3,589 matches
-
apropiat?” (Brun, 1989). Anularea retroactivătc "Anularea retroactivă" Definițietc "Definiție" Iluzia potrivit căreia un eveniment, o acțiune sau o dorință conflictuale ar putea fi anulate grație puterii absolute a unei acțiuni sau dorințe ulterioare, considerate a avea un efect de distrugere retroactivă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Anularea retroactivă se poate prezenta sub trei forme ușor diferite între ele: - În prima formă, ea se exprimă prin succesiunea a două formule verbale sau a două conduite diferite, a doua suprimând-o pe cea dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
retroactivă" Definițietc "Definiție" Iluzia potrivit căreia un eveniment, o acțiune sau o dorință conflictuale ar putea fi anulate grație puterii absolute a unei acțiuni sau dorințe ulterioare, considerate a avea un efect de distrugere retroactivă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Anularea retroactivă se poate prezenta sub trei forme ușor diferite între ele: - În prima formă, ea se exprimă prin succesiunea a două formule verbale sau a două conduite diferite, a doua suprimând-o pe cea dintâi în mintea persoanei care utilizează acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
treia forme, întrucât aceste două mecanisme vor fi analizate mai pe larg la pp. 195, respectiv 299. Anularea, în cele trei forme ale sale, se poate referi la „un eveniment, o emoție pulsională sau un traumatism” (Nunberg, 1935/1957). Anularea retroactivă se bazează pe ambivalență, noțiune ce deține unloc important în opera lui Freud și pe care o putem defini ca fiind coexistențaa două sentimente extreme și opuse, cel mai adesea iubire și ostilitate față de aceeași persoană. Freud a preluat acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
permis ostilității, refulată în stare de veghe, să se exprime. Fiecare dintre noi posedă această ambivalență, dar în grade variabile (Freud, 1915a/1968). La pacienții cu nevroză obsesională ambivalența este atât de intensă, încât ei trebuie să recurgă la anularea retroactivă pentru a se descărca de pulsiunile lor contradictorii. Acești pacienți, presupune Freud, dețin o „moștenire arhaică”: ei au moștenit ambivalența extremă a strămoșilor noștri îndepărtați, sursă a instituției tabuului 45 legat de cultul strămoșilor, de ritualurile de doliu. Grație anulării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pentru a se descărca de pulsiunile lor contradictorii. Acești pacienți, presupune Freud, dețin o „moștenire arhaică”: ei au moștenit ambivalența extremă a strămoșilor noștri îndepărtați, sursă a instituției tabuului 45 legat de cultul strămoșilor, de ritualurile de doliu. Grație anulării retroactive, se pot exprima succesiv două pulsiuni opuse: prin urmare, nu putem vorbi despre o anulare reală, ci doar despre exprimarea unui „dublu sentiment” (Freud, 1909b/1979). Freud găsește în superstiție, în practicile magice, în obiceiurile populare și în riturile religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
două pulsiuni opuse: prin urmare, nu putem vorbi despre o anulare reală, ci doar despre exprimarea unui „dublu sentiment” (Freud, 1909b/1979). Freud găsește în superstiție, în practicile magice, în obiceiurile populare și în riturile religioase o reminiscență a anulării retroactive (1926/1995). El remarcă la filosofi o supraestimare a magiei cuvântului (1933/1984) și face o apropiere destul de surprinzătoare între cura psihanalitică și anularea retroactivă. „Interlocutorul imparțial”, acel personaj imaginar căruia Freud îi prezintă psihanaliza (1926/1985), utilizează, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
superstiție, în practicile magice, în obiceiurile populare și în riturile religioase o reminiscență a anulării retroactive (1926/1995). El remarcă la filosofi o supraestimare a magiei cuvântului (1933/1984) și face o apropiere destul de surprinzătoare între cura psihanalitică și anularea retroactivă. „Interlocutorul imparțial”, acel personaj imaginar căruia Freud îi prezintă psihanaliza (1926/1985), utilizează, pentru a-i descrie eficacitatea, cuvintele prin care Freud însuși definise anularea retroactivă: „Este deci un fel de magie: dumneavoastră suflați asupra suferințelor, iar ele se sting
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cuvântului (1933/1984) și face o apropiere destul de surprinzătoare între cura psihanalitică și anularea retroactivă. „Interlocutorul imparțial”, acel personaj imaginar căruia Freud îi prezintă psihanaliza (1926/1985), utilizează, pentru a-i descrie eficacitatea, cuvintele prin care Freud însuși definise anularea retroactivă: „Este deci un fel de magie: dumneavoastră suflați asupra suferințelor, iar ele se sting”. Făcând abundente comentarii în același sens, Freud recunoaște că durata unei analize îi suprimă caracterul miraculos: „Vorbirea era la origine o vrajă, un act magic, și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
același sens, Freud recunoaște că durata unei analize îi suprimă caracterul miraculos: „Vorbirea era la origine o vrajă, un act magic, și încă și-a mai păstrat mult din forța de odinioară”. Suntem oare chiar atât de departe de anularea retroactivă? Istorictc "Istoric" Prima definiție a anulării retroactive a fost dată de Freud încă din 1926: este vorba despre „o magie negativă” care vrea „să suprime, suflând asupra lor, nu consecințele unor evenimente (...), ci înseși aceste evenimente” (1926/1995). Freud mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
analize îi suprimă caracterul miraculos: „Vorbirea era la origine o vrajă, un act magic, și încă și-a mai păstrat mult din forța de odinioară”. Suntem oare chiar atât de departe de anularea retroactivă? Istorictc "Istoric" Prima definiție a anulării retroactive a fost dată de Freud încă din 1926: este vorba despre „o magie negativă” care vrea „să suprime, suflând asupra lor, nu consecințele unor evenimente (...), ci înseși aceste evenimente” (1926/1995). Freud mai utilizase termenul „anulare” (fără a-i adăuga
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fost dată de Freud încă din 1926: este vorba despre „o magie negativă” care vrea „să suprime, suflând asupra lor, nu consecințele unor evenimente (...), ci înseși aceste evenimente” (1926/1995). Freud mai utilizase termenul „anulare” (fără a-i adăuga adjectivul „retroactivă”) cu aproximativ 15 ani în urmă, într-un fragment din studiul „Omul cu șobolani” (1909b/1979). Numeroși autori au văzut aici o ilustrare avant la lettre a acestui mecanism. Mai târziu, în 1931, Freud evocă anularea unei experiențe neplăcute la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
anulare a regelui Boabdil (vezi infra, p. 156). Prin urmare, acest mecanism nu apare decât pe alocuri în opera lui Freud, dar a fost preluat de toți autorii care au studiat mecanismele de apărare. A. Freud (1936/1993) trece anularea retroactivă pe lista mecanismelor de apărare pe care o propune la începutul lucrării sale; Bergeret (1972/1986) insistă asupra caracterului puternic regresiv al anulării, deoarece temporalitatea, element important al realului, este alterată; în fine, DSM-IV (1994/1996) o încadrează printre formațiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1986) insistă asupra caracterului puternic regresiv al anulării, deoarece temporalitatea, element important al realului, este alterată; în fine, DSM-IV (1994/1996) o încadrează printre formațiunile de compromis. Exempletc "Exemple" Să analizăm acum trei exemple care ilustrează prima formă de anulare retroactivă, realizată prin două acte diferite: Un pacient al lui Fenichel (1945/1953), care nu are nici un sentiment religios, se simte totuși obligat să se roage în mod obsesional pentru sănătatea mameisale bolnave și să se lovească ușor peste gură după
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
imposibilitatea pacienților de a realiza cum ar dori vorbirea sau actul până la obținerea reușitei, ceea ce explică repetarea compulsională a actelor, foarte frecventă în nevroza obsesională. Cu totul altfel este povestea regelui Boabdil, evocată de Freud (1936/1987). Regele aplică anularea retroactivă „lumii exterioare reale”, și nu „lumii interioare a gândurilor și tendințelor ce apar în Eu”. Aflând de căderea cetății Alhama, care prezice sfârșitul domniei sale, Boabdil arde scrisorile ce anunțau vestea și poruncește uciderea mesagerului. Am putea pune această violență pe seama
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să știe” de acest lucru, tratează evenimentul ca și cum „nu s-ar fi întâmplat” și caută, astfel, să-și demonstreze atotputernicia (Freud, 1936/1987). Un fragment din povestea „Omului cu șobolani” (1909b/1979) ilustrează cea de-a doua formă de anulare retroactivă, care constă în anularea primei acțiuni prin repetarea sa în sens invers. Tânărul ridică de pe drumul pe unde va trece trăsura femeii pe care o iubește și o urăște în același timp o piatră periculoasă. Se răzgândește însă și o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
două etape, în care prima este anulată de a doua, sunt fenomene caracteristice nevrozei obsesionale”. Janet (1903/1976), care folosește termenul „psihastenici” pentru a-i descrie pe pacienții atinși de nevroză obsesională, a pus în evidență la aceștia unele anulări retroactive caracteristice, pe care le-a numit manii de compensație. Ca exemplu, el relatează cazul unui pacient care spunea, într-un mod foarte edificator: „Când merg pe jos și mă cuprind gândurile negre, trebuie să mă opresc și să fac un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poartă deci un nume de femeie), el trebuie să intre măcar o clipă într-o altă biserică pentru a șterge această impresie” (Janet, 1903/1976, vol. II). Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Anularea retroactivă are puncte comune cu alte două mecanisme de apărare: refuzul și denegarea, reușind, într-un anumit fel, să contracareze refularea. Dacă refuzul este o negare a realității, anularea retroactivă este negarea unei părți a acesteia, respectiv derularea timpului, din moment ce, după
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Anularea retroactivă are puncte comune cu alte două mecanisme de apărare: refuzul și denegarea, reușind, într-un anumit fel, să contracareze refularea. Dacă refuzul este o negare a realității, anularea retroactivă este negarea unei părți a acesteia, respectiv derularea timpului, din moment ce, după expresia folosită de Brusset (1994), „timpul este inversat pentru a se nega astfel ideea sau actul”. Persoana care utilizează denegarea propune o interpretare pe care însă o anulează imediat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
actul”. Persoana care utilizează denegarea propune o interpretare pe care însă o anulează imediat: „Vă imaginați că acest eveniment mă deranjează, dar vă înșelați”. În acest caz se revine asupra unui cuvânt pentru a-l denunța, ca și în anularea retroactivă, încercându-se neutralizarea unui eveniment sau a unei dorințe. În fine, anularea retroactivă echivalează cu o refulare parțială, întrucât pulsiunea refulată reușește să se exprime opunându-se pulsiunii contrare. Freud (1926/1995) își reprezintă legăturile anulării retroactive cu refularea într-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
imediat: „Vă imaginați că acest eveniment mă deranjează, dar vă înșelați”. În acest caz se revine asupra unui cuvânt pentru a-l denunța, ca și în anularea retroactivă, încercându-se neutralizarea unui eveniment sau a unei dorințe. În fine, anularea retroactivă echivalează cu o refulare parțială, întrucât pulsiunea refulată reușește să se exprime opunându-se pulsiunii contrare. Freud (1926/1995) își reprezintă legăturile anulării retroactive cu refularea într-un mod, la prima vedere, contradictoriu. El afirmă mai întâi că anularea retroactivă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și în anularea retroactivă, încercându-se neutralizarea unui eveniment sau a unei dorințe. În fine, anularea retroactivă echivalează cu o refulare parțială, întrucât pulsiunea refulată reușește să se exprime opunându-se pulsiunii contrare. Freud (1926/1995) își reprezintă legăturile anulării retroactive cu refularea într-un mod, la prima vedere, contradictoriu. El afirmă mai întâi că anularea retroactivă echivalează cu refularea evenimentului în manieră motrice. Într-adevăr, a doua acțiune tinde să înlăture efectele celei dintâi, ceea ce face și refularea. Or, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
retroactivă echivalează cu o refulare parțială, întrucât pulsiunea refulată reușește să se exprime opunându-se pulsiunii contrare. Freud (1926/1995) își reprezintă legăturile anulării retroactive cu refularea într-un mod, la prima vedere, contradictoriu. El afirmă mai întâi că anularea retroactivă echivalează cu refularea evenimentului în manieră motrice. Într-adevăr, a doua acțiune tinde să înlăture efectele celei dintâi, ceea ce face și refularea. Or, mai apoi, tot el consideră că în privința caracterului defensiv al anulării retroactive nu există dubii, dar că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
afirmă mai întâi că anularea retroactivă echivalează cu refularea evenimentului în manieră motrice. Într-adevăr, a doua acțiune tinde să înlăture efectele celei dintâi, ceea ce face și refularea. Or, mai apoi, tot el consideră că în privința caracterului defensiv al anulării retroactive nu există dubii, dar că aceasta nu prezintă „nici o similitudine cu procesul refulării”. O asemenea contradicție ar putea surprinde, numai că ea se explică, de fapt, prin contextul în care a apărut. În pasajul de unde sunt preluate aceste rânduri, Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
teorii a echivalenței refulare - apărare pentru a se desprinde de ea și a recunoaște că noțiunea „apărare” înglobează toate procesele ce vizează protejarea eului împotriva tendințelor pulsionale, refularea nefiind decât un caz particular. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Anularea retroactivă trebuie delimitată clar de regret, remușcare și dorință de ispășire care, atunci când sunt justificate, nu au nimic patologic. Freud (1926/1995) semnalează eroarea pe care ar constitui-o confuzia între anularea retroactivă, mecanism magic, și tentativele de a remedia consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
particular. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Anularea retroactivă trebuie delimitată clar de regret, remușcare și dorință de ispășire care, atunci când sunt justificate, nu au nimic patologic. Freud (1926/1995) semnalează eroarea pe care ar constitui-o confuzia între anularea retroactivă, mecanism magic, și tentativele de a remedia consecințele unor acte nocive: a repara nu înseamnă a anula. Să mai adăugăm aici faptul că remușcarea se opune anulării, pentru că trebuie să fii convins de realitatea de neșters a actului comis pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]