3,374 matches
-
devenind astfel versiunea narativă a sedimentărilor semantice și emoționale încapsulate în radical. E un cuvânt implodat, ale cărui conținuturi simultane s-au etalat într-o narațiune cu aspect mitic. De cealaltă parte, Herder vizează cuvântul prins în structurile prozodice repetitive. Rima, monotonia reiterativă a ritmului sau diversele tipuri de paralelisme poetice permit dezvoltarea valențelor plurale și contradictorii prin reluarea aceleiași secvențe: o expresie are ocazia să ilustreze sensuri diferite prin reveniri succesive, evocând astfel profuziunea ei semantică. Înțelegem de ce programul poetic
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a culturilor periferice. Poezia se găsește cam peste tot în dicționarul unei limbi odată ce se convine că orice cuvânt separat din corpul sintactic al unui enunț poate face literatură: în "frunza verde" în fața căreia s-au extaziat romanticii noștri, în rimele populare stereotipe pe care le aprecia Titu Maiorescu sau în numele Luceafărului, așa cum a încercat să o demonstreze Dimitrie Caracostea într-o analiză celebră 37. Așadar, pe baza unui raport polemic cu geniul limbii franceze, reamintit cu insistență, concepția herderiană mobilizează
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
morfologice etc. Termenul prin care Heliade Rădulescu îl folosește pentru a numi acest procedeu, "îndoita dicție", evocă de altfel lecturile sale biblice. Interesantă e insistența lui de a distinge acest mecanism poetic de un alt dispozitiv de punere în paralel, rima. E diferența dintre un procedeu care creează continuități arbitrare și un altul care generează continuități "justificate", pe baza sensului. Rima "leagă" aleatoriu, fără idee, urmărind strict hazardul fonetic, în vreme ce "îndoita dicție" e condusă de idee - de "adevăr" cum spune emfatic
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sale biblice. Interesantă e insistența lui de a distinge acest mecanism poetic de un alt dispozitiv de punere în paralel, rima. E diferența dintre un procedeu care creează continuități arbitrare și un altul care generează continuități "justificate", pe baza sensului. Rima "leagă" aleatoriu, fără idee, urmărind strict hazardul fonetic, în vreme ce "îndoita dicție" e condusă de idee - de "adevăr" cum spune emfatic Heliade Rădulescu. Sigur, nici rima nu e atât de indiferentă la sens, nici îndoita dicție nu e atât de distinctă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
procedeu care creează continuități arbitrare și un altul care generează continuități "justificate", pe baza sensului. Rima "leagă" aleatoriu, fără idee, urmărind strict hazardul fonetic, în vreme ce "îndoita dicție" e condusă de idee - de "adevăr" cum spune emfatic Heliade Rădulescu. Sigur, nici rima nu e atât de indiferentă la sens, nici îndoita dicție nu e atât de distinctă de mecanica repetiției formale. Însă această opoziție arată în ce măsură Heliade Rădulescu căuta un model prin care capodopera să circule liber între text și viață. Voia
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Rădulescu căuta un model prin care capodopera să circule liber între text și viață. Voia o poetică a repercutării care să funcționeze la fel de ușor în domeniul vorbăreț al literaturii, și în domeniul - uneori tăcut - al biologiei. Cum poți să scoți rima din text și să o promovezi ca motor al vieții, altfel decât metaforic? "Îndoita dicție" îi permitea să imagineze o articulare mai suplă a mecanismului de balans între planurile multiple ale existenței: nu numai un vers proiectat asupra altui vers
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
obiectului oferită în descrierea unui străin. Nu trebuie să "simți" calitățile materiale ale obiectului pentru a putea spune că e un exemplar "frumos" al clasei sale. Aceeași atitudine admirativă a funcționat și în literatură. Când pașoptiștii apreciază ritmul simplu sau rima monotonă specifice genului folcloric, sau când țin să sublinieze fidelitatea față de lexicul regional, ei califică estetic ilustrarea corectă a unei poetici, caracterul popular al unei poezii populare. Sigur că e foarte ușor de deconspirat natura non-estetică a acestui "frumos". Însă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
orice muribund ce se sufocă.) Nu întru totul, așadar, din Licht, ci, mai curând, din lichten „a rări, a face rariști în desișuri de pădure“. Iată de ce-l menținem, în traducere, pe Lichtung ca atare. — Și, pentru că n-avem altă rimă, zise Carmen, îl rimăm cu Dichtung ca atare (greu traductibil și acesta în română, în care „poezie“ nu este chiar „ficțiune“). — Așa e, zise Elisav; încât primele patru versuri ale acestei compoziții ar suna astfel în română (nu fără, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
dar, ce spun? totul este inuman de straniu.4 Poeta îmi dă voie să așez versurile așa: "nedumerire" "în neștire" "aer" "ca un vaier" "urmă" "urnă" "craniu" "straniu". E nevoia de a căuta uneori în poezie dacă nu idila, poate rima. La pagina 178. ("vinovată nu poate fi ploaia"). Va suferi poeta văzând că aleg doar primele două strofe? vinovată nu poate fi ploaia copilărie aurită și crudă! ea curge mereu prin vesele burlane când îmi țin respirația și stau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
dar apariții sporadice, pe când o revistă care să ajungă la peste 300 de numere și mai mult de 100.000 de pagini este o bibliotecă întreagă, să aibă această tenacitate răbdătoare și, în același timp, scrupulele delicate de compoziție, de rime interioare, de raporturi între text și imagine așa ceva nu există nici acum în Europa. Caillois 6, critici foarte mari au recunoscut-o imediat și au semnalat-o. Deci, programul exista din partea noastră n-am izbutit totdeauna, au rămas zone ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ca-ntr-o caleașcă infinită Spre-un cer ținut de-un serafim. Unde-o să bem o săptămână Dintr-un cristal întors pe dos Cu spini încolăciți la mână Copilăria, dureros. A.V. Ce mai înseamnă azi poezia cu atâta rimă? Când există poezie modernă, fără rimă... E.B. Da, există, îmi și place să o citesc. A.V. Ce spuneți, domnule Holban? I.H. Poezia modernă e de toate, și postmodernă, aș spune. Cu Emil Brumaru, ca și cu Virgil Mazilescu într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
-un cer ținut de-un serafim. Unde-o să bem o săptămână Dintr-un cristal întors pe dos Cu spini încolăciți la mână Copilăria, dureros. A.V. Ce mai înseamnă azi poezia cu atâta rimă? Când există poezie modernă, fără rimă... E.B. Da, există, îmi și place să o citesc. A.V. Ce spuneți, domnule Holban? I.H. Poezia modernă e de toate, și postmodernă, aș spune. Cu Emil Brumaru, ca și cu Virgil Mazilescu într-o altă zonă a poeziei, începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
idee: aceea că trebuie să rezist. Proiectez asupra mea un tir puternic de autosugestii. Mă mențin. Mă refac din mers. Dorm în timpul plimbării. Încerc să evadez din realitate gândindu-mă la fel de fel de lucruri. Cânt. Murmur fel de fel de rime și mă joc în gând cu impresiile auditive. Uneori am sentimentul că o pot duce așa la infinit“. Cafeneaua Pas-Parol vorbește despre lupta intelectualului în regimul totalitar, despre încercarea disperată de a face față răului prin artă, de a da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
rog, cu declinările de rigoare. Mihai-Răzvan Ungureanu: Da. Această chestiune ne aduce în atenție raportul care se stabilește între politica națională și politica comunitară. Politica națională are o mult mai mare audiență, este mult mai ușor de ascultat, are o rimă pe care o înțelege toată lumea. Politica comunitară a devenit extrem de tehnică, marțiană și marțială totodată, dacă-mi permiteți jocul de cuvinte, și pare că se decuplează de la obligațiile elementare ale statului... Luca Niculescu: Asta se și întâmplă de ani de
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
existat în agendă, acum a fost ridicat mult mai sus în lista urgențelor, a priorităților: interes accentuat pentru spațiul pontic, un interes strategic dovedit față de Republica Moldova și față de statele apropiate de noi din Comunitatea Statelor Independente, cazul Ucrainei, o altă rimă în relația bilaterală cu unele state membre ale Uniunii Europene. În desenul acesta, redistribuia forțelor este alta, și atunci, sigur, și politica externă este nouă, și deci inovatoare. Andrei Pleșu: Aș mai adăuga ceva, dacă îmi permiteți, ceva foarte rapid
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
pentru o altă funcție mitologică și trebuia să se așeze într-un cu totul alt registru de semnificații. Proiectul ei ține, oarecum, de orizontul matriarhal și de cultul neoloic al fertilității. Dacă totul ar fi fost dus pînă la capăt, rima ei tipologică s-ar identifica în Venus din Willendorf sau, mă rog, poate și în ceva mai apropiat de reperele noastre, cum ar fi vreo reprezentare din cultura Gumelnița sau Cîrna "Gîrla Mare, oricum în una dintre acele figurine de
Între Venus din Willendorf și Fata babei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12586_a_13911]
-
și un cunoscut fotbalist român, care, după 3 luni în Italia, nu mai știut să vorbește corect la românește" (parinti.com). S-ar părea că mai ales această formulă - (nu știe) să vorbește, căreia i se adaugă, cu efect de rimă, românește - s-a fixat în ultima vreme ca emblemă a vorbirii stîlcite a străinilor, fiind aplicată prin exagerare comică și românilor, chiar dacă eroarea pe care o conține este destul de improbabilă: "nici nu știe să vorbește românește!"; "eu sunt de-aia
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]
-
fac un mic masaj de îmbărbătare. Îmi vine în minte o poezie pe care o caut de ani de zile și, evident, nu-mi amintesc nici titlul, nici autorul. O ascultasem, distrată, pe un canal franțuzesc. Poetul se lamenta, în rime îmbrățișate, de ziarele care se scriau cu litere din ce în ce mai mici, de casele cu treptele din ce în ce mai înalte, de ouăle găinilor de azi pe care nimeni nu le mai putea digera și de mania asta neghioabă pe care o aveau cei din
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
ai un talent aparte, în dulcele stil clasic, până la sfârșitul veacurilor. Nu forma fixă deranjează, nu strofa, nu terțina, nu distihul surpă gloria poetului clasic, în parte apusă, în parte ignorată vinovat. La prima vedere, unui autor de versuri cu rimă și ritm, ca dvs., nu i se poate reproșa mare lucru. Dar atunci când golurile de ritm, pauzele silabice din vers se completează cu căci-uri, doar- uri, tot-uri, iar-uri, oare-uri și decât-uri, ticul acesta arată lenea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
le am la dispoziție. Dar, în cele din urmă, eu sunt cea care constrînge cuvintele să ajungă la acel rezultat cu care să pot fi de acord. Nu m-aș forța însă niciodată să construiesc aceste texte cu ritm și rimă; de altfel, rimele sunt spontane, naive la prima vedere, asemănătoare cu jocurile de cuvinte ale copiilor. Dacă ar fi să scriu textele cu mîna, nu aș recurge niciodată la aceste rime și potriviri. Pentru mine, materialul existent este singurul care
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
dispoziție. Dar, în cele din urmă, eu sunt cea care constrînge cuvintele să ajungă la acel rezultat cu care să pot fi de acord. Nu m-aș forța însă niciodată să construiesc aceste texte cu ritm și rimă; de altfel, rimele sunt spontane, naive la prima vedere, asemănătoare cu jocurile de cuvinte ale copiilor. Dacă ar fi să scriu textele cu mîna, nu aș recurge niciodată la aceste rime și potriviri. Pentru mine, materialul existent este singurul care "dă tonul" și
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
însă niciodată să construiesc aceste texte cu ritm și rimă; de altfel, rimele sunt spontane, naive la prima vedere, asemănătoare cu jocurile de cuvinte ale copiilor. Dacă ar fi să scriu textele cu mîna, nu aș recurge niciodată la aceste rime și potriviri. Pentru mine, materialul existent este singurul care "dă tonul" și totul este posibil doar datorită decupajelor de litere și cuvinte. În aceste colaje se conturează desigur și ceva "biografic", ele ating și un alt nivel, dobîndesc o oarecare
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
felul de catastrofe. O cotitură minoră, o minimă basculare pot schimba, pot răsturna dintr-o dată situația. În absența pericolului unei catastrofe nu se ivește nici elementul anecdotic, nici gluma... Revenind la colaje, aceste conținuturi sunt ambalate într-o anumită "tonalitate", rima are voie să se legene, să zvîcnească din șold, făcînd ca dintr-o dată totul să pară foarte ușor; dar densitatea se află la mijloc și astfel se creează o tensiune care-mi oferă plăcerea de a "lucra". Mă captivează în
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
a Consiliului (sub pretextul că nu mai apar reviste de specialitate). Iar actualul prezident în funcție - altminteri merituos regizor - Stere Gulea, prins în menghina sistemului subcultural cu tentă mafiotă, ca și cum n-ar avea cel puțin altă opțiune politică, întră în rimă cu președintele prorogat viager la Uniunea Cineaștilor, din eșalonul doi al fostei nomenclaturi, scenaristul omnipotent de altădată, Mihnea Gheorghiu. La ultima întrunire a Consiliului UCIN, primul dintre cei doi a pledat energic pentru "păstrarea spiritului legii" cu falimentul probat și
Fatalitatea falimentului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16599_a_17924]
-
spiritului, păstrîndu-și, însă, întreaga sa autoritate materială și demnitate formală, în cea de-a treia etapă, mai exact în imediata noastră contemporaneitate, el este recuperat, ca formă reziduală, din chiar proximitatea neantului. Derizoriul și fragmentarismul contemporaneității își găsesc, așadar, o rimă perfectă în încercarea artistului de a construi propria sa lume din elemente ale hazardului, din așchii, din bucăți, din ipostazele perfecte ale nimicului. Lemnul astfel recuperat fizic, dar fără noblețea inițială și fără prestanța lui materială consacrată, suportă, simultan, și
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]