4,384 matches
-
gropii, fărîmițînd sub tălpi solul calcinat. În ciuda atitudinii sale agresive, mă așteptă să vorbesc eu primul. Era oare de presupus că-l zărise, fie și fugar, pe incendiator...? — Miguel... (M-am apropiat de el, cu mîna ridicată În chip de salut.) Am venit cu inspectorul Cabrera să văd casa. SÎnt fratele lui Frank Prentice. Voiam să stau de vorbă cu tine. Lăsă privirea În jos și se uită Îndelung la groapă, apoi se răsuci pe un călcîi și se Întoarse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
țigară, m-am uitat să văd cînd izbucnește focul. El a privit zîmbind la vehiculul mutilat, ținînd În mînă bricheta Încă aprinsă, și mă așteptam să-l văd Îndesînd o cîrpă În rezervor. Dar Crawford i-a adresat mașinii un salut milos și-a plecat fumîndu-și calm țigara, savurînd aburii de tutun turcesc. — Urăsc să fac așa ceva, Charles... dar trebuie făcute sacrificii. — Cel puțin nu-i Aston Martinul tău. — Mă refeream la sacrificiile noastre - e un medicament amar, dar trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dispuși să-l ducă la Îndeplinire. Ascultă ce-ți spun, Charles, cu sînge se plătesc festivalurile tale de artă și mîndria civică... M-am așezat În mașina lui Frank, cu mîinile pe volan, În vreme ce Andersson ridica mîna În semn de salut și urca rampa către lumina după-amiezei tîrzii ce răzbătea de afară. Paula stătea lîngă Jaguar, uitîndu-se la mine prin parbriz și așteptînd să-i răspund. Dar eu mă gîndeam la Frank și la anii copilăriei noastre petrecuți Împreună. Înțelegeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care aproape că-i acoperea ochii. în schimb, pe obrajii ei ușor îmbujorați Clara văzu câțiva pistrui care, pentru o clipă fugară, îi readuseră în minte imaginea de altădată a Georgianei. Iulia dădu mâna cu ea, mârâind un fel de salut, apoi se trânti pe scaun și ceru o înghețată mare. Se bâțâia pe scaun și fredona destul de tare, în timp ce asculta muzică house la căști. Din când în când, își rodea un ghiile și continua să se bălăngăne pe scaun și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
filmele cu Șeherazade. În mijlocul camerei, se lăfăia un frigider încăpător, cu cordonul scos din priză. Dispăru imediat, fără a prelungi momentul despărțirii, așa cum, neinspirat și nepractic, fac moldovenii, atunci când își conduc musafirii: îi petrec până la poartă, manifestându-se cu pompoase saluturi de prisos, tot atât de plictisitoare, de alergenice și de bune pentru tărăgănare ca și plecăciunile japonezilor și ale altor orientali. La ore atât de înaintate, nu-mi imaginez că hotelul ăsta pustiu mai are personal la bucătăria restaurantului, dispus să servească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
chiar sub nas un abțibild lipit de ușă, așa că fata a cerut explicații. Andreea făcea de la prima vedere impresia de femeie inteligentă, era și frumoasă, așa că Leac a lăsat naibii clandestinitatea și i-a explicat. Până atunci nu schimbaseră decât saluturi pe scara blocului, Însă Leac stătea la pândă, aștepta ocazia să intre În vorbă. I s-a ivit. Nu știa, bineînțeles, că Andreea e lesbiană, Însă probabil că asta nu l-ar fi cutremurat, el avea ce avea cu poponarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
avea răspunsuri pregătite. Cea mai amuzantă scenă pe care o producea era următoarea: când era Întrebat de câte un buimac dacă ține felicitări, se ridica de la birou, Îl lua pe client de mână, i-o strângea scuturând-o bărbătește a salut și-i zicea, cu fața toată zâmbet: Da! Felicitări! Felicitări! Vă felicit, stimate domn! Cristina participa mai puțin la aceste mizanscene, ea era pur și simplu bucuroasă că scăpase de corvoada unor astfel de clienți, se mutase cu fetele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
deja ceață În fața ochilor. De-abia l-am putut dibui pe Pârvu atunci când a intrat pe ușă, umflat și el, acoperind-o pe Cristina, cea care-i deschisese ușa apartamentului și care acum Încerca să ne semnalizeze uimirea ei neputincioasă. - Salut, băieți. De data asta grav, aproape timid. Îi lăsăm câteva secunde ca să se intimideze și mai tare. Nu-i răspunde nimeni. Își drege vocea, deschide gura. I-o ia Cătă Înainte: - Ce vrei? - Mă gândeam să vin pe-aici. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
deosebiți. Întoarce capul și privește țintă la interlocutorul său: Iar locotenentul Rădulescu pare a fi cel potrivit. Sper ca timpul să demonstreze că nu ne-am înșelat asupra lui. Jos, în hol, plantonul prezintă lui Marius onorul cu pușca. Răspunde salutului, privind chipul blond, cu obrajii bucălați plini de acnee juvenilă, ce se întrezărește sub cozorocul capelei militare. Afară, pe aleea din fața comandamentului trece în viteză un Mercedes mare și cenușiu plin cu ofițeri de rang înalt, germani și români. Huruind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de ani, cu părul tăciune, înalt și foarte spătos, persoana în fața căruia trebuie să ajungă. Domnule căpitan, am onoarea să mă prezint! Sunt locotenentul Marius Rădulescu, detașat la compania dumneavoastră. Cei doi ofițeri ridică privirile. Căpitan Victor Apostol. Răspunde la salut și prezintă pe ofițerul aflat lângă el. Locotenent Felix Cernăianu. Acesta îl salută la rândul lui, zâmbind prietenos. Căpitanul îl ia de braț pe Marius și fac câțiva pași împreună, către soldații aliniați. Domnul colonel Pietrosu ne-a anunțat încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
auzul tropotului unor tălpi groase de cizmă pe treptele casei. Este Neculai, șoferul. Cu chipiul pe cap, se încheie grăbit la nasturii vestonului. Domnișoară, domnule, bună dimineața, spune acesta cu un zâmbet discret pe fața rotundă și plină. Răspund amândoi salutului respectuos. Înainte să urce în mașină, Marius se întoarce brusc către ea. Smaranda? Da? Te iubesc. Știu. Corpurile lor s-au apropiat într-o îmbrățișare calmă, tandră. Și eu, dragul meu. Și eu. Mai mult decât îți poți tu imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aici. Soldații beau, joacă cărți...Mai lipsește un bordel de campanie și transformăm totul într-o anexă Kraft durch Freude 135. Ce dracu'!...izbucnește iritat maiorul. Privește surprins la "uniforma neagră" din fața lui, care își întinde înainte brațul drept pentru salutul nazist. Heil Hitler! Sturmbannführer136 Ewald Schultz. Atunci când se apropie, o raza firavă de soare poleiește scurt sinistrele capete de mort de pe petlițele SS-istului. Se așează fără să fie invitat pe unul din cele doua scaune aflate lângă birou, duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
privirii lui Schultz care îl fixează insistent, von Streinitz reușește să rămână imperturbabil. "Ticălosule, ce mult ți-ar plăcea să îmi pui și mie pistolul în ceafă!" Sunt credincios crezului proclamat de Führer "Deutschland über alles"146. Ridică mâna pentru salutul nazist și strigă: Heil! Sieg!147 cu o voce la fel de hotărâtă ca a ministrului propagandei Joseph Goebbels, promițându-și în sinea lui ca la prima ocazie să trimită un prea frumos și strălucitor glonț exact în capul neanderthalianului din fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unui militar către alt camarad de arme. Pentru că ea asta fusese. Un soldat fără uniformă aflat permanent în bătaia focului, fără retrageri și perioade de refacere, a cărui curaj nu va fi răsplătit prin onoruri sau medalii. Doar cu respectul salutului său. În cadență rapidă, câteva proiectile de mortier percutează violent solul. O ploaie de pietre și țărână înghețată cade dureros peste spatele, umerii lui. Izbită în plin, casca îi zboară la pământ. Înainte să o pună din nou pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grăbește pasul către garaj fără să își descleșteze mâna. Nu are curaj să afle deocamdată ce este scris acolo. Privește atent cei pe care-i întâlnește în cale. Unii îl salută, altora, mai mari în grad, trebuie să le ofere salutul său. Cunoaște pe fiecare dintre ei, dar acum toți îi apar ca niște străini în timp ce încearcă să ghicească chipul prietenului trădător. " Cine a fost pus să mă urmărească? După modul cum Bedniakov și alții ca el acționează poate fi oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
toți scriitorii și criticii literari din generația '80 și din generațiile (promoțiile) de după ei. Îi urmăresc pe toți cu atenție și mă bucur atunci când scot cărți bune. Indiferent dacă mă salută sau nu când mă întâlnesc cu ei pe stradă. Salutul ține de caracterul individului, nu de talentul lui. Cei care au abandonat literatura și au ales politica sau / și afacerile au, probabil, motivații serioase s-o facă. Nu-i nimic de obiectat și nici măcar de discutat. Destinul, în literatură, se
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
fapt rarissim in timpul festivalului, indicau prezența unui public pasionat și cunoscător. Foarte mulți tineri.Înaintea concertului domnea o stare de fierbere diferită de mondenitățile serilor precedente. Pe scaunul alăturat s-a așezat, vizibil emoționat, Horia Roman Patapievici. Formulele de salut scurte, înlocuite mai degrabă cu zâmbete largi, demonstrau nerăbadarea și curiozitatea. Iar odată cu primul mi bemol al preludiului s-a născut ceea ce va rămîne în memoria melomanilor bucureșteni drept „sublimul Rheingold din festivalul George Enescu”. Departe de a oferi o
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
răspuns empatic în joc scenic și interpretare. Brünnhilde a readus-o pe scena Sălii Palatului pe soprana Petra Lang. O Brünnhilde cu dezinvoltura scenică a Walkiriei, și în plus cu o construcție a rolului extrem de complexă: lirism și serenitate în salutul soarelui, duetul cu Siegfried, euforie în cântul dragostei ce oferă libertatea absolută, reținere și profunzime în confruntarea cu Waltraude, în esență o confruntare între sentimente și marele destin al zeilor, până la tragismul impecabil dozat, pornind de la trădarea lui Siegfried până la
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
PATRU TIMPURI CARDINALE Găina neagră a nopții tocmai a mai ouat o auroră. Te salut albule, te salut, galben, te salut, germene nevăzut. Domnul Amiază, rege de-o clipă, în înaltul zilei lovește gongul. Salut ochiul, dinții-i salut, un salut măștii sfâșiind, mereu! Pe pernele orizontului, fructul roșu al amintirii. Te salut, soare ce știi să mori, te salut, tu, care ne arzi murdăriile. Dar în tăcere salut marele Miez-al-nopții. Cel ce veghează când cei trei se-agită. Închizând ochii
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
clipă, în înaltul zilei lovește gongul. Salut ochiul, dinții-i salut, un salut măștii sfâșiind, mereu! Pe pernele orizontului, fructul roșu al amintirii. Te salut, soare ce știi să mori, te salut, tu, care ne arzi murdăriile. Dar în tăcere salut marele Miez-al-nopții. Cel ce veghează când cei trei se-agită. Închizând ochii îl văd fără să văd nimic dincolo de-ntuneric. Închizându-mi urechea îi aud pasul ce nu se-ndepărtează.
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
din comun pe care ziarul o acordă evenimentului. Pe coloana întîi se află editorialul lui Nae Ionescu, intitulat Autarhia regională a... țărilor Agricole. Sub fotografie, două citate din Carol al II-lea, unul la stînga, altul la dreapta, și un salut al redacției (paginat centrat). Iar ultima coloană, a șaptea, a ziarului, de sus pînă jos, avînd exact aceeași dimensiune ca editorialul lui Nae, se află textul 1900 în modernitate și politică, de Mihail Sebastian. Pagina, foarte impresionantă și foarte cu
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
de mântuire, rânduit pentru eliberarea noastră din robia păcatului. Cu drept cuvânt numește cântarea bisericească praznicul acesta: începutul mântuirii noastre, căci odată cu răspunsul plin de smerită supunere în fața lui Dumnezeu și a rânduielii Lui, cu care Fecioara Maria a întâmpinat salutul Arhanghelului Gavriil și buna vestire ce i-a făcut de a fi fost aleasă ca să devină Maica Fiului lui Dumnezeu, prin umbrirea Duhului Sfânt, face ca Fiul, persoana a doua din Sfânta Treime, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără de început, plecând
Agenda2006-12-06-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284888_a_286217]
-
cutii de conserve și alte resturi ale ospățului tău, tu strânge-le ca să lași curat locul pe care te-ai ospătat și pune-le înapoi în rucsacul tău, ca să le arunci în lada cu gunoi. 9. Salută și răspunde la salut când întâlnești drumeți ca tine și ajută-l pe cel aflat în dificultate! Părăsirea lui pe munte este o crimă! 10. Folosește civilizat cabana! Ea ți-a ieșit în drum ca să te apere de întuneric, stihiile naturii și alte primejdii
Agenda2005-49-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284466_a_285795]
-
a mâhnit profund; când Iisus a fost judecat, el și cu Ioan stăteau în curtea Pretoriului; lângă Crucea Golgotei era de față; la punerea în mormânt plângea, iar în dimineața Învierii, s-a bucurat și a primit liniștea eternă prin salutul pascal: „Pace vouă! “ (Ioan 20, 19). Bucuria Învierii a împărtășit-o pretutindeni, iar la Înălțarea Domnului și-a ridicat cugetul împreună cu îngerii, de acum înțelegând „taina cea din veac ascunsă“ (Coloseni 1, 26). Așa și-a desăvârșit Andrei vocația spre
Agenda2005-48-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284437_a_285766]
-
nouă a guvernului liberal a fost inaugurată cu un mijloc, daca voiți, mai subțire, însă cu mult mai corupător, pe lângă care reteveiul și bâta se bucură oarecum de privilegiul unei naive sincerități. Acest mijloc nou sânt așa-numitele comitete de salut public, acele adunături oculte de naturi catilinare cari țin liste de moșiile statului și de funcțiile publice și le împart azi la adepți ai partidului sau la cei cari plătesc o taxă mai mare, încît statul, care trebuie să fie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]