3,363 matches
-
V. Branca, in Tutte le opere, vol. I, Mondadori, Milano, 1967. 287 13. Idem, Ninfale fiesolano, Edizione di riferimento: a cura di Armando Balduino, in Tutte le opere, a cura di Vittore Branca, vol. III, Mondadori, Milano, 1974. 14. Idem, Rime, a cura di V. Branca, Padova, Liviana, 1958. 15. Idem, Teseida, a cura di A. Limentani, in Tutte le opere, vol. III, Mondadori, Milano, 1974. 16. Idem, Viața lui Dante, traducere de ștefan Crudu, Editura Humanitas, București, 2005. 17. Chaucer
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
intonația, transmit informații despre starea afectivă a profesorului, despre atitudinea și gradul de siguranță în raport cu ceea ce spune. Parametrii paraverbali în discursul didactic se referă la parametrii vocali (înălțime, timbru, ton, intensitate, intonație, pauză) și la parametrii prozodici (ritmul vorbirii, accentul, rima, măsura). Aceștia merită să fie conștientizați pentru că pot schimba într-un anume context sau în funcție de context întreaga construcție de sensuri și semnificații transmise verbal. De exemplu, enunțul ,,Acest elev este supradotatul clasei" poate fi decodificat ca o apreciere, constatare, uimire
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
părul de pe corp; pe scurt, am scăpat cu mare greutate. I-am spus istoria abatelui de Carretto. Mi-a răspuns că trebuie să arătam compasiune, deoarece oamenii se nasc cu această înclinație, la fel cum poeții se nasc cu simțul rimei. Marchizul a murit la scurt timp de o boală a anusului, boală care, în acea perioadă, era foarte răspândită.“ Prin urmare, pamfletele apocrife care înfierau relația dintre cardinal și Regină nu erau justificate. Indiferent de realitate, Ana și Mazarin au
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
lumină” talentele locale. În consecință, în cele opt pagini din primele două numere vor fi întâlnite pseudonime sau nume mai puțin cunoscute (Profir, Ofelia, Isis - Isidor Budu, Silvia Slăvescu, Maria Arteni, A. Mândru, Dan, Rândunel, Nicu G.), semnând poezioare sau „rime vesele”, traduceri, schițe și impresii. De la numărul următor D. Nanu, constatând puținătatea talentelor locale ce nu reușeau să asigure textele pentru revistă (garantată financiar timp de un an de editor și colaboratori), trasează în articolul O nouă îndrumare literară direcțiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288633_a_289962]
-
parțiale de structuri, îmbinînd tendința de repetare ca lege imuabilă a acțiunilor omenești semnificative cu permanente îmbogățiri ideatice în forma unei creații permanente. Va fi fost influențat în realizarea acestui mod de scriitură de constatarea că în Biblie există o rimă de conținut, adică versuri duble care exprimă același sens în jocuri de cuvinte paralele. Oricum, scrisul lui Blaga este intens particularizat și apreciat, atît ca stil, cît și ca fond ideatic, așa cum a remarcat George C ă l i-n
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care va fi transpus după un manuscris descoperit la începutul secolului al XIX-lea, aflat la Oxford. T. respectă versificația alexandrină ce a înlocuit de-a lungul timpului dispunerea decasilabică, dar în gruparea liberă medievală, renunță la asonanța originală în favoarea rimei, conformă exigențelor cititorului modern care, în absența acompaniamentului muzical, cum se proceda în secolele XI-XV, ar percepe cu dificultate textul. Următoarea traducere va fi Cântarea Cidului (1979), poem epic pe care tălmăcitorul îl organizează în episoade în fruntea cărora dă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
tălmăcitorul îl organizează în episoade în fruntea cărora dă un scurt cuprins, abandonând dispunerea în cuplete de lungimi variabile, întrucâtva disproporționate și care fragmentau materia. Asimetria populară a versurilor e înlocuită de alexandrinul spaniol, asonanțele sunt, de asemenea, substituite de rimă, după cum a procedat editorul spaniol Luis Guarner sau, pentru germană, O. L. B. Wolf, iar numărarea versurilor e făcută după cel mai important editor al Cidului, Ramón Menéndez Pidal. Tot în ediție bilingvă va apărea ciclul Bronzes al lui Alexandru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
Al. Macedonski îl prezintă publicului ca pe o speranță, alături de Duiliu Zamfirescu, iar în 1883 făcea parte din comitetul societății de la „Literatorul”. Colaborează la „Revista literară”, „Peleșul”, „Curierul”, „Universul”, „Minerva literară ilustrată” și scoate revista „Viitorul țărei” (1902). Publică volumele Rime pierdute (1881), Poezii complecte (1883), De-ale inimei și Rouă și brumă (1900). Cunoscut ca poet galant, S. e autor de omagii lirice, madrigale, versuri de album, elegii erotice, romanțe. Patetismul forțat, sensibilitatea superficială, comună nu erau departe de gustul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
să îi ilustreze versurile. Valurile Dunării, pe muzica lui Iosif Ivanovici, se mai cântă și azi. S. a experimentat, fără reușite, poemul în proză și a lăsat câteva prelucrări din lirica lui Goethe, Heine, Lenau, François Coppée, Sully Prudhomme. SCRIERI: Rime pierdute, Craiova, 1881; Poezii complecte, precedate de o scrisoare de V. Alecsandri, pref. G. Sion, București, 1883; De-ale inimei, Iași, f.a.; Rouă și brumă, București, 1900. Repere bibliografice: Călinescu, Ist. lit. (1941), 469, Ist. lit. (1982), 531; Dicț. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
de o benefică monomanie” (Mircea Anghelescu), S. și-a legat numele de restituirea în românește a poeziei clasice persane (Omar Khayyam, Saadi, Hafez și Rumi). O face cu acribie, respectând formele tehnice ale liricii persane (robaiul, gazelul) până la subtilități de rimă precum păstrarea radifului (cuvânt ce se repetă după rimă), redând cu fidelitate prozodia originalului. În prefețe și glose, literatul atrage atenția asupra deosebirilor dintre poezia arabă și cea persana a marilor clasici, aceasta din urmă înclinând spre trăirea sceptic-hedonistă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
legat numele de restituirea în românește a poeziei clasice persane (Omar Khayyam, Saadi, Hafez și Rumi). O face cu acribie, respectând formele tehnice ale liricii persane (robaiul, gazelul) până la subtilități de rimă precum păstrarea radifului (cuvânt ce se repetă după rimă), redând cu fidelitate prozodia originalului. În prefețe și glose, literatul atrage atenția asupra deosebirilor dintre poezia arabă și cea persana a marilor clasici, aceasta din urmă înclinând spre trăirea sceptic-hedonistă a vieții, si evidențiază motive orientale care vor pătrunde ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
ori agresiv, melodioasă, cantabilă (uneori pe tipar folcloric), spontană până la facilitate. O constantă în scrisul său e lapidaritatea versului: poeme și versuri scurte, cu o tăietură rapidă, precisă. Cărțile următoare nu demonstrează încă o vocație autentică, multe poeme, unele cu rimă sau cu ritm care șchioapătă, mimând un sentiment ori o semnificație obscură. De cele mai multe ori tensiunea, emoția pe care poetul încearcă să le imprime versurilor, prin intermediul sugestiei sau al confesiunii directe, sunt artificiale. Tendința de a urma modelul stănescian, al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
adevăr (Trup sfânt). Alteori, se pleacă de la motivele baladelor populare, ca în Legendă, unde se face aluzie la drama Meșterului Manole, apropiată de condiția stihuitorului care clădește „din flori și fărâme” ce se năruie întruna. Concomitent, C. folosește ritmul și rima specifice poeziei populare (Umbre de baladă, Singuraticul pom). Domină cuvinte precum „duh”, „tăcere”, „fum”, „ceață”, sugerând o lume greu de perceput. Volumul următor, Stinsa oglindire (1943), este distins cu Premiul Academiei Române, raportul fiind redactat de Lucian Blaga, entuziasmat de stilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
nihilisme, care urmăresc, de fapt, în ultimă analiză doar efecte stilistice strălucitoare și exclusiv egotiste. A ne blestema de la distanță, de la Paris, și a nu întinde nici măcar un deget pentru cultura și literatura din România (qui nu-i așa? ne rime à rien) constituie doar o poză snob nihilistă, o afectare negativistă, pe care mulți la noi o mai iau încă în serios. în nici un caz, ea nu constituie o lecție de înțelepciune. Spiritul militant, constructiv, energetic, faustic respinge acest nihilism
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
În genere, iubirea a fost aceea care l-a călăuzit. Faptul se vădește mai ales în volumul Sonete, unde sunt incluse versuri rafinate, cu tentă simbolistă, care îmbină meditația cu irizările florale. Autorul este un virtuoz al prozodiei și al rimei, posedând, totodată, și arta condensării imagistice. Împreună cu Mihai Codreanu, el a contribuit substanțial la impunerea sonetului în literatura noastră. D. a fost și un prozator prolific. Nuvelist spornic, a început cu volumul Puterea farmecelor și alte nuvele (1913). Cântăreața (1916
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286728_a_288057]
-
de versuri safice - „iambicești” - din literatura română), el fiind și un bun cunoscător al versificației populare și al limbii vorbite. Psaltirea în versuri se caracterizează printr-o diversitate a măsurii și ritmurilor, prin varietatea și, uneori, prin sonoritățile rare ale rimei, în genere printr-un limbaj poetic evoluat, uzând de comparație și metaforă, metonimie, hiperbolă, paralelism, interogație, antiteză, dar și de unele procedee stilistice sau lexicale specifice creației orale ori preluate din literatura religioasă sau istorică anterioară. Au fost remarcate la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
ger-căldură), de diferențierile între parnasianismul pastelurilor hibernale și impresionismul celorlalte, punându-se în evidență imagismul descriptiv relaționat cu natura afectivă a poetului. Și „conștiința simbolică” bacoviană îi relevă criticului contrastul dintre imaginar și text, ordonarea rostirii lirice prin ritm și rimă trădând alienarea ființei poetice. S. nu aglomerează discursul critic cu pedante disecări de text, ci doar înlesnește o „cuprindere” a operelor cu ajutorul „figurilor”, detectate folosindu-se îndeosebi de teoria literară franceză postbelică. Interesat mai ales de condiția scripturală, el se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
comportamentele și acțiunile compatibile și susținătoare direcției ideologice propuse. Un loc specific, în cadrul discursului propagandistic, îl ocupă anumite intervenții discursive scurte numite slogan. Enunțul-slogan este o „formulă-șoc”, care, la început, prin noutate, apoi prin repetare, dar și prin retoricitate (ritm, rimă, melodicitate) are, în special, rol mobilizator. În concluzie, discursul ideologic și propagandistic se înscriu în categoria actelor perlocuționare de discurs, urmărind în mod deosebit suscitarea anumitor efecte la auditoriu și mai puțin reflectarea unor stări de lucruri, înscriindu-se astfel
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
nătării, ciorobor, lolot, se lolăiesc, se lolotesc, strigă hoha, bura-bura, bat lela, tinerii se înlibovesc, ciocoii se ciocotnițesc, se cilibesc, sufletele bujdesc pe poarta iadului etc. Budai tratează cuvintele ca pe niște făpturi moi și le dă pe loc la rimă genul și terminația trebuitoare. Așa femela dracului se face dracă, palatul se feminizează în palată, copacii în copace, țiganii visă, se cîrmează, locurile sunt puste, întîmplarea e jeloasă, soarta e scîrbeață, boierii sunt plini de bogătate. Numai Eminescu mai târziu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
multe ori însă Vorba, din vorbă în vorbă Au ajuns și la cociorbă. Ș-atunci vine proverbul: Vorba pe unde a ieșit Mai bine să fi tușit. Arta e clasică, îndreptată spre observația morală, de altfel cu mari îndemînări tehnice (rime interioare, armonizare a colorilor țipătoare). O galerie de "caractere" este alcătuită numai dintr-o combinație obiectivă de proverbe și zicători, plină de nuanțe invizibile, de o truculență genială. Iată tipul sintetic al indolentului: Când umblă prin poticele Umblarea-i e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mlădioasă, Plăcută ca un zâmbet, ca un dar, Ca falnicele corturi din Kedar. Romanul în două volume Purgatoriul e fără valoare. CINCINAT PAVELESCU Cincinat Pavelescu (1872-1934) a fost foarte reputat ca epigramist și improvizator. La banchete cineva îi da câteva rime: nefastă, nevastă, el, chel, și poetul improviza: După ce-ntr-o zi nefastă M-a prins soțul la nevastă, De păr eu l-am luat pe el. Morală: Avantajul d-a fi chel! Genul e destul de trist. Dar madrigalurile, epitalamurile, liedurile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de aceasta prin alcătuirea lui metaforică. P. se exprimă prin propoziții sau prin fraze întregi, concise, uneori eliptice, cu o accentuată stereotipie sintactică. Pentru a-i spori valoarea, se folosesc comparații, metafore, alegorii și uneori elemente de versificație, ritm sau rimă. Chiar în cazul p. metaforice, plasticitatea se realizează printr-o anume simetrie a frazei, prin concizia și selecția termenilor („Cine se scoală de dimineață departe ajunge”). Intonația și accentul sunt folosite pentru relevarea sensului. Un procedeu care subliniază atitudinea selectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289049_a_290378]
-
și aplecarea pragmatică"356. Vocația retorică, sensibilă în spațiul creației literare, își găsește manifestarea deplină în cadrul articolelor jurnalistice, având ca scop susținerea concepției social-politice a gazetarului. Limbajul publicistic eminescian are o cadență interioară care își trage sevele din perechile de rime care punctează textele, din exprimarea anaforică și din jocul de cuvinte pe care îl exersează gazetarul, în căutarea celor mai potrivite mijloace de semnificare. Construite pe calapodul unor simetrii savante, articolele valorifică valențe ritmice eufonice care imprimă textului tonalități emfatice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
urmă, tragedia țăranului, evocat sub numele simbolic Ion, vicisitudinile exilului, idealurile de dreptate ale înaintașilor sunt teme recurente, de o mare forță emoțională. Nu este vorba despre un poet metaforic, nici despre un patriotard discursiv. Versurile par prozaice, deși cultivă rima bogată, iar arta constă în a folosi cu umor sau sarcasm ritmuri ale cântecului de lume sau chiar sloganuri din epocă. Unele titluri sunt sugestive: S-o spui așa, din gură-n gură, fără de patimă și ură, Folclor nou, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
o instanță obligatorie a oricărei scrieri, o componentă a textului, care presupune trei niveluri principale: 1) stratul profund, scriitura, ca "punere în scenă și înglobare a reprezentării"; 2) stratul intermediar, intertextualitatea, "ceea ce am numit corpul material"; 3) stratul superficial: "cuvinte, rime, fraze secvențe, motive etc. (scrierea)"271. Generarea unui text se produce dar de la scriitură spre scriere (adică de la 1 la 3), pe când descifrarea sau înțelegerea lui pornește de la ultimul nivel spre primul (adică de la 3 la 1). Ca strat profund
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]