3,162 matches
-
funcțiunile gândirii, rostirii și făptuirii. Părtinirea, înțeleasă ca autorizare a autorizării, așadar ca timp care timporizează (și constituie obiectual), reprezintă faptul originar (întemeietor) al dictaturii judicativului pentru că logos-ul însuși a suportat, ca prim act al său în privința fundamentării gândirii, rostirii și făptuirii, însăși părtinirea (împărțirea, nu distribuirea fără împărțire). De aceea, putem spune că părtinirea este logos-ul în măsura în care este împărțit în logos ca atare și logos formal, acesta din urmă ajungând să regleze toate sensurile pe care le capătă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
făptuirii, însăși părtinirea (împărțirea, nu distribuirea fără împărțire). De aceea, putem spune că părtinirea este logos-ul în măsura în care este împărțit în logos ca atare și logos formal, acesta din urmă ajungând să regleze toate sensurile pe care le capătă gândirea, rostirea și făptuirea. Fiind vorba despre logos, pe de o parte, despre gândire, rostire și făptuire, pe de alta, trebuie să acceptăm că legătura dintre aceste două serii de fapte constituie însăși "lumea unităților de viață omenească". Aprecierea din urmă nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
părtinirea este logos-ul în măsura în care este împărțit în logos ca atare și logos formal, acesta din urmă ajungând să regleze toate sensurile pe care le capătă gândirea, rostirea și făptuirea. Fiind vorba despre logos, pe de o parte, despre gândire, rostire și făptuire, pe de alta, trebuie să acceptăm că legătura dintre aceste două serii de fapte constituie însăși "lumea unităților de viață omenească". Aprecierea din urmă nu are evidența așteptată, însă aceasta poate fi întărită prin revenirea la anumite momente
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
legiferarea judicativă devine dictatură a judicativului. Din acest moment, tot ce prinde chip în universul dominației judicative este după convențiile acestuia; iată sursa unei veritabile instituții judicativi, adică a unui corpus de norme care pun în forma proprie orice gând, rostire, făptuire. În privința gândirii, rostirii și făptuirii filosofice, sunt constituite cele două instituții despre care am vorbit încă de la începutul aceste lucrări: analitica și dialectica. Dar tot din perspectivă filosofică au apărut ca fiind după normativitatea judicativă și semantica (privitoare la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a judicativului. Din acest moment, tot ce prinde chip în universul dominației judicative este după convențiile acestuia; iată sursa unei veritabile instituții judicativi, adică a unui corpus de norme care pun în forma proprie orice gând, rostire, făptuire. În privința gândirii, rostirii și făptuirii filosofice, sunt constituite cele două instituții despre care am vorbit încă de la începutul aceste lucrări: analitica și dialectica. Dar tot din perspectivă filosofică au apărut ca fiind după normativitatea judicativă și semantica (privitoare la forma "noțiune" a gândirii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
făptuirii filosofice, sunt constituite cele două instituții despre care am vorbit încă de la începutul aceste lucrări: analitica și dialectica. Dar tot din perspectivă filosofică au apărut ca fiind după normativitatea judicativă și semantica (privitoare la forma "noțiune" a gândirii și rostirii, dar, de fapt, la subiect ca "poziție" logică) și metafizica post-ontologică (privitoare la ființă, la individualul-universal, însă, de fapt, la ne-ființă). Analiza semantică și metafizica post-ontologică sunt, de fapt, disciplinele proprii judicativului regulativ; dar tocmai de aceea, ele aparțin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trece de condiția semanticii, iar dialectica, de cea a metafizicii post-ontologice.) În privința diferenței anunțate, luând în seamă ceea ce tocmai a fost stabilit, nu ne putem gândi, așadar, decât la felul în care judicativul intervine în părtinirea, ordonarea și autorizarea gândirii, rostirii și făptuirii. Întâi, el poate interveni în sensul de a se activa el însuși, ca atare, în ceea ce reglează (un gând, o rostire sau o făptuire omenească). Un asemenea tip de intervenție este asigurat de timp, așa cum ne-a arătat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ne putem gândi, așadar, decât la felul în care judicativul intervine în părtinirea, ordonarea și autorizarea gândirii, rostirii și făptuirii. Întâi, el poate interveni în sensul de a se activa el însuși, ca atare, în ceea ce reglează (un gând, o rostire sau o făptuire omenească). Un asemenea tip de intervenție este asigurat de timp, așa cum ne-a arătat reducția judicativă. Dar el poate interveni și în alt mod, anume pentru a oferi (dona) un "sistem de referință", un "model", un "domeniu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
tip de intervenție este asigurat de timp, așa cum ne-a arătat reducția judicativă. Dar el poate interveni și în alt mod, anume pentru a oferi (dona) un "sistem de referință", un "model", un "domeniu de aplicație" pentru un gând, o rostire sau o făptuire. În acest al doilea mod de intervenție, judicativul nu mai este constitutiv nu constituie el însuși "obiectul", în sensul că timpul, timporizând, în-ființează "ceva" devenind el însuși acea ființare ci este doar regulativ, orientând "obiectul" către o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care nu pervertește cunoașterea. Judicativul constitutiv, tema lucrării de față, se apropie de conceptul "formelor raționale" constitutive de la Kant doar în privința caracterului de constitutivitate, în sensul că și acesta intervine în însăși în-ființarea a "ceva": a unui gând, a unei rostiri, făptuiri (formele raționale intervenind în actul cunoașterii), nu însă și în privința rezultatului: gândurile, rostirile și făptuirile judicativ-constitutive nu sunt, în însăși ființa lor, paralogisme și antinomii (deși, la limită, pot fi). De asemenea, judicativul regulativ se apropie de formele raționale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formelor raționale" constitutive de la Kant doar în privința caracterului de constitutivitate, în sensul că și acesta intervine în însăși în-ființarea a "ceva": a unui gând, a unei rostiri, făptuiri (formele raționale intervenind în actul cunoașterii), nu însă și în privința rezultatului: gândurile, rostirile și făptuirile judicativ-constitutive nu sunt, în însăși ființa lor, paralogisme și antinomii (deși, la limită, pot fi). De asemenea, judicativul regulativ se apropie de formele raționale kantiene care intervin doar regulativ în privința funcției lor fundamentale: acestea orientează cunoașterea, judicativul regulativ
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt, în însăși ființa lor, paralogisme și antinomii (deși, la limită, pot fi). De asemenea, judicativul regulativ se apropie de formele raționale kantiene care intervin doar regulativ în privința funcției lor fundamentale: acestea orientează cunoașterea, judicativul regulativ orientează constituirea unor gânduri, rostiri, făptuiri care nu-și înlăuntrizează total și iremediabil convențiile logos-ului formal, rămânând deschise "influențelor" venite dinspre logos-ul ca atare. Dar există o diferență fundamentală între cele două rânduri de "fapte" constitutive și regulative: formele raționale kantiene sunt "ceva
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar produce ca atare, atunci non-judicativul ar fi în ființa sa, iar logos-ul și-ar anula "suferința" împărțirii sale, a amputării logos-ului formal, în sensul dobândirii, de către acesta din urmă, a unui destin la care participă deja gândirea, rostirea și făptuirea: tot ce ține de uman. Retragerea timpului este, e drept, un eveniment, chiar și într-o proiecție a sa; de aceea se cuvine ca, odată gândul formulat despre un asemenea eveniment "structura" sa și consecințele sale să fie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv direct etc. este generată și întreținută de două rânduri de fapte: de cele care sunt legate intim de experiența de zi cu zi a oricărui om, de cotidianitate, altfel spus, apoi de fapte mai "elevate", legate de evoluția gândirii, rostirii și făptuirii, care nu pot face abstracție de timp și tocmai de aceea îl scot în evidență, întărindu-i sensurile peste măsură. Nu stranietatea acestea ne interesează însă aici; mai degrabă "naturalitatea" sa este tema demersului. Dar are el o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
primei timporizări, este fenomen originar. Iar dacă el se află într-o legătură necesară cu judicativul regulativ, înseamnă că acesta are aceeași preeminență față de judicativul constitutiv. De fapt, sensul acestor dezvăluiri este următorul: ceea ce se află la începutul oricărei gândiri, rostiri sau făptuiri este regula, în sens funcțional, în primul rând, apoi ființial sau constitutiv. Funcțional, întâi, fiindcă acest aspect corespunde judicativului regulativ, dovedit a fi el însuși originar ca ipostază a judicativului; iar ființial sau constitutiv, în al doilea rând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca ipostază a judicativului; iar ființial sau constitutiv, în al doilea rând, ceea ce dovedește instituirea judicativului constitutiv. Acesta din urmă devine, însă, copleșitor nu dintr-o voință a unui "subiect", dar nici din întâmplare: devine copleșitor, fiindcă "regula" aplicată gândirii, rostirii, făptuirii este înlăuntrizată de acestea. Și nu pare a fi deschisă o altă cale, dacă sensurile celor două aspecte ale regulii corespund sensurilor reducției judicative, deși oricând poate fi deschisă o altă cale. Din cele spuse putem înțelege că judicativul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa potențialitate. Rămâne la adăpostul putinței sale de a fi exercițiul nonconstitutiv al judicativului. De fapt, dacă urmărim îndeaproape istoria logicii, a filosofiei sau a științei (nu, însă, și a ideologiei), vom observa cu oarecare uimire "lucrarea" judicativului regulativ: gânduri, rostiri, făptuiri cărora li se dau alte sensuri decât cele statuate prin reducția judicativă a dictaturii judicativului, fără a fi vorba însă despre ieșirea de sub autoritatea impusă de aspectele formal și alethic ale judecății și, în urmare, de lucrarea timporizatoar-constitutivă a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la iveală până aici nu își pierd valabilitatea: ne aflăm încă sub autoritatea constitutivă a judicativului; însă cu atenția îndreptată către simpla regulativitate a acestuia. Tocmai de aceea, faptele semnificative pentru o asemenea aflare: părtinirea, ordonarea și autorizarea (tuturor gândurilor, rostirilor și făptuirilor) trebuie luate din nou în seamă, ele fiind răspunzătoare de ceea ce se întâmplă semnificativ în acest "loc" judicativ (ale cărui coordonate au fost menționate mai sus). Dar nu trebuie uitat faptul că deja am luat în considerație un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unitate de viață omenească, părtinirea, ordonarea și autorizarea sunt fapte firești; dar numai ca aspecte ale intervenției regulilor în sensul de a pune la punct proiecta, desfășura, justifica etc. anumite practici; până la urmă, pentru a pune în ordinea proprie gânduri, rostiri, făptuiri. Cei care se referă la rolul regulilor (înțelegându-se, totodată, părtinire, ordonare și autorizare) susțin că în absența acestora nu ar fi posibilă viața omenească (socială, relațională etc.). Desigur, au dreptate, dar atâta vreme cât unitatea de viață pe care ei
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un fel de "tradiție", în ordinea căreia el este primul, este originar. Pentru fenomenul acum aflat în cercetare, autorizarea se produce în virtutea inerției și fără să fie nevoie expresă de intervenția ei. Așa se întâmplă, de fapt, pentru orice gând, rostire sau făptuire constituite judicativ: autorizarea nu mai are nici un rost, fiindcă ea validează judicativ un fapt, însă acesta este deja constituit judicativ. Este ca și cum teoria categoriilor ca forme a priori ale intelectului, din Critica rațiunii pure a lui Kant, ar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
autorizare seamănă foarte mult cu acest act de autorizare filosofică a unui fapt care este de la bun început filosofic. Se va spune că nimic nu este într-un anumit fel de la bun început. Și voi răspunde așa: ba toate gândurile, rostirile sau făptuirile ivite în orizontul dictaturii judicativului sunt potrivit regulilor sale de constituire, care, datorită motivelor pe care le cunoaștem, activează tocmai părtinirea, ordonarea și autorizarea, chiar din primul moment al acelor fapte. Fără îndoială, de aici nu trebuie înțeles
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acum produsă în sfera publică scapă însă timporizării. Fără îndoială, are și ea timpul ei, însă este vorba despre un timp convențional, care fixează ordinea de succesiune a evenimentelor după ce timpul veritabil a "scos în lume" un gând, sau o rostire, sau o făptuire. De aici, fel de fel de "fenomene publice", pe care sociologiile moderne, mai cu seamă, le-a descris, explicat, intrepretat etc., precum: publicizarea, massificarea, plebeizarea oricărui fapt în-ființat, constituit, prin timporizare propriu-zisă. Așadar, autorizarea din sfera publică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicativului. De aceea, nu mă voi ocupa de ele, aici. Cred că drumul către atingerea ca atare a limitei dictaturii judicativului și către activarea unui sens pentru non-judicativ este deschis, așa încât de acum sunt binevenite câteva exerciții de regândire (rostire și făptuire, în urmarea regândirii) a angajamentelor formale și alethice ale judicativului constitutiv. Mai trebuie făcută însă o observație, îngăduită în acest moment al reducției: judicativul regulativ, de vreme ce-i pot fi asociate asemenea fapte, precum fenomenul retragerii timpului, inflația de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înșiruirea evenimentelor (mai bine zis, a întâmplărilor) în sfera publică, împărțirea de "bunuri" adică fapte care convertesc convențional ceea ce ne apărea a fi autentic, respectiv fenomenul timporizării, autorizarea ca modalitate de apariție a celei de-a doua timporizări, survenirea gândului, rostirii, făptuirii ca eveniment în unitatea de viață omenească reprezintă o de-naturare a judicativului constitutiv. Judicativul regulativ este, în sine însuși, un fapt pe deplin "autorizat", însă înlăuntru-i se ivesc astfel de fapte, care convenționalizează ceea ce apărea ca având un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o legitimează (o "autorizează") lucrarea este următoarea: non-judicativul care a apărut ca o șansă a gândirii de a recupera, de a re-naturaliza, logos-ul trebuie constituit ca atare în filosofie și apoi poate fi reconstituit în genere, pentru orice gândire, rostire, făptuire. Judecata este unitatea formală a cunoașterii și, în genere, a oricărei constituiri fenomenale, deși, potrivit reglementărilor logicii formale, ea este alcătuită din alte elemente (poziții logice, de exemplu), care ar putea fi socotite în sine în scopul de a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]