3,182 matches
-
Desigur că ar mai fi și bunicii, mătușile și unchii. Toți o iubesc mult și uneori o cam alintă, astfel că Mia mai uită uneori de bunele maniere atunci când este în familie. cuvintele magice care ar trebui să însoțească orice rugăminte. Mia știe că mama ei îi iartă orice greșeală, dar oare nu ar fi cazul să învețe că bunele maniere se aplică și între membrii familiei? Tu ce crezi? Citește „La scăldat”de Ion Creangă III.2. REGULI DE URMAT
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
47-48;} {\footnote 35 Idem, pag. 46;} {\footnote 36. Idem, pag. 84-86;} {\footnote 37. Mitropolia Basarabiei, Magazin Istoric, nr.2(419), februarie 2002, pag. 6:} {\footnote 38. Mulțumim călduros și pe această cale preotului Alois Moraru care a răspuns cu promptitudine rugăminții noastre de a ne semnala eventuale medalii în temă din zona Roman-Bacău;} {\footnote 39. Textele citate în prezentarea profesorului Dumitru Martinaș sunt luate din diferite materiale apărute pe Internet;} {\footnote 40. Buletinul istoric al Diocezei Iași, nr. 5, 2004, pag
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
sa (p. 96). Oficiul liturgic 14. Acest papă Grigore a compus în cinstea Fericitului Francisc imnul Proles de coelo prodiit, responsoriul De paupertatis horreo, proza Caput draconis ultimum și o altă lucrare despre patima lui Cristos, Flete fideles animae. La rugămintea fraților, l-a desemnat drept cardinal protector pe viitorul Alexandru al IV-lea. Papa Alexandru a canonizat-o pe Sfânta Clara și a compus imnurile și rugăciunile pentru oficiul său. Cardinalul Toma de Capua a compus ulterior..., în cinstea Fericitului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ulterior..., în cinstea Fericitului Francisc, imnurile In coelesti collegio, Decus morum și responsoriul Carnis spicam; a compus și secvența, în cinstea Sfintei Fecioare, care începe cu cuvintele Virgo parens gaudet, dar numai textul, melodia fiind opera fratelui Enrico Pisano, la rugămintea sa, iar refrenul l-a compus fratele Vita din Luca, frate minor; cel dintâi a fost primul meu custode și maestru de canto, iar al doilea a fost maestrul meu de muzică (p. 554). Hagiografii Sfântului Francisc 15. În anul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și religiei fraților minori, după ce au părăsit deșertăciunea lumii, au ales o viață aprobată pe merit de Biserica Romană și se răspândesc în diferite părți ale lumii, după exemplul apostolilor, semănând sămânța cuvântului divin, prin această scrisoare apostolică, vă semnalăm rugămintea și îndemnul nostru. Prin urmare, atunci când purtătorii prezentei scrisori, membri ai comunității fraților amintiți, vor considera că trebuie să treacă pe la voi, să-i primiți ca pe niște oameni catolici și credincioși [Bisericii] și, în orice situație, să vă arătați
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
preaiubiților fii, fratelui Francisc și celorlalți frați ai Ordinului Fraților Minori, [transmite] sănătate și binecuvântare apostolică . Scaunul apostolic obișnuiește să răspundă cu bunăvoință la pioasele voturi și la dorințele oneste ale petiționarilor. De aceea, iubiților fii în Domnul, înduplecați de rugămințile voastre pioase, confirmăm cu autoritatea noastră apostolică, Regula Ordinului vostru, aprobată de predecesorul nostru Inocențiu al III-lea, de fericită amintire, transcrisă în această scrisoare, și o întărim prin cele scrise acum. Ea zice așa: ... Nimănui așadar nu-i este
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
În treburile lor atât timp cât ei muncesc.” Theodore Roosevelt Recent, Îmi verificam e-mailurile, când am dat peste unul de la un prieten cu care lucrasem cu câțiva ani În urmă. Am rămas surprins, pentru că mesajul avea atașat și CV-ul lui, Împreună cu rugămintea de a-l recomanda oricărei companii despre care știam că ar avea nevoie de competențele sale. Ultima dată când vorbisem cu el, era entuziasmat de faptul că se angajase la o companie pe care mulți o considerau una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
exil și asprimea acestuia constituiau de fapt tot atâtea aspecte care agravau pedeapsa lui. Chiar și cu riscul de a-l deranja pe împărat, Ovidiu o spune cu o anumită forță și, aș zice, cu un dispreț fățiș: Dacă la rugămintea mea, îmi acorzi un loc de exil mai ușor și mai aproape, mare parte din pedeapsa mea se va fi ușurat. Îmi este foarte rău, căci sunt aruncat în mijlocul popoarelor dușmane; nu există nici un exilat care să fie mai departe
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
este de viță veche, spre deosebire de alte personaje care nu au deloc sânge nobil... Poetul consideră că zvonul bârfitor (fama loquax) l-a informat deja pe Cotys că el zace pe un pământ apropiat celui trac și, de aceea, îi adresează rugămintea de a fi ajutat. De altfel, e de datoria regilor să-i ajute pe cei căzuți (regia res est subcurrere lapsis). Cotys are în comun cu un zeu, faptul că, rugați și unul și celălalt, el are obiceiul de a
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Neptun, Ceres, Bachus, care tot la fel nu ar merita să fie onorați de nici un cult, dacă ar rămâne surzi la rugăciunile oamenilor. Psihanaliza s-ar aștepta să se ivească aici și numele lui Augustus, care rămâne la fel de surd la rugămințile lui Ovidiu. Și exact în acest loc, ca din întâmplare, apare și numele de Cezar (Augustus), într-un context ușor diferit, dar pe care cititorul, cunoscător al situației poetului, îl inserează în aceeași sferă a zeilor surzi, împotriva cărora se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să se țină la depărtare (Tristele, III, IV, 4). După cum s-a sugerat, Ovidiu ia în considerație faptul că, dată fiind justificata mânie a lui Augustus, și Messalinus nu putea decât să se arate, pe bună dreptate, la fel de neînduplecat la rugămințile sale: el trebuia să manifeste aceleași sentimente ca și Augustus. Acea pietas a lui Messalinus față de întreaga casă imperială este atât de mare încât se consideră personal lezat în cazul în care un membru al acesteia este prejudiciat. E o
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe Fabia să aleagă momentul cel mai oportun pentru a se apropia de Livia ca să-i susțină cauza. Nu trebuie să apere factum-ul poetului, iar greșeala trebuie tăinuită: "Nec factum defende meum; mala causa silenda est" (v. 147) dar cu rugăminți presante și cu lacrimi trebuie să-i ceară un loc de exil mai puțin dur. Din aceste versuri rezultă clar și categoric că Fabia era la curent cu acel factum care a provocat furia lui Augustus: și repetăm, dacă în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
motiv ca să-l mai apere pe poet. În sfârșit, în Epist. ex Ponto, II, VII, adresată prietenilor, dar și cu referiri la soție, Ovidiu se arată cu totul disperat de situația în care se află. A obosit să tot repete rugăminți și lamentări tuturor. El cere iertare prietenilor pentru speranțele care și le pune în ei; de-acum înainte va pune capăt acestui defect: să nu se mai spună că își plictisește soția, care, oricât de cinstită ar fi în ceea ce
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Fabius Maximus, înainte și după relegarea la Tomis. Ovidiu i se adresează din nou lui Paulus Fabius Maximus (de data aceasta referirea la gens Fabia și la originea sa "herculeană" arată în mod evident că destinatarul este Paulus), reînnoindu-i rugămintea de a interveni pe lângă Augustus, într-un moment în care triumful lui Tiberiu asupra panonilor (16 ianuarie 13) aducea buna dispoziție în familia imperială 393. Este vorba de Epist. ex Ponto, III, III. În aceasta Ovidiu povestește un vis al
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o, de n-aș fi avut un rol atât de mare în a-i fi provocat moartea!" (Nec fuero tanti!). Adevărul este că Ovidiu exagerează atunci când consideră că moartea lui Paulus a fost provocată de intervențiile acestuia pe lângă Augustus, la rugămintea sa, pentru a-i obține un loc mai bun de exil. Profunda durere exprimată de Ovidiu la moartea lui Paulus își găsește explicația doar din perspectiva celor afirmate până acum cu referire la relațiile dintre poet și Paulus: relații de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unele de două sau patru versuri. A căuta În ele un proiect spiritual, un peisaj este o exagerare. Singurul fapt ce se observă la lectură e pofta și voința de tihnă a Îndrăgostitului. Tot ceea ce scrie Nicolae pare o invitație (rugăminte) la buna orînduială a firii. El vrea să evadeze din starea de boală: „să fiu În odihnă”, liniștea fiind adevărata fericire: „să am fericire”. Puținele imagini literare sugerează o progresivă retragere, o sistematică Împotrivire față de nebuniile sentimentului. Nu-i place
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
micii poezii pastorale. Deghizat („schimbat la față”), Amoriu culege flori pe cîmp și gîndește malefic: „vai de cin-a priimi/aceste flori de la mine”... O fețișoară căuta, În acest timp, o mioară rătăcită și, Întîlnind „prin pustiuri” copilașul viclean, cedează rugăminților lui și-l ia În brațe. Ce urmează se poate prevede: fețișoarei i se aprinde sufletul, aleargă pe dealuri, plînge, se vaită și invocă moartea: „Moartea fără prelungire Să vie să mă ia, Căci alt chip de mîntuire Nu am
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu-nfocare, Cărările cele strîmpte de pîndă și de tîlnirc, Unde-ți furam cîte-o gură supt a crengilor dosîre, În sfîrșit, locul cel tainic, de fericirea cea mare, Unde, În genunchi, la poale-ți, spre asfințitul de soare, CÎștigînd prin rugăminte scumpa ta făgăduință, Ți-am dat ceriul chezășie de o vecinică credință.” Spațiul liric conachian iese mai limpede din această evocare: loc tainic Într-un decor grandios; cărări strimte, locuri de pîndă și, În fine, sacralizarea amorului: Îndrăgostitul stă În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce rănesc o dată mai mult orgoliul lui Bizu, adoratorul misterului feminin, despicătorul firului în patru. Or, cum "enigma lor nu mai era o enigmă, nici pentru unul, nici pentru celălalt", agronomul iese din scenă umilit și îndurerat, repetând mecanic, la rugămintea Dianei, cu lacrimi în glas (nici nu se putea altfel), replica de final: Am înțeles, fată dragă!". Lacrimile eroului nostru se datorează așadar nu atât despărțirii (dezirabile, la urma urmei), cât sentimentului că femeia, vorbind, confesându-se în sfârșit, și-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ordinelor date de căpitan în acea zi, se dusese, mînios, în „cabinet“ - cum numea el ruful căpitanului - ca să se ferească de ciumă; nu-și putea, însă, stăpîni furia și indignarea, pe care și le exprima prin acele strigăte, amestecate cu rugăminți. Observînd toate aceste lucruri, Stubb se gîndi că ele se potriveau de minune cu planul lui; de aceea, se întoarse la omul din Guernesey și stătu puțin de vorbă cu el. în cursul acestei conversații, secundul străin își mărturisi disprețul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deși arunca din cînd în cînd cîte o privire critică spre mădularele de fildeș ale celor doi căpitani mutilați. în clipa cînd căpitanul lui i-l prezentă lui Ahab, medicul se înclină respectuos și purcese de îndată să povestească, potrivit rugăminții superiorului său: Ă Căpitanul Boomer avea o rană foarte urîtă, astfel încît, urmîndu-mi povața, a dat ordin ca bătrînul nostru Sammy... Ă Samuel Enderby, acesta e numele corabiei mele, îi tăie vorba căpitanul ciung, adresîndu-se lui Ahab. Continuă, băiete! Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
său drum și ridicîndu-l din ce în ce mai sus, pe undele ei nevăzute, spre paradisul ce-i era hărăzit. Toți membrii echipajului îl socoteau pierdut; cît despre Queequeg, ceea ce credea el însuși despre soarta lui, ieși la iveală în chip ciudat într-o rugăminte pe care ne-o făcu. într-o zi, în lumina cenușie a zorilor, îl chemă la el pe un marinar și, apucîndu-i mîna, îi povesti că, la Nantucket, văzuse din întîmplare niște bărcuțe făcute dintr-un lemn negricios, asemănător cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
luntre ca aceea a oamenilor din Nantucket, cu atît mai potrivită pentru un vînător, cu cît, întocmai ca ambarcațiunile unei baleniere, bărcile-coșciuge n-au chilă, ceea ce înseamnă că plutesc la întîmplare, lunecînd în derivă pe valurile veșniciei. De îndată ce această stranie rugăminte fu adusă la cunoștința mateloților, dulgherul primi ordinul de a o îndeplini cu orice preț. Existau la bord niște lemne vechi, de culoarea unui coșciug, tăiate în cursul unei expediții anterioare, din pădurile indigene de pe insulele Lackaday; tocmai din aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și cu luare aminte sicriul. Apoi ceru să i se aducă harponul și să i se scoată mînerul de lemn; după care, ceru să fie vîrît în sicriu fierul harponului, laolaltă cu una din vîslele din ambarcațiunea lui. Tot la rugămintea lui, oamenii așezară în interiorul sicriului, de jur-împrejur, niște pezmeți, apoi îi puseră la cap o sticlă cu apă dulce, iar la picioare un săculeț cu pămînt scos din fundul calei; în chip de pernă, îi puseră o bucată de pînză
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
chinuri născocite de zei! Capitolul CX PACIFICUL Cînd, lunecînd de-a lungul Insulelor Bashee, am ieșit în sfîrșit pe întinsele Mări ale Sudului, aș fi putut să salut Pacificul, mulțumindu-i - dacă nu pentru altceva - măcar pentru faptul că îndelungile rugăminți din tinerețe mi se împlineau acum: seninul ocean se rostogolea în fața mea către răsărit, pe mii și mii de leghe albastre. Oceanul acesta, al cărui freamăt potolit, dar înfricoșător, pare să vorbească despre un suflet ascuns în adîncurile sale, întocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]