3,152 matches
-
Carpenter, însă convorbirea radio a fost îngreunată de prezența heliului din ambianța casei submarine (efectul Donald Duck). În anul 1999 convorbirea a fost difuzată pe canale radio americane. Imediat ce a fost coborât, au apărut mai multe probleme de etanșeitate dar scafandrii nu au reușit să le remedieze. În mod tragic unul dintre aceștia decedează datorită unor defecțiuni apărute la cartușul epurator al aparatului de respirat. Experimentul Sealab III a trebuit să fie oprit și nu a mai fost reluat. Experimentul Tektite
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
a trebuit să fie oprit și nu a mai fost reluat. Experimentul Tektite I a avut loc în Great Lameshur Bay din Insulele Virgine la adâncimea de 13 m și primul la care au participat patru oameni de știință și nu scafandri. Ei au stabilit un record de ședere în saturație, de 60 de zile, iar decompresia a durat 19 zile. Au participat un număr de 10 echipe alcătuite din cinci oameni de știință care au stat 10...20 zile, iar în
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
10...20 zile, iar în premieră una din echipe a fost formată numai din femei. Casa submarină Tektite II a fost proiectată și construită de General Electric. Laboratorul submers LS-1 a fost lansat în lacul Bicaz cu o echipă de scafandrii ai Stațiunii de cercetare de la Pângărați, Neamț, care au reușit o ședere de 30 zile la adâncimea de 10 m. Având un diametru de 2 m și lungime de 5 m poate acomoda până la 2 scafandri. Experimentul Necton 78 se
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
cu o echipă de scafandrii ai Stațiunii de cercetare de la Pângărați, Neamț, care au reușit o ședere de 30 zile la adâncimea de 10 m. Având un diametru de 2 m și lungime de 5 m poate acomoda până la 2 scafandri. Experimentul Necton 78 se lansează în lacul Bicaz, alcătuit din trei laboratoare submerse: „Limnos” aflat la un metru sub apă, „Salmös” la 10 m și „Argyroneta” imersat la 20 m. Laboratoarele erau cuplate în pemanență prin legătură TV. Laboratorul submers
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
Fotografierea subacvatica reprezintă o activitate efectuată de scafandri ce constă din fixarea pe peliculă fotografică a unor imagini, scene și peisaje subacvatice. Peisajul submarin, peștii și alte animale, plantele, stăncile, falezele, epavele de nave etc., oferă subiecte deosebit de interesante pentru fotografia subacvatica. Fotografierea subacvatica reprezintă activitatea cea mai
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
peliculă fotografică a unor imagini, scene și peisaje subacvatice. Peisajul submarin, peștii și alte animale, plantele, stăncile, falezele, epavele de nave etc., oferă subiecte deosebit de interesante pentru fotografia subacvatica. Fotografierea subacvatica reprezintă activitatea cea mai interesantă și mai căutată de către scafandri datorită utilității ei în îmbogățirea cunoștințelor despre fauna, floră și resursele încă necunoscute ale mediului acvatic. Farmecul și ineditul lumii subacvatice atrag scafandrii și trezesc dorința acestora de a aduce din adâncurile apelor mărturii ale celor văzute, atât pentru ei
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
subiecte deosebit de interesante pentru fotografia subacvatica. Fotografierea subacvatica reprezintă activitatea cea mai interesantă și mai căutată de către scafandri datorită utilității ei în îmbogățirea cunoștințelor despre fauna, floră și resursele încă necunoscute ale mediului acvatic. Farmecul și ineditul lumii subacvatice atrag scafandrii și trezesc dorința acestora de a aduce din adâncurile apelor mărturii ale celor văzute, atât pentru ei înșiși cât și pentru alți scafandri, dar mai ales pentru cei care nu s-au scufundat niciodată. Pe langă utilizarea în scop artistic
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
cunoștințelor despre fauna, floră și resursele încă necunoscute ale mediului acvatic. Farmecul și ineditul lumii subacvatice atrag scafandrii și trezesc dorința acestora de a aduce din adâncurile apelor mărturii ale celor văzute, atât pentru ei înșiși cât și pentru alți scafandri, dar mai ales pentru cei care nu s-au scufundat niciodată. Pe langă utilizarea în scop artistic și sportiv, fotografierea subacvatica reprezintă o tehnică necesară cercetărilor subacvatice din domeniul arheologiei subacvatice, biologiei, ecologiei, geologiei, precum și scufundare profesională. În fotografia subacvatica
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
încercări în domeniul fotografiei subacvatice au fost făcute între anii 1893-1899 de către francezul Louis Boutan în cadrul stațiunii de cercetări oceanografice de la Banyuls-sur-Mer. Boutan a conceput și realizat niște aparate de fotografiat grele, închise în camere etanșe metalice, manevrate de un scafandru cu echipament greu de scufundare, alimentat cu aer de la suprafață. Tot Boutan utilizează sub apă în anul 1900 primul flash cu magneziu. În anul 1923 W.H. Longley și Charles Martin obțin primele fotografii color. Aceste prime încercări sunt apoi
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
peșteri subacvatice, la epave, în ape tulburi, precum și în cazul fotografierii de subiecte aflate în mișcare, la care trebuie folosiți timpi de expunere mici, iluminarea artificială este obligatorie. Realizarea unor fotografii subacvatice de bună calitate depinde de experiență profesională a scafandrului, si de realizarea unei reglări corespunzătoare a aparatului. Fotografierea subacvatica că activitate sportivă competiționala, a fost dezvoltată începând cu anul 1985 . În prezent, este reglementată de CMAS având regulamente atât pentru fotografierea subacvatica în ape deschise cât și în piscine
Fotografiere subacvatică () [Corola-website/Science/317365_a_318694]
-
Poziția ei favorită este: cu corpul ascuns, cu capul scos afară din adăpost și cu gura deschisă (fără gura deschisă nu poate respira). Dinții săi se văd foarte bine atunci, dându-i o înfățișare fioroasă. Le produce răni foarte grave scafandrilor dacă e deranjată sau dacă confundă degetele scafandrilor cu brațele unei caracatițe. Din fericire, ea nu este agresivă (ba chiar este timidă) și astfel de accidente se întâmplă foarte rar.
Murena () [Corola-website/Science/317448_a_318777]
-
capul scos afară din adăpost și cu gura deschisă (fără gura deschisă nu poate respira). Dinții săi se văd foarte bine atunci, dându-i o înfățișare fioroasă. Le produce răni foarte grave scafandrilor dacă e deranjată sau dacă confundă degetele scafandrilor cu brațele unei caracatițe. Din fericire, ea nu este agresivă (ba chiar este timidă) și astfel de accidente se întâmplă foarte rar.
Murena () [Corola-website/Science/317448_a_318777]
-
Chesoanele plutitoare se execută din beton armat, în formă de cutii compartimentate, care sunt aduse la locul de punere în operă prin plutire și apoi sunt scufundate în apă până la cota din proiect, prin lestare. <br/br>Înainte de scufundarea chesoanelor, scafandrii efectuează inspectarea locului de amplasare. <br/br>Chesoanele se așază direct, pe fundul apei nivelat în prealabil prin dragare, sau pe un pat de piatră, pietriș sau beton. <br/br>După ce au fost executate, iar betonul s-a întărit, pentru
Cheson pentru fundații () [Corola-website/Science/317459_a_318788]
-
chesonului la cota de proiect și umplerea chesonului. Chesonul cu aer comprimat este o instalație ce funcționează pe principiul clopotului de scufundare ce permite unor muncitori numiți chesonieri să lucreze într-o atmosferă uscată. Chesonierii, deși lucrează în condiții asemănătoare scafandrilor (presiune crescută), ei nu sunt scafandri. Chesonul de lucru cu aer comprimat, a fost inventat în anul 1867 de francezul Triger. <br/br>De utilizarea chesonului cu aer comprimat este legat termenul de „bend”, „grecian bends” sau „bends” care a
Cheson pentru fundații () [Corola-website/Science/317459_a_318788]
-
umplerea chesonului. Chesonul cu aer comprimat este o instalație ce funcționează pe principiul clopotului de scufundare ce permite unor muncitori numiți chesonieri să lucreze într-o atmosferă uscată. Chesonierii, deși lucrează în condiții asemănătoare scafandrilor (presiune crescută), ei nu sunt scafandri. Chesonul de lucru cu aer comprimat, a fost inventat în anul 1867 de francezul Triger. <br/br>De utilizarea chesonului cu aer comprimat este legat termenul de „bend”, „grecian bends” sau „bends” care a fost introdus în anul 1894 de
Cheson pentru fundații () [Corola-website/Science/317459_a_318788]
-
Camera submersibilă de decompresie a fost concepută de către Robert Davis în anul 1928 cu scopul de a oferi scafandrului posibilitatea de a fi coborât în siguranță la adâncimea de lucru, precum și de a efectua palierele de decompresie necesare pe drumul de întoarcere (în sus) într-un mediu uscat, mai confortabil. În plus, durata decompresiei este mult scurtată prin administare
Cameră submersibilă de decompresie () [Corola-website/Science/317464_a_318793]
-
de oxigen pur în loc de aer. Metoda a fost acceptată de către Royal Navy, efectuându-se numeroase scufundări la adâncimi de 60 ... 90 m, urmate de decompresii în camera submersibilă. Camera avea formă cilindrică, era construită din oțel și putea adăposti doi scafandri. <br>La partea superioară era prevăzută cu un sistem de prindere pentru a putea fi coborâtă și ridicată cu un vinci de pe o navă suport, pe care se aflau și compresoarele de alimentare cu aer. <br>La partea inferioară se
Cameră submersibilă de decompresie () [Corola-website/Science/317464_a_318793]
-
un sistem de prindere pentru a putea fi coborâtă și ridicată cu un vinci de pe o navă suport, pe care se aflau și compresoarele de alimentare cu aer. <br>La partea inferioară se afla o poartă de acces prin care scafandrul, echipat cu echipament greu de scufundare, putea intra în interior. <br>În interior se aflau instalația de ilumint, sistemul de comunicații radio precum și manometre pentru controlul presiunii interne și adâncimii. Oxigenul era furnizat de un aparat de respirat cu două
Cameră submersibilă de decompresie () [Corola-website/Science/317464_a_318793]
-
hidrocarburi submarine. Aceste studii au fost confirmate de experimentele "Capshell" din Marea Mediterană în anul 1966. Bűhlmann a investigat, de asemenea, implicațiile pe care le are scufundarea la altitudine. Un număr mare de cazuri severe de accidente de decompresie în rîndul scafandrilor militari care au efectuat scufundări în lacul Silvaplana din Elveția la altitudinea de 1800 m, a arătat că scufundarea la altitudine devine periculoasă atunci când se utilizează tabele de decompresie de la "nivelul mării". Bűhlmann propune o metodă de calculare a cantității
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
asociații și organizații de profil la elaborarea unor tabele proprii de decompresie. În Elveția, după modelul Bühlmann s-au elaborat tabelele Deco '92 care au fost adoptate de către Confederația Elvețiană de Sporturi Subacvatice și în Germania de Asociația Germană a Scafandrilor Sportivi. În Marea Britanie, a fost dezvoltat un set de tabele pentru British Sub-Aqua, precum și sistemul ASA Bühlmann care constă din tabelele propriu-zise Bühlmann, împreună cu un set de reguli și proceduri pentru utilizarea acestora în condiții de siguranță. Tabelele Bühlmann-700 și
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
ASA Bühlmann care constă din tabelele propriu-zise Bühlmann, împreună cu un set de reguli și proceduri pentru utilizarea acestora în condiții de siguranță. Tabelele Bühlmann-700 și Bühlmann-1500 au fost testate și verificate și în România în cadrul Laboratorului Hiperbar de pe lângă Centrul de scafandri din Constanța. Tabelele Bühlmann sunt încă utilizate în prezent, fiind foarte populare în rândul scafandrilor ce efectuează scufundări la altitudine. În anul 1977 Albert A. Bühlmann primește distincția Oceanereing din partea Undersea and Hyperbaric Medical Society, iar în anul 1993, de la
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
pentru utilizarea acestora în condiții de siguranță. Tabelele Bühlmann-700 și Bühlmann-1500 au fost testate și verificate și în România în cadrul Laboratorului Hiperbar de pe lângă Centrul de scafandri din Constanța. Tabelele Bühlmann sunt încă utilizate în prezent, fiind foarte populare în rândul scafandrilor ce efectuează scufundări la altitudine. În anul 1977 Albert A. Bühlmann primește distincția Oceanereing din partea Undersea and Hyperbaric Medical Society, iar în anul 1993, de la Divers Alert Network pentru contribuția adusă dezvoltării cunoașterii procesului de decompresie.
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
navale. Ele operau îmbarcate pe canoniere, în sprijinul operațiunilor marinei militare. Unitățile TO erau destinate să apere unele zone costale strategice și facilități navale împotriva debarcărilor amfibii și a raidurilor inamice. De asemenea, Forțele de Apărare a Teritoriului dispuneau de scafandri antrenați pentru misiuni de sabotaj și alte operațiuni speciale. Forțele de Apărare a Teritoriului erau ajutate de faptul că majoritatea cetățenilor-soldați din alcătuirea lor fuseseră la un moment dat recruți ai Armatei Populare Iugoslave care își satisfăcuseră stagiul militar obligatoriu
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
petrece într-un viitor în care omenirea a devenit tot mai obsedată de siguranța personală, de proliferarea violenței și de ecologie. Pentru a face față posibilelor agresiuni stradale, tot mai mulți oameni apelează la costume de protecție de forma unor scafandre, dotate cu autonomie, hrană, metode de divertisment și capabile să facă față impactului cu orice fel de proiectil și să reziste la orice fel de șoc, inclusiv termic. Problema a degenerat într-o adevărată fobie în țările civilizate, tot mai
Lacăte carnivore () [Corola-website/Science/328896_a_330225]
-
finalizat primul echipament greu de scufundare fără furtunul ombilical de alimentare de la suprafață și pompă de aer. Acesta folosea în schimb un sistem revoluționar la care alimentarea era realizată din butelii cu azot și oxigen care se aflau pe spatele scafandrului furnizând un amestec respirator cu 60% oxigen. După efectuarea mai multor teste și scufundări la adâncimi de până la 30 de metri în lacuri, porturi, sub gheață, curenți, forțele navale germane, precum și a altor țări au început utilizarea acestui nou echipament
Hermann Stelzner () [Corola-website/Science/327512_a_328841]