4,307 matches
-
afară de puțini oameni, din marginile sărace, Sodoma și Gomorra erau ticsite, îndărătul zidurilor puternice, cu dregători de vază din mai multe țări, preoți iscusiți în stăpânirea mulțimii, mari căpetenii militare, oameni de neam cu bogate pământuri și cu mii de robi și negustori trufași care-și făcuseră averi din drumurile lungi ale corăbiilor repezi. Îl uimise mai cu seamă știrea că și Marele Preot venise din orașul său Zidul Alb, așezîndu-se vremelnic în Sodoma. Deci ținta era bună. Când se întoarse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
hainele argintii pe care le mai văzuse, bănui că aceștia doi nu pot fi alții decât cei pe care și el și lumea și-i închipuia îngeri. Și Lot le-a spus: - Rogu-vă, stăpânii mei, abateți-vă în casa robului vostru. Auta îi făcu semn străinului său prieten că acesta era omul care l-a mai găzduit. Puteau avea încredere în el. Intrând în casa lui, îi dezvăluiră taina nimicirii celor două cetăți. Lot cunoștea pe oamenii sărmani din bordeie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
orbit. Mulți fugiră țipând. Alții începură să caute ușa orbește, apoi se încăierară între ei. Liniștindu-se, Lot le spuse celor doi ce oameni au venit să-i ceară: erau slujbași și căpetenii și erau cu ei și negustorii de robi din oraș. Când s-au revărsat zorile, cei doi oaspeți îl treziră pe Lot și Auta îl sfătui să plece din oraș cu toți ai săi: - Fugi, ca să scapi cu viață! Nu te uita îndărăt și nu te opri nicăieri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
noastră! - Fii fără grijă, Hor! îi răspunse Auta râzând. Aici nu mai vine niciodată nimeni. Când vor mai vedea și văpăile luntrei urcîndu-se în cer, podișul Baalbek va îngrozi multă lume. Și de altfel nimeni nu crede jos că acești robi au putut scăpa cu viață. Numai deznădejdea le-a dat curaj să vină aici. într-o zi, după ce turnul era clădit și luntrea așezată în vârful lui, Auta se plimbă cu Nefert la marginea pădurii. Priveau asfințitul soarelui, când auziră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
izbuti să adune câteva vorbe într-un înțeles: - Nu ți-e frică de noi, Iștar? Apoi nu se auzi nimic. - Nu e frumos să ascultăm! șopti Nefert și vru să plece. Sunt oameni care-și vorbesc de dragoste, dintre foștii robi. Dar Auta o opri: - Mi s-a părut că bărbatul este străinul care a fost cu mine și cu Uh la Sodoma. Totuși plecară. Dar după câteva zile numărul oamenilor din luntre se înmulți cu Iștar, acum soția lui Anu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
puse pe cap globul vioriu ca să vadă cum va arăta ea când luntrea își va lua zborul, și o îmbrăcă în veșmânt argintiu, zvonul că zeul și-a luat soție se răspândi în pădurea de cedri. Și seara, mulțimea foștilor robi adunată în jurul focurilor cîntă: Să-ți fie dânsa, Anu, soție de-o seamă cu tine, înalț-o cu numele tău. Toți coborâseră din luntre, la poalele turnului de piatră, ascultând poate cea din urmă oară un cântec pământean. Corul stăpânilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu-l găsesc! zise mândru băiatul. Cine nu-l cunoaște în Țoar! Nu trecură multe ceasuri și călărind un asin voinic se ivi Abraam. Auta îi sărută obrajii. Bătrânul era încîntat: - Stăpânii s-au pogorât din cer să vadă pe robul lor Abraam? - Nu ne-am pogorât, zise Auta. Încă nu ne-am urcat! - Dar la Sodoma te-ai mai dus? îl întrebă Anu. Bătrânul se scutură: - Nu, Sodoma nu mai este. I-a fost pedepsită fărădelegea și umbra ei s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu mai zări nimic. Abia atunci se întoarse în Țoar. Luntrea pluti deasupra țării Ta Kemet, ocolind orașele mari și așezîndu-se lângă un orășel mic de la miazăzi unde nu păreau a se găsi nici soldați, nici alte primejdii. Aflară de la robii care tăiau piatră că murise Mener și că i se făcea un mormânt în chip de piramidă, spre a se asemui cu Muntele de Obârșie, ieșit din ape. Auta zâmbi în sine: era amintirea Piscului Sfânt. Și nu se miră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta înțelese și plecă ochii rușinat. Totuși întrebă: - Dar dacă ar fi uciși numai ucigașii? - Când ucigașii nu vor să înțeleagă altfel, cred că ceea ce spui tu e singura cale. Totdeauna ucigași sunt puțini. Mi-a arătat cineva din foștii robi pe care i-a vindecat Maat a noastră un. loc unde se adună gâzele acelea galbene să facă miere. - Un stup de albine... - Da. A intrat un animal mic cu coadă lungă în stupul lor, și l-au învelit cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mulțimea de oameni scăpați de moarte și de robie, se uitară la pădurea de cedri, la cer. Pe marginea turnului stăteau Mai-Baka și Ntombi. - Voi de ce nu vreți să veniți? îi mai întrebă o dată Auta. Mai-Baka arătă spre mulțimea foștilor robi care așteptau jos, pe podișul dintre cedri: - Noi rămânem cu ei. Glasul lui sună trist, dar și hotărât. Totuși când intră și Auta în luntre făcîndu-i cel din urmă semn de despărțire, Mai-Baka își sprijini fruntea în arcul său, să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
astfel de treaptă. Nu știu, poate că va fi și așa. Tu însă văd că te-ai dezvățat de lumea noastră, iar dacă te-ai întors să trăiești în ea, învață de la mine rosturile înțelepciunii pământești. În asemenea vreme cât robul e socotit asin sau vită și nu i se dă numele de om, adevărul tău nimeni nu-l va prețui. Numai unii înțelepți, foarte puțini, și numai înțelepții săraci. Dar dacă vrei să le spui oamenilor adevărul, strecoară-l în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
schimb acu, chicotește el vesel. Un tip de treabă Gus. — Exact Gus. M-am ofticat când le-am dus pe Carole și pe mititica Stacey să vadă Braveheart. Câți paki sau negrotei crezicam văzut printrecei care luptau pentru Scoția? Lafelcu Rob Roy, lafelcu The Bruce. — Mda, spune Andy Clelland, dar asta s-a-ntâmplat demult. — Exact. Noi am Întemeiat țara asta de rahat. N-a fost niciunu la Bannockburn sau Culloden când am dat de greu. E sângele nostru, glia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ci la modul cum aceste frontiere cartografice servesc la reprezentarea, limitarea și legitimarea identității politice. Dar cum, prin ce practici și reprezentări politice, sunt trasate frontierele? Și ce implicații are acest proces pentru tipul de subiectivitate produs? Identitatea Așa cum observă Rob Walker (1995a: 35-6), în gândirea și practica politică modernă se privilegiază spațialitatea. Prin diferențierea spațiilor poli-tice, frontierele sunt fundamentale pentru preferința lumii moderne pentru "capturarea politicii" între frontierele discrete ale statului (Magnusson 1996:36). Postmodernismul întreabă: cum a fost impusă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
într-adevăr modul dominant de subiectivitate în relațiile internaționale de astăzi, însă este discutabil dacă pretenția sa de a fi subiectul politic primar și exclusiv este justificată. Relatarea cea mai riguroasă a costurilor etico-politice ale suveranității statului este oferită de Rob Walker în Inside/Outside (1993). Walker prezintă contextul în care s-a recurs la suveranitatea statului ca o categorie analitică prin care sunt înțelese relațiile internaționale, și ca o expresie primară a comunității politice și morale. Critica lui Walker sugerează
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fetele! Ia-mă cu tine și hai să alergăm! împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli și ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept ești iubit.“ „Și-a murit Moise, robul Domnului [YHWH], în Câmpiile Moavului, după cuvântul Domnului [lit., după/de gura Dom nului].“ „Cum se unește un tânăr cu o fecioară, așa se vor uni fiii tăi cu tine; și cum se bucură mirele de mireasa lui, așa se
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Wolfgang von Goethe „Faust”, „Egmont”, „Poezie și adevăr”, „Hermann și Dorothea” „Afinități elecive” „Suferințele tânărului Verther”; Johan Cristoph Friedrich von Schiller „Don Carlos”, „Wallenstein”; Walter Scott creator al romanului istoric englez și european -„Ivanhoe”, „Balada ultimului menestrel”, „Mireasa din Lammermoor”, „Rob Roy”; George Gordon Byron „Manfred”, „Don Juan”; Percy Bysshe Shelley „Odă vântului de apus”, „Revolta Islamului”; Victor Hugo „Regele petrece”, „Mizerabilii” „Omul care râde”; Mihai Eminescu „Luceafărul”, „Scrisorile”, „Glossă”, „Înger și demon”; Alexandr Sergheevici Pușkin „Ruslan și Ludmila”, „Evgheni Oneghin
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Sfânt înseamnănu numai Revelația înfierii prin cele ce a semănat Hristos în ei, ci șicea a deosebirii lui Hristos și a lor față de lume: „Acela venind vavădi lumea de păcat că oamenii nu cred în Mine” (Ioan 16, 8-9), șirămîn „robi” (Ioan 8, 34) ai „bodului morții” (1 Corinteni 15, 59), cacel ami mare vrăjmaș al omului, căci numai „Fiul rămîne pe veci încasă” (Ioan 8, 35). Dar Duhul este în primul rând putere a plinătății ca și în Hristos, de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
în Transilvania și sensul la „bulgarii de religie protestantă din satele Cergăul Mare și Cergăul Mic“. Interesant este că numai la noi și la albanezi șchiau și-a păstrat sensul de „slav“, pe cînd la bulgari și la greci înseamnă „rob, servitor“, amintind de o situație a lor în timpul luptelor cu armatele romane. Se presupune că scheii din Cîmpulung, înainte de-a fi asimilați de romîni, au tradus numele orașului în Dlŭgopole, cum e atestat de cîteva ori, nume pe care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pe care o înțelegea numai o parte a populației de acolo. Dar prin politica germanilor și a bisericii de la Roma, Panonia, ca și Marea Moravie, este integrată în sfera latinității, slujitorii în limba slavă ai bisericii „fiind schingiuiți, vânduți ca robi și alungați”, sau chiar uciși (Olteanu și colect., p. 20). Timpul de nouă secole care s-a scurs de la cuceririle romanilor în spațiul tracic a avut ca rezultat, pe de o parte constituirea a trei structuri lingvistice indoeuropene, care sunt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
proprii. Așa se explică faptul că slava și-a structurat, în procesul de gramaticalizare, nu doar plural, ci și dual, toate trei numerele (singular, plural, dual) cu masivă susținere lexicală a genului (masculin, feminin, neutru). Cf. vsl.: rabŭ - rabi - raba „rob - robi - doi robi”; strana - stranî - stranĕ „țară - țări - două țări”; slovo - slovesla - slovesĕ „cuvânt - cuvinte - două cuvinte”; la demonstrative: tŭ - ti - ta „acel - acei - cei doi”, fem. ta - tî - tĕ, neutru to - ta - tĕ, valori care marchează întregul sistem de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
explică faptul că slava și-a structurat, în procesul de gramaticalizare, nu doar plural, ci și dual, toate trei numerele (singular, plural, dual) cu masivă susținere lexicală a genului (masculin, feminin, neutru). Cf. vsl.: rabŭ - rabi - raba „rob - robi - doi robi”; strana - stranî - stranĕ „țară - țări - două țări”; slovo - slovesla - slovesĕ „cuvânt - cuvinte - două cuvinte”; la demonstrative: tŭ - ti - ta „acel - acei - cei doi”, fem. ta - tî - tĕ, neutru to - ta - tĕ, valori care marchează întregul sistem de declinare a cuvintelor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dat dovadă țăranul român: el „nu i ca alte neamuri, mâncăcios și lacom, nu ține să-i fie totdeauna pântecele plin. Mănâncă numai să nu te mănânce», « Mănânc și eu așa, ia, așa, numai să-mi țin zilele», «Nu fi robul pântecului» ș.a. sunt zicători care nu arată pe sătean a fi lacom [...] Bucatele adesea sunt simple, căci «pântecele n-are oglind㻓. În Enciclopedia română (1904, coordonată de către dr. C. Diaconovich) se afirmă: „țăranul român preferă mămăliga fiindcă îi vine mai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Problema apare atunci când facem comparație între modul în care privește Radu Anton Roman culinarogeneza românească (totul se așază pe temelia bucătăriei țărănești) și părerea lui Păstorel asupra aceluiași subiect: bucătăria românească își are originea în cea „practicată îndelungată vreme de robii țigani [...] meșteri la frigare și la grătar“. Adică trecutul domeniului culinar în care excelăm nu ne aparține, ci este apanajul slujitorilor rromi... Adevărul, după cum vom vedea și în paginile următoare, este undeva la mijloc: Păstorel greșește omițând aportul bucătăriei țărănești
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cu bucătăria acestei țări. Nici nu este de mirare că localurile noastre se află în această dezastruoasă stare. Este suficient, pentru a înțelege una dintre cauze, să amintim disprețul manifestat față de practicanții artei culinare, recrutați, în familiile boierești, din rândul robilor țigani. Mai trebuie pomenit eclectismul culinar practicat încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea; iată, spre exemplu, reclama pe care și-o făcea restaurantul unui anume Rusescu, într-un număr din anul 1892 al ziarului Adeverul 36
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
-și locul undeva. Nâscându-se, crescând, trăind și murind în căruțe sau în corturi, și tot acolo trăindu-și viața cu bucuriile și nenorocirile ei. Simplitatea, sărăcia... asta îi păstrează liberi și senini. Așa, nu poartă povara nici unei bogății, nu sunt robii nici unei munci care să strice omenia din ei. Ei nu datorează vieții nimic altceva decât existența. N-au fatalitate... Au numai ursită. Stau drepți și ușori, gata să primească pe umerii lor slobozi viitorul. Bătuți de toate vânturile, de toate
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]