6,798 matches
-
patetism, excese. Încercînd să diagnosticăm maladiile presei posttotalitare, am putea utiliza termenul creat de Lucien Sfez tautism (tautologie și autism sau redundanță și solitudine). Cea de-a doua maladie ar fi paranoia eșecului (multe editoriale utilizează toată rețeaua metaforică a ruinei, bolii, distrugerii combinată cu o singură dimensiune temporală trecutul). Schizofrenia comunismului definită de Havel ca ¨a gîndi negru și a vorbi alb¨ devine monomania postcomunistă a lui ¨a gîndi negru și a vorbi negru¨. * de la o castă închisă, cu selecție
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la destrămarea cultelor religioase sprijinite până atunci de acestea ori de ligile lor. În Orient, cetățile elenistice de dată recentă, prin posibilitățile lor comerciale, atrăgeau numeroși greci spre emigrare încât patria-mamă a început să ducă lipsă, multe sanctuare căzând în ruină. Consecința cea mai importantă a elenizării întregului Orient se datorează schimbului patrimoniului ideilor religioase și formelor lor de expresie de cult în care divinitățile Greciei și ale Orientului s-au influențat reciproc într-o mare măsură; procedând astfel, au fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Mițpa, după o bătălie în care fusese biruitor, și-a sacrificat propria fiică (cf. Jud 11, 30-40), datorită jurământului făcut Domnului; iar pe Samson l-a inspirat să moară împreună cu filistenii, dușmanii săi și ai poporului ales, înmormântându-se în ruinele unei case (cf. Jud 16, 28-31). Poporul israelit, mai mult decât toate celelalte popoare, a cunoscut și a cultivat ura față de alte religii, impusă, potrivit Bibliei, de Dumnezeu, pentru a-și salva monoteismul, iar de proprii legislatori pentru a-și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu a fost cruțat, iar sabia barbarilor și a celor răzvrătiți, a devenit sabia dreptății divine, care dăinuie și pe pământ, îl tolerează pe cel păcătos, dar pedepsește învârtoșarea sa în răutate. Zile înfricoșătoare au pătimit creștinii sub domnia lor: ruine, masacre și violențe comise într-o ascensiune înfiorătoare. Numai timpul le poate uita și că nu știa dacă era bine să-i plângă pe cei care au murit sau să se bucure împreună cu cei care au scăpat din fața prăpădului: Constantius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la Ctesiphon, în Persia. Împăratul combătea creștinismul cu mai multă liberalitate și cu mai multă imprudență decât predecesorii săi. Acum afișa o clemență cu specială, acum întindea curse și capcane prin care cei prinși în înșelăciunea sa erau târâți în ruina nelegiuirii (apostazie). Persecutând religia creștină mai mult cu artă decât cu autoritate, s-a îngrijit să influențeze negarea credinței în Cristos și acceptarea cinstirii idolilor mai mult prin răsplăți decât să silească prin torturi. Mai întâi a contaminat cu sacrificii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un tsunami mai de Doamne ajută, sau de un F16 american, un vânt năprasnic din pustiu i-a dărâmat casa în care se aflau cei șapte fii ai săi și cele trei fiice, care și-au găsit cu toții moartea sub ruine. Iov le-a aflat toate acestea, una după alta. Nu se precizează dacă le-a aflat din ziar, la telefonul celular, sau i-au fost aduse la cunoștință cu ajutorul porumbelului sfânt, dar lucru cert este, că Iov a rămas doar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
perenitatea merg dincolo de episodul politic șaptezeci de ani de comunism reduși la o simplă ruptură, tragică desigur, dar, în definitiv, secundară, în perspectiva continuității temporale. A pune atât de multă energie în aceste încercări menite redobândirii unor, de multe ori, ruine ale patrimoniului familial subliniază cât de important este pentru membrii înaltei societăți să își înscrie existența în durata lungă, cea a simbolicei nemuriri a dinastiilor ereditare [Pinçon, Pinçon-Charlot, 2005]. Drumurile contelui Șeremetiev între Franța și Rusia, pe pământurile familiei sale
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
artelor statutul de profesii liberale). În contradicție cu principiile limitativ-subiective ale genului memorialistic (niciodată exersat, în literatura noastră, ca formă specifică de "îndeletnicire literară", ci aproape numai în gama ocazional-minoră a lamentațiilor pe tema trecerii inexorabile și a pelerinajului la ruine), Memoriile criticului de la Sburătorul nu celebrează fuga de prezent și nu proclamă inutilitatea efortului individual, întoarcerea la primitivitate. Dimpotrivă, ca manifestare sui generis a culturii burgheze prin excelență, ele au fost compuse pentru a depune mărturie despre existența unei tradiții
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ajute cu bani, îl va împrumuta și de data aceasta cu o sută cincizeci de lei, nu mai mult: "Așa sunt mătușile săritoare și bune la suflet!" * * * Așa-zisul compartiment, ca de altfel întregul vagon, nu era altceva decât o ruină recondiționată pe roți de fier: aproape toate componentele hârbuite și uzate de atâta întrebuințare, iar geamul glisant, fixat într-o poziție din care nu se mai putea urni, făcea imposibilă orice încercare de a-l deschide. Bara metalică de deasupra
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la intrare, dacă mai trăiesc. Puținii călători risipiți ici-acolo în incinta impresionantului patrulater al holului central, înalt cât o clădire cu două etaje așteaptă cu stoicism venirea trenului. Pe peron pace și liniște, ca sub zidurile unei mănăstiri în ruină. Doar vreo doi jandarmi, care neavând cum să-și petreacă timpul, precum pistonul unei pompe cu aburi, se duc și vin dintr-un capăt în altul; câțiva bătrâni, o mamă cu copiii nerăbdători să se urce în tren, vreo trei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sunt mult prea multe tipărituri și, care, se îndoiesc de utilitatea cărții! Cu toți mi-au permis desprinderea unor cugetări personale cu privire la școală și educație, în general, pe care le redauîn formă succintă mai jos: 1) Cu o școală în ruină, decapitalizată constant, nu poți face performanță, indiferent de cât de capabil ești ca: ministru, președinte de C.J., primar, inspector școlar, director, profesor... 2) Cu o bază materială rudimentară, sau... inexistentă, nu poți avea pretenții la performanțe comparabile cu ale statelor
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
și de data asta Dumnezeu l-a ferit și este în viață tată acum. Apoi, tot în București tata l-a însoțit pe Vasile Cozma să-și caute niște rude dar negăsindu-le - în locul casei lor erau doar dărâmături și ruine din urma cutremurului au plecat la morgă. Acolo ce să vezi, doar morți și iarăși morți și foarte mulți oameni care-și căutau rudele și cunoștințele. Lângă un cadavru, două femei se certau: una spunea că e soțul ei, cealaltă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
materia inertă. „Somnul“ de plumb ia treptat în stăpânire toate ariile realului: viața fragilă (flori de plumb), ființa omenească devenită absență (funerar veșmânt), înfăptuirile, creațiile omenești devenite derizorii (coroanele de plumb), stridente prin pretențiile de a se sustrage timpului și ruinei (Și scârțâiau coroanele de plumb). Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și nesigur, mereu torturant: Stam singur în cavou... și era vânt... Vântul, simbol obsesiv în poe tica bacoviană, este o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
spre lacul Floreasca - și zidurile cu ferestre mici ale unui fost grajd de cai de curse. Adesea, mormane de fân și de gunoaie umpleau aerul cu un miros hibrid de iarbă cosită și de putrefacție acră [...]. Deasupra dâmbului, ședea dezolată ruina roșie a unei case neterminate. [...] De acolo, strada era pavată și canalizată, dar aproape fără nicio casă, întocmai ca și celelalte străzi din parcelare, presărate doar cu câteva vile, nu lipsite de gust. [...] Pe drum [...], venea întro dupăamiază de decembrie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
studiat se reflectă în construcția personajului ales. Modelul 2 Filiera teoretică - Profilul umanist; Filiera vocațională - Profilul pedagogic SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: VI Noi stam cântând în noapte în turnul fermecat Ceși nalță fruntea sură din negrile ruine, Iar viersurile noastre, ciudate și streine, Deși voiau să râdă, plângeau un vechi păcat. Stam singuri, și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând uitarea sfântă în tragicul palat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vinte și elidarea vocalei „î“. Rolul stilistic constă în menținerea măsurii (prin suprimarea unei silabe) și a ritmului ce creează muzicalitatea versului. 3. Renașterea a alungat definitiv lunga noapte a Evului Mediu. 4. Teme: iubirea, creația, timpul; motive literare: noaptea, ruinele, cântecul, rozele, visul 5. mărci lexicogramaticale ale subiectivității: pronume la persoana I - noi; adjective pronominale, persoana I - noastre; verbe la persoana I - stam, ridicarăm (glasul) 6. secvențe care conturează dimensiunea spațială: în turnul fermecat; cerul greoi șintu necat; în tragicul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
I plural: Noi stam, (versurile) noastre. 9. Primul catren al sonetului Moartea visurilor - XIV asociază tema iubirii și tema creației, întro viziune tipic simbolistă. Imaginarul poetic reunește sugestii muzicale (mo tivul cântecului) și picturale (motive cromatice: fruntea sură din negrile ruine), în sinestezii specifice simbolismului. Discursul poetic ia forma unui monolog evocator al cuplului de îndrăgostiți (imperfectul evocativ: stam, voiau, plângeau). Prin epitetul dublu (ciudate și streine) și prin antiteză - voiau să râdă, plângeau - se sugerează ideea poetică a complexității poezieicântec
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la Murighiol - Plopu (fostă Independența), județul Tulcea. Străvechea cetate Halmyris are la nord brațul Dunării Sfântul Gheorghe, spre sud - est satele Dunavațul de Sus, Dunavățul de Jos și spre sud lacul Razim (Razelm), iar la vest lacul numit astăzi Sărat. Ruinele străvechii cetăți se află pe un promontoriu, între bălțile Cruhli Mare și Cruhli Mic, reprezentând traseul de odinioară al Dunării, care acum curge cu un kilometru mai la nord. Cercetările arheologice de mai târziu au stabilit, apoi, că este vorba
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și sud cetatea era înconjurată de valuri de pământ și sanțuri. Și astăzi se văd în mai multe locuri urme de turnuri, se recunosc și cele două porți, de est și de vest. Cercetătorul C. Moisil observa aspectul pitoresc al ruinelor cetății pe care „au crescut un fel de scaieți cu flori albastre, așa încât interiorul cetății pare acoperit cu un frumos covor albastru”. Locuitorii din împrejurimi numeau acele ruine „Cetatea”. Ei știau că prin anii 1892 - 1893 se făceau acolo câteva
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de est și de vest. Cercetătorul C. Moisil observa aspectul pitoresc al ruinelor cetății pe care „au crescut un fel de scaieți cu flori albastre, așa încât interiorul cetății pare acoperit cu un frumos covor albastru”. Locuitorii din împrejurimi numeau acele ruine „Cetatea”. Ei știau că prin anii 1892 - 1893 se făceau acolo câteva săpături care au dat la iveală o piatră mare cu inscripție, despre care, apoi, nu s-a mai știut nimic, după cum nu s-a mai putut afla nimic
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
alți cercetători (Netzhammer, V. Pârvan, etc.). De altfel, în izvoarele posterioare veacului III, cuvântul Salmorus era tot mai frecvent înlocuit cu Halmyris. Un bun cunoscător al antichităților dobrogene, inginerul topograf Pamfil Polonic, făcea pe la anul 1917 o exactă descriere a ruinelor cetății antice Halmyris (Murighiol), județul Tulcea. Descriind ruinele cetății și ale turnurilor de apărare și, mai la sud, urmele „orașului civil”, adaugă că localnicii o numeau „Cetatea Saci”. În anul 1935, Pamfil Polonic face precizări și mai largi asupra descoperirilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în izvoarele posterioare veacului III, cuvântul Salmorus era tot mai frecvent înlocuit cu Halmyris. Un bun cunoscător al antichităților dobrogene, inginerul topograf Pamfil Polonic, făcea pe la anul 1917 o exactă descriere a ruinelor cetății antice Halmyris (Murighiol), județul Tulcea. Descriind ruinele cetății și ale turnurilor de apărare și, mai la sud, urmele „orașului civil”, adaugă că localnicii o numeau „Cetatea Saci”. În anul 1935, Pamfil Polonic face precizări și mai largi asupra descoperirilor sale cu privire la cetatea Halmyris. În anul 1958 arheologul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ales la 16 octombrie, a susținut în mai multe rînduri implicarea creștinilor în politică (mai ales prin discursurile ținute la Loreto pe 11 aprilie 1985), propovăduind unitatea lor politică și susținînd inițiativele Conferinței Episcopale Italiene și ale președintelui acesteia, cardinalul Ruini, de asemenea vicar al Romei, care mergeau pe această direcție. În același timp, atenția lui s-a concentrat asupra mișcărilor laicilor, ca de exemplu Comuniune și Eliberare, mai capabile, după părerea sa, de a difuza mesajul Bisericii într-o societate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
consacrată "Identității naționale, democrației și binelui comun"2 4. În preajma alegerilor din martie 1994, Avvenire a dus o campanie dură împotriva lui Silvio Berlusconi și a mișcării sale, Forza Italia. În același timp, CEI, prin vocea președintelui său, cardinalul Camillo Ruini, a apărat principiul, intangibil pentru el, al unității catolicilor în jurul DC. El l-a spus și l-a repetat în raportul său la Consiliul permanent al CEI din 22 martie 1993, în Mesajul său din 30 iunie, în ajunul Adunării
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1950 la mai puțin de 30% în 1991, și a consacraților, puterea de influență a Bisericii nu mai era aceeași. Ba mai mult, chiar în sînul ei pozițiile sînt diverse. Se știe că dezbaterile sînt vii în CEI și că Ruini este departe de a strînge majoritatea episcopilor; mulți dintre conducătorii mișcărilor sau ale revistelor reproșează ierarhiei de a fi fost prea timorată în fața compromisurilor democrației creștine, mai ales la sfîrșitul anilor 1980, și consideră că nu mai poate fi salvată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]