3,288 matches
-
socială a fost identificată drept un obstacol major în recuperarea pacienților bolnavi de schizofrenie. Indivizii cu boli mentale severe, inclusiv schizofrenie, au un risc semnificativ mai mare de a fi victime ale infracțiunilor violente și nonviolente. Pe de altă parte, schizofrenia a fost uneori asociată cu o rată ridicată de acțiuni violente, deși ele sunt datorate în mod primar folosirii drogurilor. Procentele omuciderilor corelate cu psihozele sunt similare celor legate de abuzul de substanțe și merg în paralel cu procentele generale
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
rată ridicată de acțiuni violente, deși ele sunt datorate în mod primar folosirii drogurilor. Procentele omuciderilor corelate cu psihozele sunt similare celor legate de abuzul de substanțe și merg în paralel cu procentele generale din acea regiune. Ce rol are schizofrenia asupra violenței în mod separat de abuzul de droguri rămâne discutabil, dar anumite aspecte ale biografiilor unor indivizi sau anumite stări mentale se pot număra printre factorii cauzatori de violență. Rapoartele jurnalistice referitoare la schizofrenie tind să graviteze în jurul unor
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
acea regiune. Ce rol are schizofrenia asupra violenței în mod separat de abuzul de droguri rămâne discutabil, dar anumite aspecte ale biografiilor unor indivizi sau anumite stări mentale se pot număra printre factorii cauzatori de violență. Rapoartele jurnalistice referitoare la schizofrenie tind să graviteze în jurul unor acte de violență rare dar neobișnuite. Mai mult, într-o populație mare și reprezentativă studiată în anul 1999, 12,8% din americani credeau că suferinzii de schizofrenie au o probabilitate foarte înaltă de a comite
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
factorii cauzatori de violență. Rapoartele jurnalistice referitoare la schizofrenie tind să graviteze în jurul unor acte de violență rare dar neobișnuite. Mai mult, într-o populație mare și reprezentativă studiată în anul 1999, 12,8% din americani credeau că suferinzii de schizofrenie au o probabilitate foarte înaltă de a comite acțiuni violente împotriva altor persoane, iar 48,1% considerau că acest lucru este doar probabil. Peste 74% au răspuns că suferinzii de schizofrenie fie „nu prea sunt în stare” fie „nu sunt
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
1999, 12,8% din americani credeau că suferinzii de schizofrenie au o probabilitate foarte înaltă de a comite acțiuni violente împotriva altor persoane, iar 48,1% considerau că acest lucru este doar probabil. Peste 74% au răspuns că suferinzii de schizofrenie fie „nu prea sunt în stare” fie „nu sunt deloc capabili” de a decide asupra propriului tratament, iar 70,2% au afirmat aceleași lucruri cu privire la a decide asupra banilor proprii. Adepții ideii că suferinzii de psihoză sunt violenți s-au
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
corporații monopoliste, guverne autoritariste și stări de conștiință alterată. Tema centrală a operelor târzii ale lui Dick reflectă interesul personal în problemele de metafizică și teologie. Deseori s-a inspirat din experiențele sale de viață, explorând abuzul de droguri, paranoia, schizofrenia și experiențele transcendentale în romane ca "Substanța M" și "VALIS". Romanul "Omul din castelul înalt" a unit istoria alternativă cu science fiction-ul, aducându-i lui Dick un premiu Hugo pentru "Cel mai bun roman" în 1963. "Curgeți, lacrimile mele, zise
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
sale, adesea puse în legătură cu arta brută, mișcarea artistică de la jumătatea secolului XX. Deși conceptual există diferențieri mari față de artiștii reprezentativi ai curentului, Gabricevski este inclus pentru faptul că cea mai mare parte a operei sale a fost creată pe fondul schizofreniei, boală de care a suferit timp de cincizeci de ani. Gabricevski s-a născut la Moscova, într-o familie de intelectuali înstăriți; tatăl său se numea Gheorghi Norbertovici Gabricevski. Evgheni a avut un frate cu doi ani mai mare, Alexandr
Evgheni Gabricevski () [Corola-website/Science/311782_a_313111]
-
își continuă pentru o scurtă perioadă cercetările la Institutul Pasteur. În această perioadă a studiat la Academia de Arte Frumoase din Paris (care, de altfel, se va îngriji de publicarea unor albume cu picturile sale). În 1929 este diagnosticat cu schizofrenie; își va petrece restul vieții într-un spital psihiatric din Haar, în apropiere de München (Germania), unde se dedică definitiv picturii, apelând în lucrările sale la un limbaj expresionist. Lucrările sale vor atrage atenția pictorului francez Jean Dubuffet, când acesta
Evgheni Gabricevski () [Corola-website/Science/311782_a_313111]
-
suicidium", de la "sui caedere", „a se omorî”) reprezintă acțiunea unei persoane de a-și cauza propria moarte. Suicidul este de cele mai multe ori comis din disperare, a cărei cauză este adesea atribuită unei boli mentale cum ar fi depresia, tulburarea bipolară, schizofrenia, alcoolismul sau dependența de droguri. Adesea joacă un rol și factorii de stres ca problemele financiare sau problemele ivite în relațiile interpersonale. Printre eforturile de prevenire a sinuciderii se numără și restricționarea accesului la arme de foc, tratarea afecțiunilor mentale
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
vieții este de aproximativ 8,6%. Jumătate dintre persoanele care se sinucid pot avea tulburare depresivă majoră; această afecțiune sau altă tulburare de dispoziție cum ar fi tulburarea bipolară crește riscul sinuciderii de 20 de ori. Alte afecțiuni implicate includ schizofrenia (14%), tulburarea de personalitate (14%), tulburarea bipolară și sindromul de stres posttraumatic. Aproximativ 5% dintre oamenii ce suferă de schizofrenie se sinucid. Tulburările de alimentație reprezintă un alt risc înalt. Tentativele anterioare de suicid sunt cel mai important indicator al
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
altă tulburare de dispoziție cum ar fi tulburarea bipolară crește riscul sinuciderii de 20 de ori. Alte afecțiuni implicate includ schizofrenia (14%), tulburarea de personalitate (14%), tulburarea bipolară și sindromul de stres posttraumatic. Aproximativ 5% dintre oamenii ce suferă de schizofrenie se sinucid. Tulburările de alimentație reprezintă un alt risc înalt. Tentativele anterioare de suicid sunt cel mai important indicator al unei posibile sinucideri. Aproximativ 20% din sinucigași au avut o tentativă anterioară și dintre cei care au încercat să se
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
sociale dar, global vorbind, aceasta afectează mai tare categoriile defavorizate. Nivelul redus al factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF) este asociat cu sinuciderea atât în mod direct cât și indirect, prin rolul său în depresia majoră, tulburarea de stres post-traumatic, schizofrenie și tulburarea obsesiv-compulsivă. În cadrul studiilor realizate post-mortem s-a observat un nivel redus de BDNF în hipocampus și cortexul prefrontal în cazul persoanelor cu sau fără tulburări psihiatrice. Se consideră că nivelul de serotonină, un neurotransmițător prezent în creier, este
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
se ocupă intens cu problema isteriei, Sigmund Freud, elevul său, dezvoltă concepția psihanalitică. Emil Kraepelin (1856-1926) în Germania și Eugen Bleuler (1857-1939) în Elveția aduc contribuții esențiale la cunoașterea și clasificarea bolilor psihice, în special la descrierea tabloului clinic al schizofreniei. După al Doilea Război Mondial, o dată cu progresele făcute în cercetările clinice, terapeutice și de laborator, psihanaliza cunoaște o mai redusă audiență, psihiatria capătă tot mai mult un caracter biologic. Psihofarmacologia devine parte integrativă a psihiatriei, după ce Otto Loewi descoperă primul
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
și de laborator, psihanaliza cunoaște o mai redusă audiență, psihiatria capătă tot mai mult un caracter biologic. Psihofarmacologia devine parte integrativă a psihiatriei, după ce Otto Loewi descoperă primul neurotransmițător, acetilcolina. Introducerea cu succes a unei substanțe neuroleptice, clorpromazina, în tratamentul schizofreniei (1952) de către Jean Delay și Pierre Deniker, inspirați de observațiile lui Henri Laborit asupra efectelor farmacodinamice ale prometazinei, un derivat fenotiazinic, a revoluționat tratamentul acestei boli, la fel precum terapia cu carbonat de litiu (1948) a reușit să ducă la
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
din anul 1980, neuroradiologia a devenit tot mai mult folosită în diagnosticul bolilor psihice. Studiile de biologie moleculară arată că genetica joacă un rol primordial în apariția tulburărilor mintale. În jurul anului 1995 se pune în evidență gena răspunzătoare de apariția schizofreniei în cromozomul 6, și cele care determină psihozele bipolare în cromozomii 18 și 21. Recunoașterea intervenției factorilor psihosociali în apariția unor tulburări psihice dinamice a condus la reevaluarea psihoterapiei ca medotă de tratament în cazuri selecționate. În 1948 G. Brock
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
sistem de clasificare standardizat cu aplicare mondială, înțelegerea bolilor psihice capătă o nouă dimensiune. Introducerea medicamentelor neuroleptice și efectuarea studiilor catamnestice în a doua jumătate a secolului al XX-lea au dus la dispariția nihilismului terapeutic, în special în cazul schizofreniei. Reformele în organizarea structurii spitalelor psihiatrice ("inpatient treatment"), larga dezvoltare a asistenței ambulatorii ("outpatient treatment") precum și considerarea factorilor social în determinarea manifestărilor morbide au contribuit la recunoașterea afecțiunilor psihice ca boli de sine stătătoare. Întrucât psihiatria folosește datele rezultate din
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
un "sistem multiaxial", care organizează diagnosticul psihiatric pe cinci nivele ("axe"), în concordanță cu diferitele aspecte ale tulburărilor și deficitelor psihice: În practica clinică un rol important îl joacă Axa I (care include depresia, anxietatea, tulburările bipolare, stările impulsive și schizofrenia) și Axa II (incluzând tulburările de graniță ale personalității, personalitățile schizotipe, antisociale, narcistice, precum și înapoierea mintală ușoară). În general, sistemul DSM cuprinde 16 categorii diagnostice: Pentru stabilirea diagnosticului unei boli psihice pe primul plan se situează explorarea psihiatrică, care include
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
societate. Internarea forțată este reglementată pe baza legislației existente în fiecare țară. Multe boli psihice beneficiază în prezent de o terapie eficace. Terapia medicamentoasă modernă în psihiatrie își are debutul în anul 1952, o dată cu introducerea primului antipsihotic - clorpromazina - în tratamentul schizofreniei. Inițial, cele mai folosite medicamente psihotrope, denumite ulterior ""neuroleptice"", aparțineau grupului fenotiazinelor. Ulterior au fost dezvoltate substanțe neuroleptice cu altă structură chimică, de ex. "tioxantene" și "butirofenone". În 1992 s-a introdus în terapeutică primul neuroleptic "atipic", "risperidon", mult mai
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
în prezent din motive mai mult organizatorice, fără a avea o bază biologică. În fond domeniile ambelor specialități au ca obiect afecțiunile aceluiași organ, creierul. Cercetări din ultimii ani au demonstrat importanța mecanismelor neuro-chimice în dezvoltarea psihozelor ciclice și a schizofreniei. Multe boli "neurologice" au manifestări "psihiatrice", ca depresiunea apărută după un accident vascular cerebral, depresiunea și demența asociate cu boala Parkinson, tulburările cognitive din boala Alzheimer etc. Neurochirurgia reprezintă o altă specialitate cu care neurologia întreține legături strânse, în diagnosticul
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
1861 psihiatrul britanic Forbes Benignus Winslow, în cartea sa "Boli obscure ale creierului și ale sufletului" a descris așa-numita boală a „refuzului de a mânca” ("refusal of food"), dar cazurile descrise de el par să fi avut psihoze coexistente (schizofrenie sau alte boli psihotice), unde starvația voluntară se datora unor deliruri de otrăvire sau unor halucinații imperative - adică auzirii unor porunci imaginare. În 1868 Sir William Wilthey Gull a dedicat și el bolii un tratat și i-a dat numele
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
tutunul; o alternativă mai sănătoasă o reprezintă vaporizarea sau ingerarea directă a plantei ori a extractelor din aceasta. Studiile au arătat că persoanele care consumă canabis se expun unui risc mai mare de a face boli mintale, cum ar fi schizofrenia. Canabisul este corelat cu o creștere dependentă de doză a riscului de a avea tulburări psihotice iar uzul frecvent este corelat cu dublarea riscului de psihoză și schizofrenie. În timp ce mulți cercetători acceptă ideea conform căreia canabisul este o cauză ce
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]
-
unui risc mai mare de a face boli mintale, cum ar fi schizofrenia. Canabisul este corelat cu o creștere dependentă de doză a riscului de a avea tulburări psihotice iar uzul frecvent este corelat cu dublarea riscului de psihoză și schizofrenie. În timp ce mulți cercetători acceptă ideea conform căreia canabisul este o cauză ce contribuie la a deveni bolnav de schizofrenie, teza rămâne controversată. Marijuana a fost crescută în plantațiile din estul Statelor Unite din jurul anului 1775 până în jurul anului 1860. Când plantațiile
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]
-
dependentă de doză a riscului de a avea tulburări psihotice iar uzul frecvent este corelat cu dublarea riscului de psihoză și schizofrenie. În timp ce mulți cercetători acceptă ideea conform căreia canabisul este o cauză ce contribuie la a deveni bolnav de schizofrenie, teza rămâne controversată. Marijuana a fost crescută în plantațiile din estul Statelor Unite din jurul anului 1775 până în jurul anului 1860. Când plantațiile au dispărut prin 1879, marijuana sălbatică creștea de-a lungul coastei de est și în zona New England. Asemeni
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]
-
au fost tratați mai bine de 20 de deținuți, după tentative de sinucidere, inclusiv un tanar aflat în comă timp de trei luni. Doctorii se confruntă cu o gamă largă de probleme mentale, având pacienți care au venit aici cu schizofrenie. Alții nu au beneficiat niciodată de tratament medical și au fost vaccinați pentru prima oară. Totodată, comandantul spitalului a adus la cunoștință reporterilor că tuberculoză a fost un motiv de îngrijorare pentru cadrele medicale de aici, înregistrându-se chiar câteva
Guantánamo () [Corola-website/Science/309393_a_310722]
-
și o diminuare marcată a durerii, automatismului și clonusului. Astfel se ameliorează mobilitatea bolnavului facilitând în același timp fizioterapia. Este considerat ca tratament preferențial, sau de luat în considerație, în următoarele afecțiuni: Hipersensibilitate la baclofen. La bolnavii cu tulburări psihotice, schizofrenie sau stări confuzionale, adminstrarea baclofenului trebuie făcută sub supraveghere (pot apărea exacerbări ale acestor stări). Bolnavilor epileptici, administrarea de baclofen se va face cu precauție, concomitent cu administrarea de terapie anticonvulsivă. Aceeași atenție trebuie acordată bolnavilor cu ulcer peptic, maladii
Baclofen () [Corola-website/Science/304978_a_306307]