KorAP: Find »[drukola/base=română & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...123 124 125 ...247 >

6,157 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

Martins 2002) Putem astfel conchide că structurile cu dislocare sunt reprezentative pentru sintaxa românei vechi. La fel ca în cazul structurilor cu inversiune discutate în secțiunea anterioară, formele de dislocare atestate în română trebuie analizate din perspectiva regulilor sintactice ale românei vechi, nu prin adoptarea unei analize sintactice propuse pentru o altă limbă romanică veche. Grăitoare din această perspectivă sunt câteva aspecte. În analiza structurilor din portugheza veche, Martins (2002) aduce argumente pentru faptul că verbul se deplasează în afara domeniului lexical

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
marcată), există și o a treia opțiune: verbul ocupă o poziție joasă în ierarhia propozițională (se plasează în domeniul lexical) și satisface trăsăturile de mod / timp / aspect prin operațiunea de ACORD 19 la distanță, disponibilă și în grupul nominal în româna veche (v. §1.2.1 infra; v. Cornilescu și Nicolae 2011a). Așa cum structurile nominale bazate pe ACORD la distanță dispar din româna modernă, și structurile cu dislocare a nucleului verbal, bazate pe aceeași opțiune, sunt eliminate în trecerea de la româna

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
trăsăturile de mod / timp / aspect prin operațiunea de ACORD 19 la distanță, disponibilă și în grupul nominal în româna veche (v. §1.2.1 infra; v. Cornilescu și Nicolae 2011a). Așa cum structurile nominale bazate pe ACORD la distanță dispar din româna modernă, și structurile cu dislocare a nucleului verbal, bazate pe aceeași opțiune, sunt eliminate în trecerea de la româna veche la româna modernă. 1.2 Schimbări în topica internă a grupului nominal Și în structura grupului nominal există diferențe de topică

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
româna veche (v. §1.2.1 infra; v. Cornilescu și Nicolae 2011a). Așa cum structurile nominale bazate pe ACORD la distanță dispar din româna modernă, și structurile cu dislocare a nucleului verbal, bazate pe aceeași opțiune, sunt eliminate în trecerea de la româna veche la româna modernă. 1.2 Schimbări în topica internă a grupului nominal Și în structura grupului nominal există diferențe de topică semnificative între româna veche și româna modernă 20; analiza acestor fenomene ne va permite să identificăm principalele schimbări

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1.2.1 infra; v. Cornilescu și Nicolae 2011a). Așa cum structurile nominale bazate pe ACORD la distanță dispar din româna modernă, și structurile cu dislocare a nucleului verbal, bazate pe aceeași opțiune, sunt eliminate în trecerea de la româna veche la româna modernă. 1.2 Schimbări în topica internă a grupului nominal Și în structura grupului nominal există diferențe de topică semnificative între româna veche și româna modernă 20; analiza acestor fenomene ne va permite să identificăm principalele schimbări din sintaxa grupului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structurile cu dislocare a nucleului verbal, bazate pe aceeași opțiune, sunt eliminate în trecerea de la româna veche la româna modernă. 1.2 Schimbări în topica internă a grupului nominal Și în structura grupului nominal există diferențe de topică semnificative între româna veche și româna modernă 20; analiza acestor fenomene ne va permite să identificăm principalele schimbări din sintaxa grupului nominal în trecerea de la româna veche la româna modernă. 1.2.1 Marcarea definitudinii Un prim fenomen privește tiparele de marcare a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a nucleului verbal, bazate pe aceeași opțiune, sunt eliminate în trecerea de la româna veche la româna modernă. 1.2 Schimbări în topica internă a grupului nominal Și în structura grupului nominal există diferențe de topică semnificative între româna veche și româna modernă 20; analiza acestor fenomene ne va permite să identificăm principalele schimbări din sintaxa grupului nominal în trecerea de la româna veche la româna modernă. 1.2.1 Marcarea definitudinii Un prim fenomen privește tiparele de marcare a definitudinii în limba

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în topica internă a grupului nominal Și în structura grupului nominal există diferențe de topică semnificative între româna veche și româna modernă 20; analiza acestor fenomene ne va permite să identificăm principalele schimbări din sintaxa grupului nominal în trecerea de la româna veche la româna modernă. 1.2.1 Marcarea definitudinii Un prim fenomen privește tiparele de marcare a definitudinii în limba română veche. Exemplele de mai jos arată că există două tipare de marcare a trăsăturii [+ definit] în grupuri nominale complexe

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a grupului nominal Și în structura grupului nominal există diferențe de topică semnificative între româna veche și româna modernă 20; analiza acestor fenomene ne va permite să identificăm principalele schimbări din sintaxa grupului nominal în trecerea de la româna veche la româna modernă. 1.2.1 Marcarea definitudinii Un prim fenomen privește tiparele de marcare a definitudinii în limba română veche. Exemplele de mai jos arată că există două tipare de marcare a trăsăturii [+ definit] în grupuri nominale complexe. În primul tipar

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
precedat de adjective prenominale (19) (deși adjectivele prenominale prezintă opțiunea de a purta articolul sufixal), de cuantificatori (20) (Nicolae 2013a, 2015a) sau de genitive prenominale (21). Acest tipar este mai rar, însă este atestat în toate cele trei secole ale românei vechi (Stan 2013: 31) în texte originale și în traduceri; apare rar și în secolul al 19-lea (Nicolae 2012) și este păstrat în româna modernă în formule liturgice fixe (e.g. după mare mila ta). (19) a. cu cinstită cartea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
21). Acest tipar este mai rar, însă este atestat în toate cele trei secole ale românei vechi (Stan 2013: 31) în texte originale și în traduceri; apare rar și în secolul al 19-lea (Nicolae 2012) și este păstrat în româna modernă în formule liturgice fixe (e.g. după mare mila ta). (19) a. cu cinstită cartea mării tale(DÎ.1596: CVI) b. tu tinde cu milă cătră noi svântă mâna ta (FT.1570-5: 3v) c. că văzu[iu lumina]tă fața

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a. însușu acela judecătoriulu dereptu (CC2.1581: 40) b. toată a moșilor limba(PH.1500−10: 18r) Construcțiile cu articol hotărât inferior arată că trăsătura [+ definit] se poate valoriza prin operațiunea de ACORD la distanță, opțiune eliminată în trecerea la româna modernă. Analiza generală, sincronică și diacronică, a sintaxei articolului hotărât sufixal pune în evidență o importantă trăsătură a românei prin care contrastează cu limbile romanice: articolul hotărât este un sufix generat odată cu numele și nu lexicalizează în mod direct poziția

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
articol hotărât inferior arată că trăsătura [+ definit] se poate valoriza prin operațiunea de ACORD la distanță, opțiune eliminată în trecerea la româna modernă. Analiza generală, sincronică și diacronică, a sintaxei articolului hotărât sufixal pune în evidență o importantă trăsătură a românei prin care contrastează cu limbile romanice: articolul hotărât este un sufix generat odată cu numele și nu lexicalizează în mod direct poziția D(eterminant), ci stabilește o relație de ACORD cu poziția D. Pe lângă construcția cu articol hotărât inferior, analiza structurilor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Dragomirescu și Nicolae 2015). 1.2.2 Demonstrative nespecializate Distincția morfologică tare / slab a demonstrativelor, asigurată fie prin particula -a (acest / acesta), prin procese morfofonologice interne (acea [aʧḙa] / aceea [aʧeja]), precum și specializarea sintactică a demonstrativelor în funcție de această distincție morfologică, caracteristice românei moderne (v. Nicolae 2013b, 2015b), nu sunt încă fixate în româna veche. În structuri nonpronominale (i.e. cu centrul substantival lexicalizat), atât demonstrativele slabe (22), cât și demonstrativele tari (23) pot apărea atât la dreapta, cât și la stânga centrului substantival (Dimitrescu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
tare / slab a demonstrativelor, asigurată fie prin particula -a (acest / acesta), prin procese morfofonologice interne (acea [aʧḙa] / aceea [aʧeja]), precum și specializarea sintactică a demonstrativelor în funcție de această distincție morfologică, caracteristice românei moderne (v. Nicolae 2013b, 2015b), nu sunt încă fixate în româna veche. În structuri nonpronominale (i.e. cu centrul substantival lexicalizat), atât demonstrativele slabe (22), cât și demonstrativele tari (23) pot apărea atât la dreapta, cât și la stânga centrului substantival (Dimitrescu 1978: 278; Stan 2013: 35-36): (22) a. ci de la Dumnezeu să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
b. fiiulumieuacesta mortu era (CC2.1581: 21) Atât formele slabe (25a), cât și formele tari (25b) pot funcționa pronominal: (25) a. Aceste zise marele împărat Alexandru (A.1620: 74v) b. Aceștea ainte mearrseră (CV.1563−83: 8r) În trecerea de la româna veche la româna modernă, distincția tare / slab s-a consolidat sintactic (Nicolae 2015b): în structuri cu centrul exprimat (i.e. noneliptice), forma slabă ocupă poziția de determinant prenominal, iar forma tare ocupă poziția de determinant (emfatic) postnominal, cu condiția suplimentară ca

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
era (CC2.1581: 21) Atât formele slabe (25a), cât și formele tari (25b) pot funcționa pronominal: (25) a. Aceste zise marele împărat Alexandru (A.1620: 74v) b. Aceștea ainte mearrseră (CV.1563−83: 8r) În trecerea de la româna veche la româna modernă, distincția tare / slab s-a consolidat sintactic (Nicolae 2015b): în structuri cu centrul exprimat (i.e. noneliptice), forma slabă ocupă poziția de determinant prenominal, iar forma tare ocupă poziția de determinant (emfatic) postnominal, cu condiția suplimentară ca forma tare să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
adiacentă la un nume definit (v. Cornilescu 2005 pentru analiza sintactică). Mai mult, formele slabe nu mai pot funcționa pronominal, această valoare fiind strict rezervată formelor tari. 1.2.3 Gramatica dublă a determinantului cel Construcția cu articolul adjectival din româna modernă (v. Nicolae 2013c și bibliografia), în care determinatul cel extinde domeniul nominal, introducând modificatori postnominali cu o funcție pragmatică specifică (v. Vasilescu 2009; Cornilescu și Nicolae 2012), nu este pe deplin gramaticalizată în româna veche (Stan 2013: 37; Nicolae

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Construcția cu articolul adjectival din româna modernă (v. Nicolae 2013c și bibliografia), în care determinatul cel extinde domeniul nominal, introducând modificatori postnominali cu o funcție pragmatică specifică (v. Vasilescu 2009; Cornilescu și Nicolae 2012), nu este pe deplin gramaticalizată în româna veche (Stan 2013: 37; Nicolae 2015b). Cel prezintă o gramatică dublă, de demonstrativ și de articol, după cum arată distribuția și interpretarea sa. Distribuțional, modificatorul care apare după cel poate fi un adjectiv calificativ (26a), participial (26b) sau relațional (26c), precum și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de articol, după cum arată distribuția și interpretarea sa. Distribuțional, modificatorul care apare după cel poate fi un adjectiv calificativ (26a), participial (26b) sau relațional (26c), precum și o propoziție relativă (26d); opțiunea (26c) (specifică demonstrativului) a fost eliminată în trecerea la româna modernă: (26) a. să arăt strâmbătura și tâlcul cel rău a lor (VRC.1645: IIIr) b. fiiu-său cel iubit (CC1.1567: 73v) c. birăul cel rumânescu (DÎ.1593-97: XCVII) d. aproape de cei ce vindeca (CC2.1581: 171) Cel poate preceda

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cu cel brâu (CM.1567: 263r) b. în cel munte nalt (A.1620: 57r) De interes sunt și construcții precum cele din (28a), în care cel,urmat de un modificator adjectival nondefinit, precedă o secvență nominală definită; în trecerea la româna modernă, deplasarea substantivului / grupului nominal definit la stânga lui cel devine obligatorie (28b): (28) a. pentru cel drag fiiul tău Isus (PO.1582: 9) b. pentru [fiiul tău]icel drag tiIsus (structură echivalentă din româna modernă) Din punct de vedere interpretativ

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
secvență nominală definită; în trecerea la româna modernă, deplasarea substantivului / grupului nominal definit la stânga lui cel devine obligatorie (28b): (28) a. pentru cel drag fiiul tău Isus (PO.1582: 9) b. pentru [fiiul tău]icel drag tiIsus (structură echivalentă din româna modernă) Din punct de vedere interpretativ, forma cel poate intra în opoziție de proximitate cu formele aferezate și scurte ale demonstrativului proximal acest, în special în texte din secolul al 16-lea - prima jumătate a secolului al 17-lea, după cum

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
iii) specializarea și restrângerea periferiei stângi a grupului nominal (v. §1.2.4 infra), în acord cu reducerea generală a deplasărilor la periferia stângă în trecerea de la latină la limbile romanice (Ledgeway 2012: 281-282). 1.2.4 Domeniul prenominal În româna veche, domeniul prenominal dă dovadă de o mai largă accesibilitate decât în româna modernă. Lăsând deoparte elementele funcționale (determinanții și cuantificatorii), o mare varietate de elemente lexicale pot preceda centrul substantival (v. și Cornilescu și Nicolae 2011c; Brăescu și Dragomirescu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
infra), în acord cu reducerea generală a deplasărilor la periferia stângă în trecerea de la latină la limbile romanice (Ledgeway 2012: 281-282). 1.2.4 Domeniul prenominal În româna veche, domeniul prenominal dă dovadă de o mai largă accesibilitate decât în româna modernă. Lăsând deoparte elementele funcționale (determinanții și cuantificatorii), o mare varietate de elemente lexicale pot preceda centrul substantival (v. și Cornilescu și Nicolae 2011c; Brăescu și Dragomirescu 2014; Brăescu, Dragomirescu și Nicolae 2015): adjective calificative (30), adjective relaționale (tematice și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
A-bar) sau este efectul setării centru-final a Parametrului centrului (v. §2.3 infra) în toate cazurile de mai sus21 (v. discuția la Ledgeway 2012: 281-2, 2015b, 2015d), există indicații în favoarea existenței reziduale a structurilor cu centru final in gramatica românei vechi: (i) grupuri adjectivale complexe în poziție prenominală (v. și Todi 2001: 81 pentru cronicile muntenești) (34), (ii) structuri discontinue (v. §1.3 infra). Structurile de acest tip ((i) și (ii)) sunt permise doar în gramatici în care există și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]