziu, un camion transportând o ladă plată apăru pe un drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă în viteză spre Mașină și dispăru de sub o copertină metalică. Mai trecură două minute și reapăru descărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lucru, să nu mai încerce, nici măcar după îndepărtarea ecranului: era convinsă de inaccesibilitatea celuilalt peștișor. Un porc aproape că turba dacă era forțat să ajungă la mâncare pe un drum întortocheat. Toate experiențele erau prezentate. Mai întâi viermele, apoi știuca repezindu-se în ecran, porcul gemând înnebunit; și mai apoi, o pisică, un câine, un coyot și o maimuță supuse la diferite experimente. Nimic ce i-ar fi lui de folos. Nici o sugestie, nici o posibilitate de comparație sau raport cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
periculosul drum care ducea la Mașină. Trebuiau să fie cu ochii în patru ca să profite de orice întrerupere a coloanelor de camioane, trebuiau să fie permanent pe fază pentru a observa imediat orice gol creat în mulțime și a se repezi într-acolo, cu speranța disperată de a ajunge la timp. În ciuda tuturor acestor riscuri, Gosseyn nu fu surprins să constate că totuși avansase. Conform unei ciudate legi psihologice, cei care au un scop, sunt aproape întotdeauna ocrotiți de cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dt un asalt ai unor vandali. O dată mai mult trebuia înfruntat un risc direct. ― Rămâi pe partea drumului! ― urlă Gosseyn. N-o să aibă curajul să tragă în direcția camioanelor. În clipa în care țâșniră în câmp deschis, doi paznici se repeziră în goană spre ei, strigând ceva nedeslușit în vacarmul ce domnea. Chipurile lor schimonosite se profilau ciudat în lumina capricioasă. Armele lor se agitau amenințătoare. Dar se prăbușiră ca niște marionete fără viață când Gosseyn îi doborâ. În timp ce alerga în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mașini, plăci de metal și diferite aparate; vederea lor îl șocă pe Gosseyn. Și se opri din nou, conștient că asistă la sfârșitul unei epoci Lyttle îl trase de mână. Gestul îl galvaniză pe Gosseyn mai mult decât vorbele Se repezi înainte, urmând spoturile incandescente ale farurilor de camioane și avioane, strălucirea orbitoare a proiectoarelor care-și revărsau lumina din înaltul fiecărui zid metalic suficient de solid pentru a suporta un aparat atomic de iluminat. ― Să ocolim, ca să ajungem în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
sparge cercul care ne amenință acum și am putea viermui împreună sau despărțiți, printre bolovani negri; iar dumneata, Iason, ai putea să te duci dracului !“ - aici, ochii mi s-au îndreptat spre bardă și era cât pe-aci să mă reped, dar m-am abținut pentru că Zenobia, înțelegându-mă destul de bine, s-a ghemuit pe podea și a început să absoarbă. Firește, domnul Sima s-a grăbit să încuviințeze plecarea noastră, ploaia se oprise de tot, Zenobia, ghemuită pe podea, începuse
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un urlet, pesemne viscolul, și așa mai departe, atunci tresăream și strigam : „Cine e acolo ?“ și nu răspundea nimeni, dar, o dată, cineva mi-a răspuns: „Eu sunt, domnul Sima“. „Domnul Sima ? Ia te uită, domnule, ce surpriză !“ și m-am repezit spre fereastră, dar n-am deschis-o. „Ia te uită, domnule ! Să mă fi picat cu ceară și n-aș fi bănuit că ești dumneata. Cu ce ocazie pe aici ?“ „V-am căutat o grămadă“, mi-a spus el, „mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pijama vărgată, era mai tânăr, părea livid, extazul îi împăienjenise ochii, se clătina beat de muzică, îmi părea rău că tace, aș fi vrut să i aud cuvintele, să aud ce se poate spune în starea aceea; atunci s-a repezit din porumb o fetiță de vreo doi-trei ani, fetița lui, s-a împle ticit, i-a căzut la picioare, iar Bach, de dincolo de vis, din amețeala armoniilor, i-a spus : „Când ți-oi da vreo două, iar te c... pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
părea că nu ne ascultă, zâmbea și ochii îi luceau frumos. Când sunt intrați pe deplin în marea minciună a maturității, băieții nu prea tac în astfel de situații. De cum se află în preajmă o fată mai atrăgătoare, se și reped. Un fel de frenezie oarbă îi împinge să iasă în față, să ocupe tot spațiul sonor, să nu lase loc pentru alții. La unii asta ține câteodată până toamna, până le cad frunzele sau chiar și mai târziu. Eu însumi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
totuși să mă mișc, tăcut și prudent, printre oamenii care se grăbeau spre vizuinile lor. Tramvaiele încremeniseră pe linii, n-aveau curent. Deasupra noastră, Ființa-furtună stătea gata să se năpustească... * La Walnut Creek un mare număr de păsări călătoare se reped în automobile și în ferestrele caselor. Experții sunt de părere că păsările se îmbată consumând unele fructe sălbatice care conțin toxine cu efecte asemănătoare cu ale alcoo lului. 13. Maria mă aștepta cine știe de când, mi-a deschis înainte de a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
muscă... Deocamdată stă cu noi, până și-o găsi casă...“ După un timp, Constantin a scos pachetul cu alimente. I se făcuse foame. Fetele și-au întrerupt brusc activitatea. Mia a oprit patefonul, Lilly și-a părăsit ligheanul. S-au repezit amândouă la hrana rece. Înfulecau, pe rupte. Poenaru tăia salamul, pâinea, își făcea parte. Constantin n-a apucat nici o bucățică. Apoi fetele s-au pregătit pentru local și au plecat cu Poenaru. Constantin se simțea obosit, n-a vrut să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
rotundă“, mi-a comunicat El, „dar se distruge singură, se consumă la focul ei până rămâne mai nimica toată și se aprinde iar fiindcă acolo, sus, bate un vânt afurisit, stinge și reaprinde orice scânteie, cât de mică...“. (S-a repezit spre undiță, a scos un peștișor cât unghia, l-a vârât în buzunar și s-a întors spre mine. Zâmbea, senin și liniștit.) „Mai zice unii că și pământul e rotund. Mata ce crezi ?“ „Nu știu“, am spus, „s-ar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lângă căruță. Mireasa susținea că acum, dacă e nevasta Lui, trebuie neapărat să-i cumpere o păpușă. „Ce-ți mai trebuie păpușă când ai câtămai păpușoiul lângă tine ?“, a glumit unul din verii-martori, cel care mâna căruța. Irina s-a repezit din nou la undiță, a scos un peștișor și l-a vârât în buzunarul fără fund al redingotei. După aceea nu s-a mai așezat. Se întristase, brusc. „S-a prăpădit acum două săptămâni“, a ținut El să precizeze. „și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ochii mei. Apoi au izbucnit din toate părțile lumini de reflectoare, albastre, roșii, verzi. Căruciorul a început să circule, făcea viraje repezi, totul se petrecea cu o viteză nebună, făcea și opturi, ca la patinaj. Din când în când se repezea spre mine ca un uliu cu aripile desfăcute. „Maestre“, îmi striga Jeni Pop, „eu l-am iubit, maestre...“. O priveam cu inima strânsă, trecea prin fața mea în cărucior, nu mai avea rochia cu franjuri, era învăluită în pânze transparente, roz
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
balansam cu șchiopii, gâfâiam ca grașii, încercam să intru cât de cât în realitatea lor, să uit ce știam despre fragilitatea ei. În starea aceea din ce în ce mai greu de suportat pentru mine aproape că le invidiam liniștitoarele certitudini. Câțiva m-au repezit, își apărau limitele tulburate de insistenta mea indiscreție. O doamnă m-a făcut măgar, își închipuia cine știe ce, poate că și eram măgar. Încercam să mă explic, bâiguiam că nimic nu e așa, că totul e altfel, că am nevoie de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îi spunea. Apoi o voce a răsunat de departe, acoperind vacarmul : „Vacile, măăă !... Feriți, că le omoară...“. Atunci păstorii-militari s-au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte chiuituri, la fel de nemaipomenite. Iar oile, înțelegându-i la perfecție, s-au repezit de-o parte și de alta a pajiștii, lăsând loc liber. Pe drumul dinspre pădure venea cireada calmă a vacilor, purtându-și domol ochii umezi și coarnele ucigătoare. Constatând că oile suferă mai mult de umezeală decât de frig, un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu diametrul neschimbat, înconjurându-mă și urmărindu-mă pas cu pas, ca într-o joacă demențială. Mă aflam în centrul cercului care mergea odată cu mine și se oprea cu exactitate de câte ori mă poticneam. Când am ajuns la sălcii, m-am repezit spre una dintre ele și m-am ghemuit acolo, printre crengi. Tirul s-a întețit, păstrându-mă la mijloc. Stăteam cu fruntea lipită de trunchi, crengile mă înțepau, furnicile începuseră să mi mișune pe față, vedeam prin pleoape exploziile roșii-negre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]