3,569 matches
-
rănită ușor Cornelia Peter. Continua duelul de artilerie rusă aliniată între șosea și calea ferată, cu artileria germană, aliniată în dealurile Buzești-Ardușat. - În 1949 Hideaga ține de plasa Ardușat. - În 1968 se construiește căminul cultural - În 1969 se face brutărie sătească. - În 1970 corul din Hideaga cântă la Athenee Palace, la Lugoj în sala Palatului. Aduce trofeul "Ioan Vidu" - În 1972 corul cântă la Copalnic Mănăștur cu ocazia aniversarii a 70 ani de la înființarea corului acestui sat. - În 1973 în urma concertelor
Hideaga, Maramureș () [Corola-website/Science/301578_a_302907]
-
Tuns Ion, Nechita Dumitru, aparținători ai familiilor -Vorodi, Husar și Szemtimrei Bak, au ajuns proprietari prin cumpărare”. După Ștefan Păscu, în secolul al XIV-lea teritoriile Transilvaniei sunt organizate din punct de vedere administrative în comitate. Înainte de comitate erau obștile sătești. Organizarea comitatului Solnocul Interior - dinlăuntru, rezultat din divizarea fostului comitat Solnoc - subordonat direct Voievodului Transilvaniei, din care făcea parte și Peteritea, poate fistabilită cu probabilitate în a doua jumătate a secolului al XII-lea. La 1901, Kadar plaseză Peteritea în
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
umbra copacilor înalți, dar mai ales prin pictura ce se desfășoară de jur împrejurul ei, sub streașină largă și joasa a acoperișului de șindrilă înnegrită de vreme. Pictura naivă prezintă un colorit armonios și ar putea servi drept model pentru alte biserici sătești: ea întrunește o tehnică simplă cu sentimentul naiv ai poporului. Ca arhitectură, biserica nu prezintă nimic particular, s-ar putea spune chiar că aceasta îi lipsește și interesul este pur pitoresc. E zidită din piatră de munte tencuită. Turla e
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
-lea); și (1701-1900) din satul Țibucani, ansamblu alcătuit din biserica de lemn „Maria Magdalena” (1774, cu adăugiri în 1859), turnul-clopotniță (1855) și chilii (1942). Într-una dintre casele vechi bătrânești, care își păstrează structura originală, a fost amenajat un muzeu sătesc — un obiectiv de atracție pentru vizitatori. În timpul sărbătorilor de iarnă aici se desfășoară numeroase obiceiuri vechi, printre care caii — dans care mimează pasul, trapul și galopul calului, executat de către localnici; și harapii, asemănător cu dansul mocănașii, jocuri specifice teatrului folcloric
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
perioada daco-romană. Indiferent de vechime, „satul este atestat în documente pentru prima oară abia la 1 iunie 1526.”. Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova posedă în patrimoniu un fond de documente care se referă la procesul de dezmembrare a obștii sătești, apărând de acum câțiva acaparatori de terenuri: aga Constantin Bălăceanu (ginerele lui Șerban Cantacuzino) sau marele ban Dumitrache Ghica. Trebuie menționat că, între numeroasele mărturii istorice, un loc important îl ocupă ceramica și modelele romane prezente pe teritoriul comunei Fulga
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
de lemn, cu pereții împletiți cu nuiele și lipiți cu lut și se ocupau cu păstoritul, cultivarea pământului sau ridicarea de turnuri, turnuri care datează în comuna Fulga din prima vârstă a fierului, și anume din [[Hallstatt]]. În plus, obștea sătească existentă în timpul stăpânirii romane s-a menținut și în perioada marilor migrații ale popoarelor, cât și în cea mai mare parte a Evului Mediu. Locuitorii obștii erau stăpâni pe pământurile lor, având în proprietate casa și terenul înconjurător, animalele și
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
mare parte a Evului Mediu. Locuitorii obștii erau stăpâni pe pământurile lor, având în proprietate casa și terenul înconjurător, animalele și uneltele, iar o parte a pământului era lucrată în comun, fiind proprietatea obștii, ca și lacul și pășunea. Obștea sătească va evolua spre forma superiară a cnezatelor și a voievodatelor odată cu începutul secolului al XIV-lea. Documentele istorice scrise amintesc pentru prima dată de satul Fulga, numit pe atunci Smârciu, în timpul domniei lui Radu de la Afumați, voievodul care a reușit
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
în Biserică” (1849-1857) și casele monahale (secolele al XIX-lea-al XX-lea); (secolele al XVIII-lea-al XIX-lea) tot din satul Mănăstirea Neamț, cu biserica de lemn „Acoperământul Maicii Domnului” (1714) și turnul-clopotniță din lemn (1714); , astăzi muzeu sătesc; și (1740) din același sat. Obeliscul eroilor din Războiul Ruso-Turc (1877-1878) din Vânători-Neamț, ridicat la 1884, este clasificat ca monument de for public, iar muzeul „Casa Mihai Sadoveanu” (sfârșitul secolului al XIX-lea) din satul Mănăstirea Neamțului este clasificată ca
Comuna Vânători-Neamț, Neamț () [Corola-website/Science/301697_a_303026]
-
când au fost recenzate 77 de gospodării, o școală cu un învățător, o moară cu un morar și 16 case părăsite. Populația se poate estima la circa 330 de persoane. De remarcat că localitatea avea deja în 1488 o școală sătească. În anul 1923 comuna se numea "Laslea Mare" și avea 1.246 locuitori . Din punct de vedere administrativ, aparținea de plasa Sighișoara din Județul Târnava-Mare (interbelic). La recensământul din 1930 au fost înregistrați 1.262 locuitori, dintre care 863 germani
Laslea, Sibiu () [Corola-website/Science/301714_a_303043]
-
reprezentativă pentru arhitectura rezidențială rurală de sfârșitul evului mediu românesc. Edificiul cu ziduri masive a fost construit din zidărie de piatră în alternanță cu cărămidă. În prima din cele patru încăperi ale edificiului a fost prezentată evoluția istorică a comunității sătești ilustrată de materiale arheologice care atestă locuirea zonei începând din epoca bronzului și în epoca geto-dacică "clasică" (secolele al III-lea-I î.e.n.) și mileniul I e.n. (secolele al II-lea-al III-lea și al V-lea-al VII
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
statul dac din perioada Burebista-Decebal, iar apoi din zona dacilor liberi/dacii mari (în zonă - Homorodul de Jos - existând și comunități celte, dovadă stând moneda „Călărețul cu Pasăre”, descoperită aici). Ulterior, foarte probabil că etnogeneza și organizarea românească (ex. obștile sătești, țăranii liberi, juzii/cnezii/voievozii etc.) au urmat aceleași tipare ca în toată regiunea Transilvaniei extinse, zona făcând parte din voievodatul lui Menumorut. Prima atestare documentara a satului este din anul 1370 (sub numele de ), când domeniul era unul ecleziast
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
anul 1769 pe Pop Mihai (în limba maghiară: Michael Popp). Chiar mai înainte, încă în 1729-1730, apare menționat un voievod chiar în satul Chilia . Acest lucru este important de remarcat, ținând cont de faptul că instituțiile românești vechi (ex. obști sătești, țărani liberi, juzi/cnezi/voievozi) s-au redus drastic (adesea până la dispariție) în Transilvania, după secolele XV-XVI. Trebuie însă menționat faptul că aceste instituții românești vechi, chiar dacă s-au păstrat în unele locuri locuite de români, ca acesta descris aici
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
o minimală știință de carte. Ținând cont de aceștia dar și de faptul că în conscripțiile amintite sunt menționați numeroși preoți care îndeplineau funcțiile de „grămătici” , cum a fost cazul lui Ioan Vasile în 1721, respectiv de dascăli ai școlilor sătești, se poate conchide că, deși neatestată documentar până acum, cel puțin începând cu [[secolul al XVIII-lea]], în sat a ființat o școală modestă, care a putut funcționa pe lângă „Biserica 'a veche” , din „Deal” . Cazul nu a fost singular în
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
au fost comune, însă dezvoltarea fostei comune Bălcești, a făcut ca acestea să se unească cu aceasta. Se remarcă faptul că "Benești" era cunoscut de foarte mult timp ca locul unde în anul 1750, "dascălul grec Hristodor" înființează o "școală sătească". Aceast locaș de învățătură, în anul 1838 se transforma în "școală preparandă" care pregătea primii "învățători rurali" pentru satele plasei Oltețu. În pridvorul acestei școli din Benești poposea la 2 martie 1821 revoluționarul Tudor Vladimirescu în drumul său cu pandurii
Bălcești () [Corola-website/Science/300532_a_301861]
-
a comerțului desfășurat prin plutărit. Prin cămătărie au reușit să acapareze moșiile familiilor îndatorate. La sfârșitul secolului, potrivit datelor din cadastru, suprafața moșiilor astfel obținute a ajuns la 665 de iugăre. Aceste procese au dus la destrămarea rapidă a obștii sătești. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, mulțumită armenilor, evoluția civică totodată s-a accentuat. Lor li se datorează extinderea comerțul și accelerarea circulației masei monetare. Apariția artei dramatice de amatori, a cenaclul literar, înființarea bibliotecii comunale, introducerea tradiției sărbătoririi zilei
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
plantelor și a animalelor pentru consumul propriu al gospodăriilor, rămâne în continuare caracteristică localnicilor, deși au existat posibilități de finanțare cu bani de la UE pentru dezvoltarea unor afaceri. Din punct de vedere economic, singurele afaceri dezvoltate sunt micile magazine mixte sătești, și comerțul cu amănuntul de produse agricole practicat de săteni în piețele agroalimentare din localitățile vecine. Cei mai mulți dintre localnici sunt victime ale disponibilizărilor masive de la Platforma Petrochimică Borzești Anterior căderii comunismului, și până în anii 1992-93, în localitate funcționa fosta fermă
Comuna Bogdănești, Bacău () [Corola-website/Science/300659_a_301988]
-
copiilor din Stroești - Argeș, a fost înființat la 17 octombrie 2006. Scopul acestui club este de a contribui la: stimularea creativității, aptitudinilor, îmbogățirea cunoștințelor, educarea copiilor în spiritul tradiției culturale româneștii și a contribui la educația ecologică a acestora. Biblioteca sătească Îmbătrânirea populației este un fenomen observat în toate țările lumii. Îmbunătățirea condițiilor de viață și creșterea performanțelor medicale pe deoparte precum și creșterea speranței de viață și împuținarea dezastrelor naturale și a războaielor în ultimele șase decenii a dus la creșterea
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
și a activității zilnice. O altă serie de legi, din 1924, 1926, 1929, 1934, 1935 și 1939 stabileau detalii și aduceau importante reglementări toate având ca urmare înființarea și funcționarea în județul Bacău, în anul 1938-1939 a 275 de școli sătești, 28 urbane, 45 de grădinițe, 2 licee teoretice, 1 liceu comercial, 2 licee industriale, 2 școli normale, mai multe școli profesionale. În comuna Berești-Tazlău funcționau acum 7 școli primare, câte una în fiecare sat. Dar fiecare sat avea biserică și
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
naveta în condițiile în care transportul lor nu era asigurat, situație care s-a perpetuat până în prezent. Concluzionând cele prezentate anterior, se poate spune că școala în limba română în comuna Livadia a funcționat cu eficiență maximă, dupa modelul școlii sătești ardelenești, între anii 1919-1960. Învățătorii școlii cei mai reprezentativi au fost membrii familiilor Cincora și Târjoianu, precum și directorul Groza Ilie. Introducerea sistemului comunist de învățământ și reducerea la patru clase a școlii din sat, au fost factorii decisivi în diminuarea
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
prapuri și cu ulcioarele cu apă sfințită („aghiazmă"). luată din Strei, după sfințirea apei A doua zi de Crăciun, la Anul Nou și de Sf. Ioan tinerii mergeau la sala de joc (de pe lângă o crâșmă a satului) unde cântau orchestre sătești, care aveau „clănete"(instrumente de suflat din metal) și tobe, jucau perechi la „învârtite" sau în grup la hore. Localnicii vârstnici stăteau pe margini priveau și comentau desfășurarea jocului, se „cinsteau" cu țuică, mai ales de la crâșmă. Satul Livadia fiind
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
și cumpărau obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte sau unelte de uz gospodăresc, obicei care s-a păstrat până în prezent. În plus la târguri se informau reciproc despre evenimentele locale sau din țară, uneori se puteau închega relații matrimoniale. Nedeile erau sărbători sătești cu caracter predominant familiar dar și prietenesc între familiile care erau interesate de acest lucru. Participanții la acest eveniment se îmbrăcau în haine de sărbătoare. Nedeea avea un caracter câmpenesc și se desfășura pe o pajiște de pe malul râului Strei
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
obiceiuri, ocupații și mai ales mentalitatea. Desigur că toate aceste modificări (transformări) se produc normal în evoluția societății umane, nu numai în aceste zone ci peste tot în lume. Este transformarea obișnuită a societății omenești din toate timpurile, dar mediul sătesc de la noi a suferit transformări bruște, provocate de un regim dictatorial, cu multe suferințe, care altfel s-ar fi produs lent, (în mod normal) și fără suferințe și fără stagnări, iar în unele privințe chiar regres. În încheiere la acest
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
50-60, au suferit șocul introducerii comunismului în țară: sărăcirea datorată plății cotelor, practicarea impozitelor insuportabile, munci obligatorii ale oamenilor și atelajelor lor particulare, pentru unii livedeni s-au pronunțat detenții grele în închisori și la canal, fuga/evadarea din mediul sătesc pentru a se transforma în orășeni, valurile de activiști trimiși de la orașe, pe capul oamenilor, de a se înscrie în gospodăria colectivă ( G.A.C. ), la început în „întovărășiri" ( o jumătate de colectivă ). După colectivizarea în masă din anul 1961 oamenii
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
grădiniță, dar care nu funcționează încă, copiii învățând în clădirea Școlii Cașin. Biblioteca din Cașin a fost înființată în anul 1901 de către directorul școlii din acea vreme, Neculai Pâslaru. A primit din partea școlii numeroase cărți de literatură, știință și cultură sătească. În timpul primului război mondial, a fost devastată pierdându-se multe cărți de valoare. Astăzi se numește "„Biblioteca Populară Căpitan de rezervă Ștefan C. Petrovici”", mort în respectivul război. Familia acestui erou, în amintirea scumpului lor fiu, au donat de la Cluj o
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
și adulților din comună. În timpul primului război mondial, din inițiativa generalului Manolescu, a fost construit în satul Cașin precum și în alte sate din zona războiului, câte o clădire intitulată „Casa Națională”, cu scop de a servi ca sală pentru teatru sătesc, cinematograf, sărbători populare și tot ce contribuie la cultura sătenilor. Tot în această casă se fac nunți, petreceri populare, iar altădată hore în Duminicile și sărbătorile de peste an. Prin aceasta se urmărește ca tineretul să nu mai petreacă prin cârciume
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]