58,131 matches
-
proximitățile lor, dilatat de atenție, abordat într-un chip ingenuu-viclean, printr-un scrupul iluzoriu pedant ce amplifică efectul fantasmagoriei poeticești. Iată un mic "studiu de caz" închinat salivei: "înmuiat în gură, în salivă, creionul chimic e(ra) unica unealtă de scris care lăsa, ca melcii umezi, irecuzabile amprente genetice: o lungă dîră. Copiii vîră degetul în gură, dar nu pentru a scrie cu el, ci în virtutea unui instinct al suptului, atavic (care ne face, mai apoi, după sevrajul de rigoare, să
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
expune, la fiecare nou, neașteptat, volum, nu e nici pe departe rezultatul unei banale întâmplări probabilistice. Desigur, ne putem întreba, ca de fiecare dată în asemenea cazuri de dispariție prematură, cum ar fi evoluat și cum s-ar fi schimbat scrisul lui Sorin Stoica. Știm din experiență că, oricât de seducător etalate sau de logic construite, mai toate variantele care s-ar putea avansa sfârșesc în pura fantezie. Ar fi scris un roman fluvial, ancorat în temele mainstream ale comunismului? Ar
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
poate, adevărat în alte vremuri. Astăzi, el nu mai este. Căci o operă poetică pune laolaltă cel puțin trei tipuri de discurs, deci trei tipuri de texte. Să luăm cazul lui Baudelaire: sunt Les Fleurs du Mal, ansamblul corespondenței (așadar scrisul cotidian neobosit, în sute de pagini), și discursurile de tip prefață, Salons, Lettre ŕ Sainte-Beuve, certurile, neînțelegerile, reacțiile față de contemporani etc. - deci un dispozitiv critico-teoretic. Luați Du Bellay: sunt Les regrets și Défense et illustration de la langue françoise, care este
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
puțin simpatice unei tradiții literare care nu și-a prea făcut din îndrumare, din osteneală pedagogică, un obicei, rămîn, cu clasicismul lor care se topește în vîlva revoluției, în urma muzicii. Povestea vorbii, varianta interbelică, de pildă, cea din 1936, de la Scrisul Românesc, e îndreptarul unei lumi de petrecăreți, de inși hai-hui trăind cu fala unei înțelepciuni pe care nu o aplică, de "popi", în fond, avînd în gură numai snoave și-n fapte neorînduială. Lumea lui Nastratin Hogea, sfîntul care se
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
este o parte a comportamentul lui social. Cînd vorbesc, săvîrșesc un act fizic, iar cuvintele sunt gesturile trupului meu. În acest caz, felul în care mă exprim e o componentă a ținutei sub care apar în ochii altora. Vorbitul sau scrisul sunt atitudini umane și abia în al doilea rînd mijloace de comunicare. Și astfel, dacă există o modă în virtutea căreia mă îmbrac și mă mișc, tot așa există un tipar al epocii care mă face să vorbesc într-un anumit
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
lipsă de timp. La vârsta mea timpul trece altfel... Simți mai intens fiecare minut... - V-ați retras din lumea literară însă, mult timp, v-ați aflat în fruntea unor prestigioase instituții de cultură; regretați sau nu preocuparea pentru acestea, în detrimentul scrisului? - Nu regret nimic. Dacă nu le-aș fi creat, m-ar fi chinuit regretul că, știind cum se construiesc asemenea instituții, nu am pus umărul. Făcusem parte, încă din 1987, dintr-o grupare europeană de scriitori, cu sediul în Amsterdam
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
sub limita suportabilului. Totul este agresivitate, ură, mizerie spirituală. Iar într-un vacarm poți să strigi oricât, nu te aude nimeni și este imposibil să schimbi ceva. Căderea continuă. Și atunci cum să nu fiu disperat? - Ce alte refugii - exceptând scrisul - vă vindecă de spaime și vă oferă forța de a trece peste orice? - Din păcate, nu mai am timp pentru altceva în afară de scris și de procurat bani pentru revista Cultura. Am vrut să-mi dovedesc mie însumi că sunt capabil
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
să recomande cărți, pentru că iubește literatura română, chiar dacă știe cât pierde din literatura universală, prin limitele fizice ale lecturii. Nu renunță, pentru că iubește scriitorii, chiar dacă unii îl ofensează. Știe ce sacrificiu de viață și ce investiție de energie spirituală înseamnă scrisul. Câți ca el mai perseverează în critica de întâmpinare? Din generația șaptezecistă, cine mai rezistă în devotamentul pentru un asemenea țel nobil? Câți au renunțat, îndreptându-se spre valorile sigure ale clasicismului și spre podiumul universitar? Actualitatea e nesigură, imprevizibilă
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
șapte volume de critică (depinde cum socotim), unul de teatru, două sau trei sau patru de publicistică și jurnal, antologii de literatură și, ca o încununare a întregii activități, Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, în 2005, la Editura Mașina de scris, Istorie... de o mie două sute pagini, sculptată dintr-un bloc de peste zece mii de pagini scrise despre literatura română contemporană. Este redactor-șef al revistei România literară - un reper real într-un teritoriu de aproximații. Ioana Matei nu este Oana Matei
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
ne amintească, pasionaților de etichete, că Odobescu nu este, așa cum l-au recuperat gusturile mai fine, falsul priceput în ale vînătorii, înainte de a fi un scriitor de povestiri istorice. Într-un format elegant (deschisă, e o jumătate de coală de scris) și incredibil de nehărtănită pentru vîrsta ei, punerea alături a două conferințe la Atheneu, despărțite de vreo lună, are chiar pretenții de istorie doctă (legătura cu Odobescu acela de-l știm) și documentată. Prima cuvîntare, sub numele "de cod" Moții
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
gazetarul, francofilul, estetul rafinat, eseistul proustianizant etc. - a fost pur și simplu sacrificat, o dată mai mult, transformat în pretext vindicativ și revendicativ. Altfel zis - folosit strictamente ca o măciucă în scopuri cu totul și cu totul străine firii și rosturilor scrisului său. Asta chiar dacă, bineînțeles, însuși textul Jurnalului îndreptățea una sau alta dintre dioptriile deviante între ale căror rame a rămas captiv pînă astăzi." Ingeniosul netemperat În numărul 8 - 2007 al revistei mureșene Vatra, citim surprinși (pozitiv, cum altfel?) un grupaj
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
făcutul meu cuvântul/mon sort le mot. Poemele care alcătuiesc această selecție foarte riguroasă din lirica autoarei, complet diferite ca tematică și formă, au ca numitor comun tocmai lumina blândă, tristețea nelipsită de o oarecare duioșie, emoția în fața inefabilului, specifice scrisului Constanței Buzea. Într-o lume plină plină de deziluzii și eșecuri, poezia este singurul punct stabil, factorul de echilibru capabil să aducă liniștea în suflet și puterea de a continua. Impresionantă în poezia Constanței Buzea este decența, discreția elegantă, economia
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
de prestigiul acestei reviste. De multe ori am alunecat în povestea lui. În liniile sigure, virile, care desenau ansamblul, pe urmă, tabloul întîi, ca pe un detaliu, undeva în stînga jos, apoi scaunele ce urmăresc ordonat conturul pereților, scara, hașurările, scrisul scenografului - "se trag clopote", "Gogol '971, Revizorul, Regie Lucian Pintilie" - cote, scurte indicații. Schița mi se părea că este un monolog vizualizat. Nu cuvintele, ci sensul traseelor vorbea. Mi se părea că se narează despre o lume, un stil, despre
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
îi califica poezia drept una "programatică", remarcând și faptul esențial că se bazează pe un "lirism al cuvântării", mai degrabă decât pe "unul al cuvântului", cu predominarea directeții, a vigorii expresive și cu atenuarea sugestiei ori subtilității. Sunt constante ale scrisului Magdei Cârneci, de la Hipermateria (1980), la O tăcere asurzitoare (1985), Haosmos (1992) și Poeme politice (2000), de regăsit în antologia ei de autor (Magda Cârneci, Haosmos și alte poeme, antologie de poezie 1980-2000, cu un cuvânt înainte al autoarei, Ed.
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
ai adus fiorul de amour fou în viața mea, iar pentru asta trebuie să fii păstrat pe vecie. Am alergat spre salonul de înghețată cu cele două broșe și colierul. Milena și Andrea încă mai erau acolo. Ocupate tot cu scrisul cărților poștale. - Să nu plecați, am spus eu, mă întorc imediat. S-au uitat una la alta. Nu înțelegeau nimic, asta era limpede, dar nu era timp să stau acum să le explic totul. Aveau să înțeleagă mai târziu. - Mai
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
nucleară a obiectului ei de cercetat, din natura căruia să-și tragă metodele de lucru potrivite, ca și mijloacele de expunere a rezultatelor acestor metode". "Stilul critic" are a se confrunta cu opinia unor "oameni gravi", a "raționaliștilor" care susțin scrisul "dezhidratat", "sticlos" asupra artei, o prezentare "scheletică" a acesteia, ce s-ar legitima "de la condiția de reflexivitate a îndeletnicirii, preschimbată destul de arbitrar în condiție pur teoretică". Vladimir Streinu ne oferă un citat al unui asemenea spirit scientizant, nenominalizat: "Deprinderea observației
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
liberalizare, al cărui punct culminant fusese neașteptata solidarizare a foarte tânărului Nicolae Ceaușescu cu Primăvara de la Praga) și fructifică în bună măsură experiența autorului ei în lumea teatrului. În stilul (auto)ironic, devenit peste ani una dintre mărcile inconfundabile ale scrisului său (alături de erudiție și judecățile aflate permanent în răspăr cu gândirea comună) își subintitulează volumul Încercări de pseudocritică. În scurtul Cuvânt înainte arată, cu modestie ironică de ce nu se consideră un critic "Un critic e un om informat, un om
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
de atitudini hazardate. Din inadvertență, distracție sau curiozitate, s-a pomenit în variate avataruri, care i-au sporit mult de tot cunoștințele despre lume și viață. În privința aceasta, fără nici o modestie, se pretinde într-adevăr priceput". (pp. 5-6). Toate caracteristicile scrisului lui Alexandru Paleologu sunt condensate în aceste rânduri. O anumită frivolitate (de această dată, intelectuală) despre care în Bunul simț ca paradox și în toate interviurile care au urmat, până în ultimul ceas al vieții, susținea că "este o cale către
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
binișor, acușica, mătăluță, nimicuța, aolică). După toate aparențele, mersic provine din atașarea sufixului diminutival -ic la mersi; nu neapărat după o regulă compozițională strictă, ci mai mult prin analogie, după modelul altor derivate. Nu întâmplător îl găsim uneori pe mersic - scris și, etimologic, mercic! -, într-o serie de diminutive, cu care se întâmplă să și rimeze: "mersic mult de înțelegere pupic pupic" (idieta.ro), "mersic mult, pupici! " (forum.univnt.ro), "mercic și pupici dulcici!" (clopotel.ro), "mersic Găbitzu. Ești un drăgutz
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
care intră în aceeași serie, prin trăsătura "previzibil, inerent, inevitabil" - saltul față de sensul de bază este totuși mai mare și mai recent, astfel încât folosirea sa conversațională creează adesea impresia de inadecvare, improprietate. Oricum, automat este specific oralității, apariția sa în scris fiind destul de rară. Chiar în corpusurile recente de limbă vorbită (IVRA, CORV = Laurenția Dascălu Jinga, Corpus de română vorbită (CORV). Eșantioane, București, Oscar Print, 2002 ș.a.), adverbul cu valoare de semnal discursiv este în genere absent. Nici în internet și
"Automat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9256_a_10581]
-
Daniel Cristea-Enache Cititorii din ultimele promoții au în legătură cu proza lui Fănuș Neagu o imagine pe care scriitorul însuși a dorit s-o impună, dar care suportă corecții sub unghi cronologic. Bine cunoscut, azi, pentru scrisul său metaforizant și poematic, exotic în conținut și înflorind la nivelul expresiei, cu o popularitate sporită și de intrarea în arena gazetăriei sportive, prozatorul "șaizecist" și-a creat un stil inconfundabil - căruia numeroase cărți, articole și interviuri îi poartă amprenta
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
Pavel: Dragă Dinu Flămând, în dialogurile noastre de pînă acum, nu mi-ai mărturisit încă preferințele tale legate de "uneltele" cu care scrii. Dinu Flămând: Scriu cu toate. Dar, ca să dau o anumită formă răspunsului, o să pornesc de la începutul "mecanizării" scrisului meu, care se situează, bineînțeles, în primii ani ai "Echinox"-ului. În sediul redacției, noi aveam o mașină de scris veche, pe care toată lumea o chinuia, pentru că toți învățau să bată în același moment, și asta, după metoda binecunoscută, cu
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
cu care scrii. Dinu Flămând: Scriu cu toate. Dar, ca să dau o anumită formă răspunsului, o să pornesc de la începutul "mecanizării" scrisului meu, care se situează, bineînțeles, în primii ani ai "Echinox"-ului. În sediul redacției, noi aveam o mașină de scris veche, pe care toată lumea o chinuia, pentru că toți învățau să bată în același moment, și asta, după metoda binecunoscută, cu două degete. Cred că, între timp, eu am reușit să mai folosesc la fiecare mînă încă alte două-trei degete, nu
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
sută. Dar, chiar cu două degete, încă din acei ani, scrisesem deja cîteva mii de pagini, chiar zeci de mii de pagini, făcînd pe dactilografa și stilizînd lucrările celor de la fără frecvență. Pe urmă, m-am obișnuit cu mașina de scris. Am avut mai multe mașini de scris, pînă cînd am ajuns la computer, căci mi-a plăcut întotdeauna să scriu la mașină. D.P.: La fel procedezi și în cazul poeziei proprii și în cel al eseului sau al traducerilor? D.F.
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
din acei ani, scrisesem deja cîteva mii de pagini, chiar zeci de mii de pagini, făcînd pe dactilografa și stilizînd lucrările celor de la fără frecvență. Pe urmă, m-am obișnuit cu mașina de scris. Am avut mai multe mașini de scris, pînă cînd am ajuns la computer, căci mi-a plăcut întotdeauna să scriu la mașină. D.P.: La fel procedezi și în cazul poeziei proprii și în cel al eseului sau al traducerilor? D.F.: Poezia încep prin a o scrie cu
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]