6,494 matches
-
Iar a-i conferi lui Leucip din Milet (cca 460-370 î.Hr.) titlul de prim filosof hedonist ne-ar expune replicii că există altundeva un alt nume, o altă figură care... etc. Prima urmă aparent coerentă, fie, dar gânditorul inaugural? Haida-de!... Savanții ar putea avansa numele lui Mochos, un fenician despre care nu știm nimic, cunoscut numai printr-o aluzie a lui Sextus Empiricus, care-i atribuie inventarea atomului, o doctrină de filosofie naturală căreia, după toate aparențele, îi putem asocia, în virtutea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
noi, care profităm cu atât mai puțin de noile geografii și de noile istorii cu cât modernitatea tehnologică, acoperind distanțele în timpi record, abolește practic timpul consacrat călătoriei. Bazinul mediteranean nu ducea lipsă pe atunci de negustori, de călători, de savanți, de curioși sau filosofi care zoreau înspre soare-răsare și amestecau, în beneficiul circulației ideilor, cunoștințe și culturi. Prin urmare, Democrit traversează marea, apoi o parte din Africa de Est. Ca un fel de Rimbaud precreștin, el ajunge pe țărmul Mării
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
teoria sau cercetarea, fie cu proiectul de acțiune, fie cu normele care o reglementează. Modelul teoretic contrapus practicii „poate fi citit fie ca un proiect, un plan sau o metodă, fie ca un program mecanic, rețetă misterioasă, misterios reconstituită de savant” (Bourdieu, 2000, p. 129). Deosebirea majoră dintre cele două planuri - teoretic (de proiectare) și cel practic - rezidă în rolul jucat de timp. Timpul practicii este dominat de succesiune și ireversibilitate, iar cel al teoriei de sincronizare și reversibilitate: Practica se
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
și fantomele ei, era expunerea științifică a acestei viziuni, nu remușcare și nici căință. Dar exista o fisură În zid, În pictura circulară, care confirma, În esență, ceea ce Faulques intuise pe timpuri, și acum știa. Cu toată aroganța lui tehnică, savantul care Îl studia pe om din singurătatea Înghețată a observației lui, nu era În afara lumii, deși Îi plăcea să creadă asta. Nimeni nu era complet indiferent, oricât ar fi pretins. Să dea Dumnezeu să fie posibil, și-a spus, dând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Temându-se că și lui îi este rezervată soarta tuturor bărbaților, Arnolphe hotărăște să facă o experiență la capătul căreia să aibă parte de o logodnică într-adevăr credincioasă, incapabilă să cadă în păcat, la adăpost de greșeală. Aidoma unui savant nemilos, Arnolphe cumpără o fetiță de patru anișori, Agnès, o închide mai întâi într-o mănăstire, apoi într-o casă la țară, departe de lume și chiar și de cea mai elementară educație. Un demn predecesor al lui Rousseau, în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de a fi pedepsite. „Iată o galerie care se întinde de-a lungul întregii clădiri, de unde vom putea să-i vedem și să-i auzim, indiferent pe ce latură vor ieși din încăperile lor”, spune prințul, făcând elogiul construcției spațiale savant elaborate. Aici, supravegherea se apropie mai degrabă de observarea în laborator a unor cobai: prințul și prințesa adoptă obiectivitatea rece a savanților. La sfârșit, însă, resimt ei înșiși cruzimea operațiunii atât de îndelung gândită și atât de minuțios pregătită. Patrice
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
să-i auzim, indiferent pe ce latură vor ieși din încăperile lor”, spune prințul, făcând elogiul construcției spațiale savant elaborate. Aici, supravegherea se apropie mai degrabă de observarea în laborator a unor cobai: prințul și prințesa adoptă obiectivitatea rece a savanților. La sfârșit, însă, resimt ei înșiși cruzimea operațiunii atât de îndelung gândită și atât de minuțios pregătită. Patrice Chéreau a pus genial în scenă această supraveghere-cadru și tot ceea ce ea comportă din punct de vedere al construcției scenice, creând un
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nu numai cu personalul din interiorul Întreprinderii, ci și cu personalul din alte Întreprinderi, dacă este o parte a sarcinii. 113 I Conducătorii/persoane oficiale (vicepreședinți, președinți, reprezentanți guvernamentali, directori de Întreprindere) 116 I Specialiști cu studii superioare (doctori, avocați, savanți, ingineri, economiști, profesori, consultanți etc.) 118 I Personal de birou (funcționari, contabili, personal de protocol) 4.5. Supraveghere și coordonare 4.5.1. Supraveghere/dirijare 128 S Dirijarea personalului care nu are funcție de supraveghere (se indică, folosind codul de mai
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
ei s-ar cuveni să fie mult mai radical decît inventarea unor etichete la modă - În limba germană sau, ceva mai recent, În franceză - care să-i liniștească, menținîndu-i Într-o stare de satisfacție timp de cîteva decenii, și pe savanți și pe cei care le urmăresc activitatea. La Încheierea lecturii acestei cărți, unii ar putea obiecta că ea nu trece cu mult dincolo de metodologia structuralismului, În măsura În care se poate spune că principala ei realizare constă În a demonstra că ideile diverselor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Galiei (Franța de azi), gnosticii constituiau deja cel mai important motiv de Îngrijorare pentru curentul principal al creștinismului. În hățișul de nuanțe diplomatice pe care erudiția le ocolește mult mai puțin decît ne place să credem, devenea previzibil că unii savanți vor accentua independența gnosticismului față de creștinism, În vreme ce alții vor Încerca să-i răzbune pe ereziologi arătînd că, la urma-urmei, gnosticii erau Într-adevăr niște creștini eretici. Indiferent, de exemplu, de motivele pentru care generații Întregi de savanți germani au Încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
previzibil că unii savanți vor accentua independența gnosticismului față de creștinism, În vreme ce alții vor Încerca să-i răzbune pe ereziologi arătînd că, la urma-urmei, gnosticii erau Într-adevăr niște creștini eretici. Indiferent, de exemplu, de motivele pentru care generații Întregi de savanți germani au Încercat (și cîțiva mai Încearcă și astăzi) să pună În evidență extrem de improbabilele rădăcini iraniene atît ale gnosticismului, cît și ale creștinismului, precum și derivarea celui din urmă din cel dinainte și nu invers, nimeni n-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Carte din Torino, În 1990, precum și În alte cîteva locuri. Aș dori să le mulțumesc tuturor celor care au făcut posibile aceste ocazii. Timp de mai mulți ani am avut schimburi rodnice de idei cu un mare număr de savanți. Am Învățat limba coptă, pentru a verifica traducerile existente, de la Gerard Luttikhuizen (și am dat examene, cu el și cu Herman te Velde, la Universitatea din Groningen). Am beneficiat, de asemenea, În mod constant, de extrase și/sau de sprijin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Este atît de departe de experiența noastră, Încît nimeni nu și-o poate reprezenta fără măcar unele explicații. Le-a dat Însuși Einstein În altă parte, cu vorbe criptice care spun că imaginația, visul și viziunea, cu toate că sînt dezavuate de savanți, joacă În teoriile științifice un rol precumpănitor asupra celui al simplei abordări raționale 2. Cu oarecare cunoștințe de istorie, putem urmări cîteva din referințele făcute de Einstein. Ca să explice de ce nu putem Înțelege lumea dinăuntru În afară, el recurge la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
chiar Einstein, „pe neînțelesul tuturor”. Cu toate acestea, el a provocat proliferarea unor metode de investigație care au afectat profund studiile umanistice. Se poate spune că, În afara cîtorva excepții - dintre care cea mai cunoscută este biologul D’Arcy Wentworth Thompson -, savanții nu au stabilit de obicei o filiație directă Între teoriile lor și universul einsteinian. CÎnd sînt Însă corect interpretate În contextul lor istoric, toate aceste teorii dovedesc similarități izbitoare. Astăzi le numim cognitive 7; savanții, scriitorii și artiștii ruși care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
biologul D’Arcy Wentworth Thompson -, savanții nu au stabilit de obicei o filiație directă Între teoriile lor și universul einsteinian. CÎnd sînt Însă corect interpretate În contextul lor istoric, toate aceste teorii dovedesc similarități izbitoare. Astăzi le numim cognitive 7; savanții, scriitorii și artiștii ruși care au inițiat la Începutul anilor ’20 o Întreagă mișcare ce a dat roade În domeniul lingvisticii și al teoriei literare le numeau formalism; sînt mai cunoscute În versiunea franceză, care s-a răspîndit sub numele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
logaritmică a nautiloidelor” printr-o operație matematică simplă. Iar craniile majorității mamiferelor, inclusiv cele umane, pot fi explicate drept deformări matematice, de la un model la altul 21. PÎnă la sfîrșit, simpla morfologie n-a putut satisface exigențele lui Thompson. Acest savant extraordinar era conștient că forma unui organism nu este doar o configurație În spațiu, ci „un eveniment În spațiu-timp”22. În consecință, disciplina care studiază formele nu se poate defini decît ca „morfodinamică”23. Dacă o serie de studii recente
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Vezi Rudolf Magnus, Goethe as a Scientist, trad. H. Norden, Schuman, New York, 1949, p. 79. 11. Idem, ibidem., pp. 44-45. 12. Cours de linguistique générale al lui Ferdinand de Saussure a fost publicat În 1916, la trei ani după moartea savantului, pe baza notelor de curs ale discipolilor săi. 13. Mircea Eliade, A History of Religious Ideas, 3 vol., trad. W.R. Trask et alii, Univ. of Chicago Press, Chicago, 1978-1985. 14. Vezi W.E. Le Gros Clark și P.B. Medawar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
descoperi originea fenomenului. În consecință, „originilor” le-au fost conferite o forță și o prestanță aproape mistice. Îndelungata căutare a originilor dualismului a Început cu A.N. Veselovski (1872), care a atribuit apariția legendelor dualiste slave răspîndirii bogomilismului. Descurajat de savantul finlandez Julian Kron, Veselovski s-a convertit În 1889 la ipoteza acestuia: legendele dualiste sînt fino-ugrice și uralo-altaice la originea lor. Doi ani mai tîrziu (1891), descoperind că antropologul francez De Charencey a publicat o serie de mituri dualiste nord-americane
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi considerată lămurită - și poate era mai Înțelept - dacă nu s-ar fi descoperit că Întinderea dualismului, În spațiu și În timp, este mai amplă decît s-a presupus inițial. Pentru a integra acești factori noi În propria sa teorie, savantul ucrainean M.P. Dragomanov s-a văzut silit să facă un veritabil tur de forță În anii 1892-1894. În ciuda acestui efort, teoria sa nu se susține decît cu ajutorul unor omisiuni, ca să nu mai vorbim de faptul că, oricum, premisele unei simple
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
787, la cel de-al VII-lea Conciliu ecumenic de la Niceea 61. Ceva mai departe (În capitolul 9) vom lua În discuție origenismul, așa cum apare el În izvoarele ereziologice din ultima parte a secolului al IV-lea62. 5. Gnosticism În Orientul Mijlociu? Savantul german Heinz Halm este campionul teoriei asupra continuității dintre gnosticism și două tradiții șiite: cea a extremiștilor (ghul@2@t), apăruți În veacul al VIII-lea În Irak și reprezentați astăzi de nusairii sirieni, și cea a ismaeliților sau qarmaților
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
meu „L’ascension de l’Îme dans les mystères et hors des mystères”, În U. Bianchi și M.J. Vermaseren (ed.), La Soteriologia dei culti orientali nell’Impero romano, Brill, Leiden, 1982, pp. 276-302. 23. Bianchi folosește termenul „misteriosofie”, inventat de savantul italian Nicola Turchi, pentru a defini acest tip de speculații care Înfloresc În jurul misterelor grecești. 24. În privința motivelor din care mintea omenească poate fi ispitită să producă soluții dualiste, am avansat În ediția franceză a acestei cărți o ipoteză Întemeiată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ele sînt rezultatul unor procese mentale simple. Să luăm, de exemplu, metensomatoza - credința că sufletul preexistent al oamenilor se va reîncarna (acesta este sensul literar al cuvîntului metensomatosis) În noi trupuri. Un discipol al școlii germane de istorie a religiilor, savantul belgian Franz Cumont, a consumat multă vreme Încercînd să demonstreze că toate credințele În metensomatoză provin din India și că pitagoricienii greci le-au preluat, În mod destul de bizar, prin Iran (unde acestea n-au lăsat nici o urmă)30. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Deși ereziologii au născocit cu siguranță destule, Împinși de o profeție din Isaia, avem motive să credem că Învățații din timpurile moderne au inventat Încă mai multe sisteme gnostice și concentrări de sisteme decît ei. Dacă i-ar Întreba cineva, savanții n-ar ști nici ei, probabil, să explice această obscură pasiune pentru ordine. O putem explica noi În locul lor, dintr-o perspectivă sistemică. Într-adevăr, clasificările se pot dovedi tot atîtea tentative eșuate de a Înțelege mecanismul care produce sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin binecunoscuta temă a Sophiei-Logos care privește În jos, dînd naștere Uitării și Ignoranței 72. Jan Zandee a demonstrat că Înlocuirea Sophiei prin Logos este perfect explicabilă În lumina dublei traduceri grecești a ebraicului HKMH, de pildă, la Filon 73. Savantul olandez pare a ignora că, Înainte de Origen și la acesta, cristologiile bazate pe Logos-Sophia erau răspîndite. Explicația este Însă mult mai simplă: Logosul din TT, ca și Logosul lui Heracleon, nu este altceva decît Logosul Evangheliei lui Ioan. Autorul anonim
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu ca purtător simbolic de semnificații de ordin social ori psihologic. Ceea ce oglindește mitul nu este decît jocul Însuși al minții 96. Istoria interpretării mitului Sophiei pare să confirme acest punct de vedere, În sensul că la Început mai mulți savanți au apărat ipoteza unei Sophii ca Mamă Universală pre-creștină (sau pre-ariană), deteriorată ulterior de patriarhalismul creștin (sau arian); mai tîrziu, unii dintre acești Învățați și-au dat seama că textele literare nu dau un răspuns lipsit de ambiguitate Întrebărilor cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]