4,646 matches
-
cotidianului. Asemenea unui drog halucinogen, politica sau dezbaterea politică scoate această lume din inerție dându-i falsa senzație că trăiește. Contaminarea este generală fiecare jucând un rol mai mult sau mai puțin important în această mașinărie a sistemului "curat constituțional". Schițând profilul "rromânului", Caragiale echivala politicianul cu "moftangiul": Moftangiul român este: Din clasele primare până la bacalaureat anarhist; De la bacalaureat până la primul examen de universitate socialist; De la primul examen până la licență progresist; De la licență până la slujbă liberal; De la slujbă până la pensie conservator
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zona satiricului în cea a melodramei, fandată abil prin replica din final (" Am calculat totul"), care poate revalida ambivalența și echivocul din structura unui astfel de personaj care-l făcea pe Caragiale să exclame: "Al dracului Mitică!". Mai puțin cunoscuta schiță caragialiană O blană rară, pare a prefigura in nuce, profilul astfel interiorizat al unui Mitică-Mișu sensibil, măcinat de griji, doar în aparență independent și blazat, dispus la orice sacrificii pentru întreținerea și salvarea fiului părăsit fără regrete de foarte eleganta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se va întâmpla cu cele ale literaturii absurdului, adevărate păpuși-marionete dependente de un mecanism identificat, în cazul celor din urmă mai pregnant, cu o societate acaparantă, strivitoare, dezumanizantă. O mostră a absurdității în plan lingvistic, ca expresie a noncomunicării, este schița Căldură mare, în care atmosfera caniculară justifică sterilitatea dialogului apropiat de absurd. Pentru sublinierea similitudinilor cu procedeele ionesciene pe care le-am analizat deja în capitolul consacrat parodiei, ne propunem să utilizăm aceleași instrumente de lucru din inventarul pragmatic, adecvate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și verbal, totuși, prin acest tip de reconsiderare a funcțiilor limbajului căruia i se neagă rolul de principal instrument al comunicării, prin "calmul imperturbabil" cu care este performată, prin senzația universului închis în care se mișcă ciclic automate programate deficitar, schița Căldură mare rămâne piesa caragialiană cea mai apropiată de literatura absurdului. Admirată de Eugen Ionescu, această tragi-comedie a cuvântului s-a constituit într-un pattern recognoscibil în conglomeratul reprezentărilor literare ale absurdului său. 5.6. De la absurd, la comic Așa cum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în fața diversității și a stranietății exemplarelor întălnite. Dintre mărturisirile apropiaților celor doi autori, reținem două amintiri care pot fi interșanjabile, referindu-se, parcă, la aceeași persoană. Este foarte cunoscut, de pildă, portretul de observator moralist pe care Slavici l-a schițat lui Caragiale în memoriile sale: "Una din marile lui slăbiciuni era să se uite la cei ce îi trec prin față ori stau în preajma vederii lui, să scruteze mutre, să prindă gesturi și atitudini [...], îmi dădea din când în când
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zidul din dos la institutului, trage o linie, încă una, mai șterge, rade, adaugă; e gata un nas și o riglă[...] acesta e domnul adevărat!...fiindcă e numai ceea ce ne trebuie de la domnul!30 Penelul de caricaturist al lui Caragiale schițează, așadar, întotdeauna, "suceala" fiecăruia, particularitățile rizibile sau ridicole care-l fac să exclame, probabil cu disimulată seninătate: "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei", dar menține prin linii de mare forță sugestivă, și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și senzorial nu doar percepe, ci și creează imagini coșmarești. În ceea ce privește caricatura, am remarcat deja diferența structurală între strategiile și intențiile celor doi autori: Caragiale esențializează și tipizează cu o extremă economie de mijloace pentru a dezgoli semnificativul, pe când Urmuz schițează fizionomii peticite, ale căror componente incompatibile se reduc la absurd. Mai greu de depistat în bulversantul univers urmuzian, chiar și ironia este contingentă absurdului, pentru că pare a se plia pe definiția formulată de teoreticieni precum Friedrich Schlegel, Karl Solger și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
treabă... Studii de psihologie a muncii... Sau, mai știu eu, poate că lucrează cu Vasile Filă și supraveghează muștele..." 25. Același profil al "pușlamalei", fără nici un rost, cu mină de artist neînțeles, se întrevede la Costache Olăreanu în autoportretul ironic schițat în Ucenic la clasici, întregit ulterior în Confesiuni paralele și Lupul și chitanța. Ca semn al unei senine atitudini în fața istoriei, miticismul se recunoaște și în romanul acestuia, Frica o radiografiere satirică a perioadei comuniste: Ce puteri ne stăpâneau destinele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
biografie romanțată își însușește mimetic termeni prețioși clișeizați în contexte exegetice, iar Galina este o "crudelă" Grațielă care percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu o ironie aproape insesizabilă, este schițat tipul intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie surprinzătoare maliții care amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți..., Camil Petrescu despre el însuși:"Studentul care avea să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reveni în discuția despre erou. 104 Ibidem, p. 67. 105 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, pp. 5-6. Mitul devine model nu doar pentru activitățile umane semnificative, ci și pentru cele profane, întreaga viață a colectivității structurându-se conform cu "harta" mentală schițată prin mit. Acesta "înfățișează modele pentru comportarea omenească și prin însăși aceasta conferă existenței semnificație și valoare. A înțelege structura și funcția miturilor în societățile tradiționale despre care este vorba nu înseamnă numai a elucida o etapă din istoria gândirii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum mă vezi și tu pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi în inimă, și‟i veni să plângă. Lina, nevastă-sa, care mesteca mămăligă în ciaun, pe plită, își șterse ochii de lacrimi cu dosul palmelor, știind cât de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
răspunse cu o stăpânire de sine, care uimea. - Și, câți ani ai, fată frumoasă? - Opt, Domnu..! răspunse ea fără să clipească. - Și, îți place sa înveți? - Mult, di tăt, Domnu... da‟ n-am di pi ci! ...glasul ei suna rugător, schițând și un zâmbet. - Hm?! făcu învățătorul, pe gânduri. - Și, ai venit singură, fată curajoasă? o întrebă Anuca, fata pădurarului 125 el, crezând ca a venit cu Anton, văzându-i calul și câinele la poartă. - Nu, Domnu... cu Sultan și cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cei doi lupi și se năpustiră asupra lui rânjindu-și colții mârâind, și Pârvu fu îngropat sub greutatea celor doi lupi. Totul s-a petrecut atât de repede, sub ochii Anucăi, și de neașteptat, încât fata n-avu vreme sa schițeze niciun gest. Un salt fulgerător, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul lui Parvu fu sfâșiat de la ochi până la falca de jos. Pârvu rămase prăbușit, sfâșiat în bucăți pe zăpada bătătorită și însângerată. Când Anuca se dezmetici, cei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zise ea. Neil dădu încet din cap. Poate că nu te-ai schimbat atât de mult la urma urmei. —Ba, crede-mă, m-am schimbat. N-am o carieră grozavă? Nu crezi că asta înseamnă că m-am schimbat? El schiță un zâmbet și îi puse invitația în geantă. — Ascultă, spuse, știu că nu mă privește, dar... — Ai absolută dreptate, îl asigură ea cu tărie. Așa că te rog să nu încerci să te implici din cine știe ce spirit... Ce spun eu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
picioare. Foarte macho, ce să zic! Darcey râse. — Lasă, pentru mine tot macho ești. Mă duc până sus. Să îmi usuc părul și să mă îmbrac. Să termin de gătit. După aia, o să te simți mai bine. —Mersi. Încercă să schițeze un zâmbet, și ea își dădu seama că într-adevăr era foarte palid. — Vrei niște ceai? Face bine după șocuri, nu? Presupun că ajută oamenii care i-au văzut pe alții sângerând la un pas de moarte. Nu spune asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
plecat el. Ea e doar un copil. Mi-e teamă c-o s-o ducă pe mama de nas ca să-l lase să rămână, spuse Darcey. Și știi că mai devreme sau mai târziu o să sfârșească în patul lui. Cele două schițară o expresie de dezgust. Însă fură de acord. Nu se putea ca Minette și Martin să trăiască sub același acoperiș și să nu se culce împreună până la urmă. Am vrut s-o trezesc puțin la realitate, adăugă Darcey. Toată chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îi spuse Darcey. Cred că ea a văzut asta. De aceea a scris ce a scris în scrisoare. Dar pari să fi depășit momentul destul de bine, observă el. Arăți grozav și ai fost foarte calmă în prezența mea înainte. Darcey schiță un zâmbet. Da, mă rog, ce-mi rămâne de făcut? Oricum, cred că ar trebui să ne gândim cum s-o găsim pe Nieve, nu să ne facem griji în privința noastră. —Eu nu-mi fac griji în privința noastră, spuse Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pentru cât mai multe băute și pentru frustrarea de a avea o Germanie condusă eficient de național-socialiști. — Pentru mai multe băute, am răspuns, privindu-l cum bea, aproape cu prea multă recunoștință. Avea un chip șiret, cu o gură care schița un zâmbet marcat de o ironie mușcătoare, În ciuda faptului că ținea pipa Între buze. Un nas cărnos, mare, separa ochii oarecum prea apropiați unul de altul, și susținea o pereche de ochelari cu lentile groase, fără rame. Părul Încă negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
maxilar care părea delicat și care s-ar fi spart ca o nucă dacă ar fi făcut o scurtă cunoștință cu pumnul meu. Nu aduc așa ceva, i-am explicat. Grasu’ preluă discuția: — Ei, atunci, indiferent ce vinzi, nu vrem. Am schițat un zâmbet fără chef: — Ascultă, Grasule, singurul lucru care mă oprește de la a te Împinge la o parte din calea mea este respirația ta urât mirositoare. Știu că va fi destul de complicat pentru tine, da’ ia vezi dacă te descurci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Întrebați? Am ridicat din umeri: — Pun prea multe Întrebări, Herr Haupthändler. Îmi cer scuze, e un defect profesional, din păcate. O fire bănuitoare face casă bună cu această meseerie. Vă rog să nu vă simțiți jignit. Ei, trebuie să plec. Schiță un zâmbet și, pe când mă conducea la ușă, mi se păru ușurat; speram Însă că spusesem suficient Încât să-i tulbur apele liniștite. Hanomagului pare să-i ia o veșnicie să prindă viteză, așa că optimismul meu nu prea avea baze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca să intru aici. Ar fi trebuit să-ți fluturi și tu legitimația de la Sipo, i-am spus. Ai fi intrat fără să plătești. Ăsta e și scopul ei, altfel la ce bun să o ai? Stahlecker privi ecranul fără să schițeze vreo expresie: — Foarte amuzant. Da’ rahatu’ ăsta ce e? — Știrile, deocamdată, i-am spus. Ei, ce-ai găsit? — Întâi trebuie să lămurim mica problemă de azi-noapte. — Îți dau cuvântul meu de onoare, Bruno, că nu l-am mai văzut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Înfățișare ascetică, cu un chip care avea permanent expresia surprinsă a unui cerb și cu un gât groaznic de subțire, neplăcut la vedere, care-i ieșea din gulerul Îngust precum o țestoasă dintr-o carapace Închiriată. Își dădu voie să schițeze un zâmbet subțire ca o lamă de ras. Se pregătea să-l pună cu multă fermitate la punct pe subordonatul său: — Numai că teoria nu e punctul său forte, zise el. El e un om de acțiune, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
liberă, răspunse Six neîndrăznind să mă privească În ochi. Dar e menajera, dacă dorești ceva răcoritor. Cu siguranță te-ai Încălzit bine după mica ta aventură. — Care dintre ele? Că mulțumită ție, am avut parte de câteva „mici aventuri“. El schiță un zâmbet: — Mă refer la câini. A, da, câinii. Da, se Întâmplă ca acum să fiu foarte Încălzit. Erau niște câini mari. Da’ eu sunt mare șmecher, chiar dacă o spun eu Însumi. Am intrat În bibliotecă. — Și mie Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Îndemne să spunem Împreună vreo rugăciune, și-și presă meditativ vârfurile degetelor de buze, după care mă Întrebă: — Ia spune-mi, dumneata te-ai gândit vreodată să intri În Gestapo? Mi-am Închipuit că era rândul meu să Încerc să schițez un zâmbet: — Știți, costumul ăsta de pe mine nu era unul prost Înainte de a fi nevoit să dorm În el o săptămână. Oi mirosi eu, dar nu chiar așa de rău. El pufni amuzat: — Capacitatea de a vorbi la fel de dur precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și trăi acolo, în mijlocul stelelor, o viață de stea... Coboram din cupolă pe aceeași scară de lemn, cu ferestre rotunde pe perete, și-n fiecare fereastră mă vedeam tot mai matur, dacă matură poate fi numită măcar ultima oglindire, care schița profilul ascuțit al unui adolescent cu ochii întunecați și cu o umbră de mustață peste buzele senzual-ascetice. Ieșeam din clădire și mă regăseam în vântul cald al nopții. "De ce un înger? Noaptea a venit" - recitam în șoaptă. "în noapte frunzele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]