4,350 matches
-
aceștia răcnea înspăimîntător câte un slogan din cele de mai sus și era imediat urmat de un cor de urlete. Printre tineri erau și câteva fete, de asemenea liceene. Dumnezeule, ce era la gura lor! E probabil stupid, dar încă sânt șocat de fetele care vorbesc la fel de porcos ca și colegii lor. "Tu vorbești - îi spunea una celeilalte - care nici nu știi ce-i aia pulă? Să vorbești după ce o să te fuți și tu!" Cine erau inșii ăștia? în mod sigur
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
într-un târg de vechituri, un ins care vindea, la o tarabă, niște reviste ale militanților negri: Malcolm X, Panterele negre etc. L-am întrebat de ce vinde asemenea reviste, de vreme ce el era alb ca mine și ca tine. Păi nu sânt alb, sânt negru", mi-a spus. "Cum?" " Da, am optat să fiu negru. Asta nu e o chestiune de culoare a pielii, ci de opțiune." Tipul m-a dat gata cu asta. Am aflat apoi că optase și să fie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cultură? Am numărat douăzeci de lucrări în care Arghezi era scris cu doi de i la sfârșit. Adică jumătate din temele corectate de mine. Trei sferturi făceau cel puțin o greșeală tipică de ortografie. Asta se-ntîmpla înainte (colegii mei îmi sânt martori) numai în cazuri izolate, câteva la o sută de candidați. Nu poți spune decât atât, indiferent de toate celelalte circumstanțe, atât de știute: pomul se cunoaște după roade. Iar roadele învățămîntului care se face azi sânt cele ce se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să fie încîntat de vreun text clasic studiat la școală. Și nu pentru că textele clasice nu pot fi încîntătoare (ele sânt uneori cu asupra de măsură), ci datorită faptului că înșiși cei care le 292 aleg ca să figureze-n manuale sânt plictisiți până peste cap de ele, "își fac treaba cu ele", cum se zice, la minima rezistență, flatând platitudinea, conservatorismul și lipsa de curiozitate ale celor mai mulți dintre profesorii de română, pentru care timpul trece, leafa merge, pensia se apropie. Pe când
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
plângând, întrebîndu-mă la ce bun să mai scrii literatură. Slavă Domnului că am cunoscut în cele din urmă și câțiva profesori de liceu care fac cinste catedrei lor. Dar ei nu se prea arătau pe la consfătuiri și bine făceau. Nu sânt un ins prăpăstios, nici un defetist. Nu vreau să spun prin acest articol că e imposibil să-i educi pe copii și să scoți din ei oameni întregi, inclusiv în domeniul lecturii și-al exprimării corecte. Lucrul se poate face, dar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
teatrelor, cinematografiei, ca și mai toate centrele culturale din străinătate, tendința fiind de apropriere exhaustivă a acestor instituții) și, pe de alta, cei care și-au păstrat independența cu prețul despuierii lor de putere și vizibilitate socială (din fericire ei sânt cei mai mulți și mai valoroși și ei vor conta în final, indiferent în ce zonă de umbră vor fi împinși), mult mai trist este să constatăm o fractură ce se adâncește din zi în zi între aceștia din urmă, spre satisfacția
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
urmează mai curând un model ideologic asemănător neoliberalismului american, adept al unui nou tip de societate, de relații interumane, de tensiune între globalizare și lateralizare culturală. Cum întotdeauna bătăliile ideologice s-au dat pentru nuanțe și nu pentru deosebiri ferme, sânt toate șansele ca, pe de-o parte, aceste două grupuri să uite că adversarul lor comun îl reprezintă de fapt profitorii noului regim, iar pe de alta, ca toți intelectualii să uite că ne-ndreptăm primejdios de mult către un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai mult profit, acele tipuri umane care se adaptează mai bine lumii ușoare, vesele și apocaliptice prin care trecem ca-n vis. Cu toate acestea, fiecare păstrăm reziduuri - un fel de organe atavice, ar zice unii - de valori care nu sânt cu adevărat negociabile. Deși pentru alții ele ar putea să nu reprezinte nimic, pentru mine ele sânt indiscutabile și absolute. Sânt cele care ne provoacă reacții adevărate în fața adevăratelor realități. Cele care ne situează, măcar cu o parte din ființa
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cărți întunecate și grave, care folosesc inclusiv ironia și experimentul în sensul acestei seriozități esențiale, acestei responsabilități în lipsa căreia ești un simplu literator. Privesc cum cohorte de autori aleargă după subiecte cât mai strident "interesante". Cum au succes cărți care sânt în mod evident inutile, care țin un sezon, care nu spun nimic nici despre autorul lor, nici despre mine, nici despre lume. Voi folosi cuvântul "sfîșietor" pentru ceea ce vreau să povestesc în continuare. Mi-l asum, așa cum îmi asum puterea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
terminat cu idolii. Acum e-nghesuială mare în topuri, unii intră, alții ies, colegîștele mele fredonează azi din "ASIA", mâine din "Ca$$a Loco", dar nimeni nu mai are un cult pentru careva. De fapt, aproape toți ăștia de pe "Atomic" sânt niște loseri". Dar nu mai sânt inși, totuși, care să aibă fani? Uite, Eminem scoate tot timpul..." "Derbedeul ăla?" "Cum, mie mi se pare drăguț..." "Ăla drăguț!!!?" Grimase de dispreț și blazare au însoțit și celelalte nume pe care le-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
drăguț!!!?" Grimase de dispreț și blazare au însoțit și celelalte nume pe care le-am aruncat, în disperare de cauză (ce-o să scriu în "Dilema?"). Loseri par a fi și "BUG Mafia" ("Ce-mi vii, tați, cu cadavre ambulante? Ăștia sânt duși de mult...), și Ștefan Bănică junior (deși pe la patru ani fusese amorezată lulea de el. "Cum îl cheamă pe iubitul tău, Ionuța?", o întrebam în glumă, iar ea, cu cea mai mare seriozitate, răspundea dintr-o suflare: "Ștefanbănicăjunior!"), și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fiecare cu teogoniile lor, cu sistemele complicate și caduce de very important persons ce se aglomerează ca divinitățile pe fațadele templelor din Indochina. 303 Perspectivele dispar, figurile par încălecate arbitrar și grotesc, istoria se rescrie permanent, figuri care par emblematice sânt împinse rapid și programatic spre margine, pentru că altele și altele trebuie să eclozeze. într-un sezon sânt fumate vedete care ar fi ținut altădată două decenii. Nimeni nu mai pare azi de neînlocuit. E foarte ciudat: pare că sistemul de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
decenii. Nimeni nu mai pare azi de neînlocuit. E foarte ciudat: pare că sistemul de VIP-uri (adică acele persoane care apar des la televizor) al lumii de azi a devenit contraproductiv prin supralicitare și lipsă de credibilitate. Pentru că toți sânt vedete, pentru că într-o singură emisiune pot fi aduse "o sută cincizeci de vedete", pentru că tu însuți poți fi vedetă (la "Big Brother", poate cea mai monstruoasă idee de show apărută vreodată, căci e un experiment de control asupra persoanei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
avut emisiunea asta, zilnic, timp de patruzeci de ani), nu mai există, de fapt, vedete. VIP-ul este un demon mărunt emanat de medii din disperarea de a nu mai putea produce zei. OK, dacă așa stau lucrurile în entertainment, sânt ele oare altfel în lumea "serioasă", culturală, științifică etc? Cine sânt azi, idolii culturii romînești? Ei, aici legătura cu televiziunea e nițel mai slabă. Și tocmai din cauza asta, la o primă aproximare, am putea zice că, aproape prin definiție, această
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
există, de fapt, vedete. VIP-ul este un demon mărunt emanat de medii din disperarea de a nu mai putea produce zei. OK, dacă așa stau lucrurile în entertainment, sânt ele oare altfel în lumea "serioasă", culturală, științifică etc? Cine sânt azi, idolii culturii romînești? Ei, aici legătura cu televiziunea e nițel mai slabă. Și tocmai din cauza asta, la o primă aproximare, am putea zice că, aproape prin definiție, această zonă se află într-o mare umbră. Pentru oamenii tineri, scriitorii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
au uitat cu totul că li s-a făcut un dar copleșitor: cel de a exista în minunea lumii, de a fi vii, de a fi conștienți de sine. Ei nu-și mai pun niciodată întrebări ca: de fapt, cine sânt eu? Ce rost am pe lume? Oare mi s-a dat minunea că pot vedea și auzi doar ca să fiu șofer de autobuz sau să fac reclame? Oare n-am să mor fără să fi făcut nimic pe lumea asta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Munteniei) cât și trecerea acum, la mijlocul secolului al XIV-lea, de la limba latină la limba română în toate zonele locuite de români. Costin vrea să stabilească cu exactitate chiar data exploziei demografice, data miracolului românesc: „Muntenii cu al lor Negrul sânt ceva mai vechi în descălecarea lor aici decât ceștialalți. Ei numără aproape patru sute de ani de la Negrul lor, pe când moldovenii socotesc peste trei sute optzeci” (p. 234). În consecință, pentru Costin nu există istoria românilor, există numai istoria romanilor, aduși de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
măsurile sale” (p. 248). Se poate deduce de aici că și româna a avut o epocă scurtă, înaintea descălecatului, când a fost „italiană”, adică „a curs în măsurile sale”, cum este în firea lucrurilor: „Dar oare romanii de azi (= italienii) sânt aceiași ca cei din veacurile trecute? Sau macedonenii sau atenienii sau grecii? Laconii de azi nu mai sânt acei care au fost” (p. 227); „Iar aici (la descălecat) Dragoș, fiul unui dominus dintre cei vechi, de curând l-au numit
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
evul mediu, izolați ca italienii în peninsula lor, au rămas cele mai pure zone ale românismului, întrucât populația, asemănător italienilor care au colonizat zonele integrate rând pe rând în imperiu, nu a plecat toată de acolo: „Și până azi ei sânt (în Ardeal și Maramureș) mult mai numeroși ca ungurii, începând cu Bacica sârbilor temișoreni, peste tot Mureșul, în Herțeg, în jurul Bălgradului, unde locuiesc principii, în Țara Oltului și în tot Maramureșul; așa de tare s-a înmulțit poporul, ca și cum n-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și în tot Maramureșul; așa de tare s-a înmulțit poporul, ca și cum n-ar fi descălecat nici unul din Maramureș și de la Olt. Și au o limbă mult mai frumoasă și mai apropiată de cea italiană, mai ales maramureșeanii; ei nu sânt supuși nimănui, liberi, nu slujesc până azi nici unui stăpân” (p. 229). 6. Evident că în starea jalnică în care au trăit în munți romanii nu au putut avea nici credință creștină și nici scriere. Se confirmă și la acest capitol
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
italiană, a românilor: „Moldovenii, spune Cantemir, nu s-au numit niciodată italieni, ci totdeauna au păstrat numirea de romani, care în acea vreme când capitala lumii întregi era la Roma era comun tuturor locuitorilor Italiei. Nu însemnează nimic că ei sânt numiți de către vecinii lor, ungurii și polonii, vlah, care la aceste popoare este totodată și numele italienilor. De fapt, eu aș prefera să cred că mai degrabă aceste neamuri vecine au luat acest nume de la moldoveni, ca fiindu-le mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
slavii: „Dialectele serb și slovac implică acest fenomen pe câmpia Olteniei și a laturii învecinate din Temeșiana, mainainte adică de răspândirea elementului român în direcțiunea gurilor Dunării”. „Putem afirma, continuă Hasdeu, că-n limba plugăriei române slavismele cele mai necontestabile sânt în proporțiune de cel puțin opt la zece către toți ceilalți termeni de altă origine”. Această situație este exemplificată cu plug, cobilă, grindei, cormană, plaz, rariță, brazdă, răzor, a îmblăti, țelină, ogor, târnăcop, tern „scaiete”, polog, greblă, snop, stog, claie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tatăl lui Mircea cel Mare” (EMR, IV, p. 664). La teoria lui Hasdeu I. Pușcariu adaugă următoarele: „La 1291 în adunarea regnicolă a nobililor: secuilor, sașilor și olahilor, oarecare Ugrin reclamă și câștigă domeniul Făgărașului ca ereditate de la protopărinți. Eu sânt de părere, continuă el, că și Ugrin acesta a fost un următor din dinastia lui Negru-Vodă, transformându-se Negru în Ugrin... Deosebirea între numirea de Negru și Ugrin nu provine de aiurea decât numai de la diferența dialectală dintre limba română
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Dunării, unde (în Transilvania, Banat, în Oltenia și pe malul stâng al Dunării de la Olt începând până în sudul Moldovei) existase odată populație romană, dar cu vremea emigrase în mare parte de-a dreapta Dunării și se redusese la mici resturi. Acestea sânt rezultatele faptelor istorice” (I, 658). Am scos în evidență grafic în acest citat locurile unde, vorbind de stări sociale și de evenimente din antichitate și evul mediu timpuriu, Philippide se pronunță cu certitudine asupra deosebirilor etnice și politice mai mari
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tracice”, care erau în concepția lui Philippide grecești sau grecizate. Astfel s-a ajuns la insinuarea ideii că baza autohtonă a romanității orientale este greacă. Grecii se considerau traci la origine. Lui Philippide însuși îi plăcea să spună: „Doar nu sânt trac degeaba”. Și etimologic cuvintele grec și trac converg spre o origine comună, deosebirea făcând-o fonetizarea diferită a spiritului aspru din deschiderea fragmentului sonor; a se compara cu vlah, de aceeași origine, și cu λακων „spartan”, în care spiritul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]