5,013 matches
-
apreciat. În articolul-program La merit egal, drept egal se deplânge condiția scriitoarei române, condamnată la un rol marginal, la a fi doar „tolerată, figurantă” în viața culturală a țării, accesul ei în presă sau în diferitele instituții fiind mult îngrădit: „Scriitoarea nu este încă învestită cu drepturile de valoare intelectuală, ea nu se prezintă, ci se strecoară.” Țelul publicației va fi prin urmare acela de a contribui la ameliorarea situației, oferind spațiu de manifestare și de afirmare scriitoarelor. Deși nu își
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
fiind mult îngrădit: „Scriitoarea nu este încă învestită cu drepturile de valoare intelectuală, ea nu se prezintă, ci se strecoară.” Țelul publicației va fi prin urmare acela de a contribui la ameliorarea situației, oferind spațiu de manifestare și de afirmare scriitoarelor. Deși nu își recunoaște deschis feminismul („Noi nu suntem în faza feministelor...”), în primii trei ani de apariție se promovează exclusiv texte scrise de femei și abia din 1929, când își modifică și titlul, marcând explicit o deschidere, printre colaboratori
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
destul de bogată secțiune critică, încercând să țină pasul cu actualitatea literară, să valorifice tradiția, să evidențieze însemnătatea unor personalități. Printre cele mai active sunt Aida Vrioni și Agatha Grigorescu-Bacovia, care dau nu numai o serie de medalioane critice dedicate unor scriitoare, ci și comentarii și însemnări pentru „Cronica literară”, rubrică la care mai participă în anumite intervale și Teodor Scarlat, Mărgărita Miller-Verghy, Șerban Voinea, Mihail Ilovici. Un important colaborator este E. Lovinescu, care semnează un eseu intitulat Emoția estetică (1-2/1938
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
28.VII.1996, Bad Nauheim, Germania), prozator, poet și dramaturg. Este fiul Madeleinei (n. Daniel) și al lui Raoul Sommer, inginer, autor (sub pseudonimul Raoul Vera) al broșurii Problema comunicării cu Marte și enigma marțiană (1924); a fost căsătorit cu scriitoarea Georgina Viorica Rogoz. Urmează cursurile liceale până în 1939, obținând bacalaureatul în 1944, când se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității din București. Termină facultatea în 1948, susținându-și examenul de licență în 1971, cu lucrarea Epistemologia genetică a lui
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
de Émile Souvestre, Doctorul negru, după Anicet-Bourgeois și Philippe Dumanoir. I s-a atribuit Omul muntelui, „romanț original” publicat în „Românul” (1857-1858) și semnat în volum Doamna L. După alte ipoteze, Doamna L. nu ar fi decât un pseudonim al scriitoarei franceze Marie Boucher (care ar fi fiind, în colaborare cu V.A. Urechia, autoare a romanului). Susținut cu intensitate între anii 1848 și 1859, jurnalul lui R. - Jurnalul meu - oferă o surprinzătoare, paradoxală imagine a omului politic de clocotitoare energie
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
de Noailles, Katherine Mansfield, Virginia Woolf, George Sand, Colette, surorile Brontë. În cronici S. le susține pe Elena Farago, Hortensia Papadat-Bengescu, Otilia Cazimir și, fidelă principiilor feministe, vorbește cu implicare despre greutățile și prejudecățile pe care le au de surmontat scriitoarele. Memorialistica, editată postum, în 1980, cuprinde portrete ale scriitorilor de la „Viața românească” și mai ales ale fruntașilor mișcării socialiste. Atmosfera entuziast-revoluționară de la începutul secolului al XX-lea din mediile socialiste și radical burgheze este prinsă aici cu acuitate. SCRIERI: Impresii
SADOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289421_a_290750]
-
și adolescența (1957), reluată sub titlul Ostrovul Zimbrului (1966). O comedie, Visuri americane, i se joacă în 1935 la Teatrul Național din Iași, pentru repertoriul căruia mai traduce Chiriașul de la etaj de Jerome K. Jerome. În ultima parte a vieții scriitoarea revine la o mai veche preocupare, semnând versuri și povestiri destinate copiilor. A tradus foarte mult (singură sau în colaborare), oprindu-se la A.N. Ostrovski, A. P. Cehov, Honoré de Balzac, Al. Dumas, Anatole France, Charles Dickens, John Steinbeck, William
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
Sibiu (unde revine în câteva rânduri la Liceul „Domnița Ileana” și unde face parte din gruparea Thesis), Bacău, Ploiești, iar în 1969 se stabilește la București. Debutează cu poezie în 1926, la „Floara soarelui”, colaborând ulterior la „Viața literară”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Sibiul literar”, „Adevărul”, „Curentul”, „Falanga”, „Universul”, „Convorbiri literare”, „Țara noastră”, „Hyperion” ș.a. Publică două cărți de versuri, Spleen (1930) și Nemesis (1936), reluate în antologia Cântecul spiralelor (1969), unde adaugă un grupaj de poezii „din periodice și
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
statului francez și în august 1948 obține azil politic, stabilindu-se în Franța. Revista „Dimineața copiilor” îi publică, în 1931, un basm. O altă scriere în proză, intitulată Stanca, îi apare, pe când era încă elevă, în ianuarie 1942, în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”. Tot atunci, câteva schițe și scenete îi sunt tipărite în „Vremea” și în „Kalende” sub semnătura Ioana Tăutu, iar la „Era nouă” va publica cu pseudonimul Monica Dan. Numai după moartea lui E. Lovinescu semnează, în câteva
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
ca loc al Sodomei și al Gomorei, centru al puterii și al bogăției nemăsurate, dar și iad al delațiunilor și crimelor odioase, și apoi în Polonia, prilejuiește întâlnirea cu un personaj care se reține. De altfel, figurile feminine imaginate de scriitoare sunt deopotrivă gingașe și înțelepte, purtătoare ale unei sapiențe străvechi, dar și firi voluntare, capabile de hotărâri curajoase, chiar participante la viața social-politică a vremii. Așa se întâmplă și cu tătăroaica Azale din nuvela Prizonierul de la Heracleea (1974), care își
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
Compoziție la patru mâini planurile narative se multiplică exagerat, povestirile intime ale Daitei, Arielei și ale tatălui Arielei nu își găsesc o structură fericită de dispunere (luate separat sunt captivante, dar în ansamblu se dovedesc dezordonate, sincopând prin dezarticulare lectura). Scriitoarea nu își maschează nici ezitările stilistice, nici ambițiile. În fond, este urmărită folosirea unei tehnici cât mai moderne (polifonice), doar că se încearcă prea mult (cartea tinde să fie deopotrivă roman de dragoste, autobiografie, descriere a vieții „Tatălui”, jurnal și
STEFANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289905_a_291234]
-
prin dezvoltarea abilă a conflictului psihologic. eu sper, tu speri, el (ea) speră....(2002) reprezintă fructificarea judicioasă a încercărilor anterioare, a tendințelor tematice și stilistice și a influențelor culturale (literatură de limbă germană și engleză; literatură psihanalitică). De această dată scriitoarea descoperă formula potrivită a îmbinării autoscopiei protagonistei (Ingrid, confruntată cu o maladie cromozomială) cu acțiunea, plasată atât în România, cât și în Austria, și cu fundalul, mereu prezent, al relației cu familia. Sondarea limitelor existenței este o alegere mai reușită
STEFANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289905_a_291234]
-
Recomandat de G. Ibrăileanu, apare în „Viața românească”, fiind întâmpinat favorabil și de N. Iorga. La propunerea lui Ibrăileanu, romanul, editat în volum tot în 1924, obține Premiul Societății Scriitorilor Români, iar Iosif Igiroșianu îl traduce în franțuzește. În 1931 scriitoarea se căsătorește cu Ion Vinea. După paisprezece ani divorțează; devine, în 1952, soția lui Petru Dumitriu. Este și autoarea unui roman redactat în limba franceză, Le Témoin de l’éternité (1975), precum și a numeroase traduceri (Eugène Sue, Marcel Brion, André
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
fără succes, să o cucerească. În cele din urmă, o ucide: nu e clar dacă în mod real sau numai în cuget, dat fiind că fluxul narativ e un melanj indiscernabil de realitate, vis și halucinație. A treia carte a scriitoarei, romanul Steaua robilor (1934), apologetic recenzat de Mihail Sebastian, judecat aspru de G. Călinescu, mărturisește frecventarea lui Dostoievski. Protagonista, Maria Maneanu, e o femeie insațiabilă erotic. Dezamăgită de primul iubit, Alexandru Velescu (Sașa), care, influențat de mama lui, nu o
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
și inconsistența speculațiilor misticoide. Fratele meu, omul (1965), roman înfățișând dezagregarea lumii burgheze în condițiile socialismului, dar dezavantajat de complicarea narației prin acte și evoluții cu iz senzațional, conține pagini de observație pertinente și mai ales de investigație psihologică lucidă, scriitoarea surprinzând fără trac manifestări de imoralism gidian și traume psihice de tip dostoievskian. Nu mă călca pe umbră (1969), cu subtitlul „fragmente din memoriile lui Onofrei, scrise de el însuși, deși din pudoare, la persoana a treia, de altcineva”, amuză
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
poeme publicat în 1970, Orizont, linie severă (1940-1967), păstrează doar un interes psihologic și bibliografic. Prima carte a d-rei Stahl, Voica, dovedea un simț precis al observației, o luciditate de obicei neobișnuită la un debutant și mai ales la o scriitoare. Calități prețioase, pe care le-am remarcat la timp. Un al doilea volum, de astă dată de nuvele, intitulat Mătușa Matilda, pe lângă o admirabilă schiță, La bătălia de la Port Arthur, unde realismul lucid al scriitoarei a realizat o mică dramă
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
și mai ales la o scriitoare. Calități prețioase, pe care le-am remarcat la timp. Un al doilea volum, de astă dată de nuvele, intitulat Mătușa Matilda, pe lângă o admirabilă schiță, La bătălia de la Port Arthur, unde realismul lucid al scriitoarei a realizat o mică dramă de familie, aducea câteva bucăți de o nouă factură, cu vădite preocupări pentru proza analistă. Era și aci prezentă luciditatea sa obișnuită, dar ne aflam de fapt în fața unei căutări de sine. Adevărata afirmare, fără
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
întotdeauna aproape de suflet pe condeierii ieșiți dintre conaționali, unii fiindu-i studenți, le-a recenzat cărțile, a scris prefețe, a realizat o antologie pe care a tipărit-o la Valjevo (Trajanje, 1986). Traducerile sunt a doua mare preocupare a acestei scriitoare, pe care nici sintezele și dicționarele literare sârbești nu o ignoră. Cunoscătoare desăvârșită a celor două limbi, S. și-a făcut un crez din construirea unor punți durabile între literatura română și literaturile din spațiul ex-iugoslav. A participat la realizarea
STOIANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
feminități și cea a poziției de scriitor vis-à-vis de cea a cititorului mileniului trei, zis și "un vast cititor" (p. 130), gârbovit și dominat de sentimentul déjà-vu-ului generalizat, ceea ce transpare acum la suprafață, la o lectură la zi a poemelor scriitoarei, nu este idealul, "hipermateriei" (titlul cărții ei de debut din 1980) în sensul spațialității, al volumului și corporalității, ci, curios, al sensibilității, al afectivității, al reacțiilor și impulsurilor, al mustului și colcăielii acestei lumi. Este latura sentimentală a timpului dat
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
Cuza” din Iași (UAIC) - 1997; Master în Comunicare și Relații Publice, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București - 2004, Doctor în Filosofie la UAIC - 2010; Studii postdoctorale, domeniul interdisciplinar (Informatică și Psihologie) la UAIC - 2010-2013. Cercetător științific, cadru universitar, scriitoare, poetă, jurnalistă, editor de carte, redactor și redactor șef la mai multe publicații virtuale și fizice. Detalii: http://webmail-profs.info.uaic.ro/~daniela.gifu/. „Diplomă de Excelență” din partea Asociației Astronomice SIRIUS - Club UNESCO, România; Primește distincția „Cetățean de onoare” al
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
mai puțin structurată, mai puțin vizibilă În paginile ziarelor, În jurnalele de actualități și la marile reuniuni internaționale, dar tot atât de durabilă, tot atât de Încărcată de istorie și tot atât de preocupată de salvgardarea unei identități aparte: : lumea acadiană. Antonine Maillet (n. 1929) este scriitoarea care exprimă cel mai bine spiritul acestei lumi prin cărți fundamentale precum Sagouine ori Pélagie-la-Charrette. Pentru Pélagie-la-Charrette, o veritabilă odisee În care Ulise nu este un individ, ci un Întreg popor În drum spre pământul strămoșilor, autoarea a primit premiul
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
el și cu eroii lui. Se observă însă, tocmai prin această destăinuire făcută când într-un registru autobiografic, când în plan pur fictiv, că intenția autoarei este de a depăși acest moment grav. Volumul se deschide cu o mărturisire a scriitoarei unde cititorului i se va dezlega misterul titlului. este cel care îi oferă Sandei Sântimbreanu o altă viață, o viață în plus. Tonul confesiv este general. Fatalitate începe direct, ca într-un jurnal intim: "Viața mea și-a pierdut orice
Scrisul by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/15017_a_16342]
-
scrieri, foarte concise, Bătrânul, Bătrâna și Cadoul, au elemente de naturalism atenuat, apropiat de al lui Maupassant. Sanda Sântimbreanu este "o adeptă a simplității... capabilă să spună multe în cuvinte puține" (Alex. Ștefănescu). O viață în plus este cartea unei scriitoare care demonstrează că poate oscila cu ușurință între o narațiune făcută la persoana întâi și o narațiune făcută la persoana a treia. Cu tot tonul confesiv, cea mai potrivită atitudine față de O viață în plus ar consta în a fi
Scrisul by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/15017_a_16342]
-
cu oase golite de măduvi/ Și-acesta prin ele, cum șuieră vântul,/ acesta e totuși cântecul nostru.” Volumul antologic, publicat postum, La capătul meu de înserare (1985), conține și un ciclu inedit de poezii, selectate de I. N. Boeriu, soțul scriitoarei. Sunt ilustrate aici stăruitoarele obsesii ale erosului și morții, dar și tema esențială a „nerostirii”, a suferinței cuvintelor. Într-o expresie profund feminină, revolta în fața fragilității omenești, dilemele existenței umane tind spre o rezolvare apolinică, de depășire în spirit a
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
liceul la Bârlad (1952), Școala de Literatură „Mihai Eminescu” (1954) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1958). Face parte din redacția revistelor „Viața românească”, „Gazeta literară” (954-1968) și „România literară”(1968-1986). Din 1986 se stabilește, împreună cu soția sa, scriitoarea Sonia Larian, la Paris, unde colaborează cu cronici la Radio France Internationale. Debutează în 1951 cu recenzii, la „Viața românească”, iar prima carte, monografia Liviu Rebreanu, îi apare în 1967, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Urmează eseuri - Gogol sau
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]