3,720 matches
-
-ă nom. scrântirea, scrântitul A SE SCUMPI Pâinea se scumpește tranz.: Brutarii scumpesc pâinea part. scumpit, -ă nom. scumpirea, scumpitul A SE SCURTA Iarna, se scurtează ziua tranz.: Ion își scurtează pantalonii part. scurtat, -ă nom. scurtarea, scurtatul A SE SFÂȘIA Perdelele se sfâșie din cauza soarelui tranz.: Ion își sfâșie hainele part. sfâșiat, -ă nom. sfâșierea, sfâșiatul A SE SLUȚI Ion se sluțește din cauza bolii tranz.: Boala îl sluțește pe Ion part. sluțit, -ă nom. sluțirea A SE SPARGE Paharul se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
scrântitul A SE SCUMPI Pâinea se scumpește tranz.: Brutarii scumpesc pâinea part. scumpit, -ă nom. scumpirea, scumpitul A SE SCURTA Iarna, se scurtează ziua tranz.: Ion își scurtează pantalonii part. scurtat, -ă nom. scurtarea, scurtatul A SE SFÂȘIA Perdelele se sfâșie din cauza soarelui tranz.: Ion își sfâșie hainele part. sfâșiat, -ă nom. sfâșierea, sfâșiatul A SE SLUȚI Ion se sluțește din cauza bolii tranz.: Boala îl sluțește pe Ion part. sluțit, -ă nom. sluțirea A SE SPARGE Paharul se sparge din cauza lichidului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
scumpește tranz.: Brutarii scumpesc pâinea part. scumpit, -ă nom. scumpirea, scumpitul A SE SCURTA Iarna, se scurtează ziua tranz.: Ion își scurtează pantalonii part. scurtat, -ă nom. scurtarea, scurtatul A SE SFÂȘIA Perdelele se sfâșie din cauza soarelui tranz.: Ion își sfâșie hainele part. sfâșiat, -ă nom. sfâșierea, sfâșiatul A SE SLUȚI Ion se sluțește din cauza bolii tranz.: Boala îl sluțește pe Ion part. sluțit, -ă nom. sluțirea A SE SPARGE Paharul se sparge din cauza lichidului fierbinte tranz.: Ion sparge un pahar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
scumpesc pâinea part. scumpit, -ă nom. scumpirea, scumpitul A SE SCURTA Iarna, se scurtează ziua tranz.: Ion își scurtează pantalonii part. scurtat, -ă nom. scurtarea, scurtatul A SE SFÂȘIA Perdelele se sfâșie din cauza soarelui tranz.: Ion își sfâșie hainele part. sfâșiat, -ă nom. sfâșierea, sfâșiatul A SE SLUȚI Ion se sluțește din cauza bolii tranz.: Boala îl sluțește pe Ion part. sluțit, -ă nom. sluțirea A SE SPARGE Paharul se sparge din cauza lichidului fierbinte tranz.: Ion sparge un pahar part. spart, -ă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
reflexul de a se „exprima”, de a „ieși din ei”, de a-și exprima „Eul”; ceea ce Înțelegem prin aceasta sau, doar, pentru cei mai puțin pretențioși, labirintul propriei vieți, aerul timpului sau o istorie sau alta, capabilă, poate, de a sfâșia o parte, chiar și infimă, din grosul și inepuizabilul văl al zeiței Maya... „Singurătatea scribului, a scriitorului”, insula sa tiranică plutind pe apele oricărei și eternei mări triviale a prezentului, acea „reîntoarcere la sine” cu Încăpățânată și adeseori sfidătoare aroganță
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Românitate, nu se referă la granițele politice, dar are în vedere tendințele geopolitice pe suprafața Europei din secolul al XIX-lea încoace: "Românitatea, afirmă dânsul, tinde mai cu seamă din secolul al XIX-lea încoace să fie o categorie etnică sfâșiată de antiteze monstruoase... Nimeni n-a făcut o analiză mai adâncă a acestei primejdii decât Eminescu. Poetul a sesizat că "sfâșierea" nu s-a produs nicicum în sânul poporului român, în majoritate format din țărani, ci în inima "păturii superpuse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de către cele două arheități și să se păstreze în această sfâșiere continuă. Ar fi ca și cum cămilele trag de patru sute și mai bine de ani încontinuu de trupul de martir al lui Ioan Vodă cel Cumplit, fără a dori să-l sfâșie, ci doar să-l țină pironit, răstignit în punctele cardinale. Și totuși, ne arată Theodor Codreanu, aceasta nu este o dramă eternă: sunt mulți intelectuali, mai ales scriitori, care au optat și s-au mântuit. Ei au o singură patrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Acest aspect al problemei Th. Codreanu îl tratează și prin viziunea eminesciană, deoarece este cunoscută atitudinea poetului național al românilor față de "misionarismul" Rusiei în raport cu Principatele dunărene și, în mod special, cu dramatica problemă a Basarabiei. Dar stimularea sindromului de conștiință sfâșiată în societatea românească nu vine din Est, ci și din Vest de unde se lansează încă din timpurile lui Eminescu ideea de "Statele Unite ale României", adică federalizarea Țării după modelul Statelor Unite ale Americii, proiect susținut subtil de Ungaria, de unele forțe politice ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de frunte dintre Nistru și Prut, mai precis din Chișinău, "tripla sfâșiere" a creștinilor ortodocși din Republica Moldova și "relațiile" dintre bisericile ortodoxe cu centrele religioase din Moscova și București, despre unii reprezentanți ai postmodernismului ca niște exponenți ai "ultimei generații sfâșiate", Th. Codreanu se lansează cu aceeași acribie în investigarea destinului cultural al Basarabiei, afectat și el de "complexul sfâșierii". Acest aspect al fenomenului necesită un studiu separat, dar în general despre cartea Basarabia sau drama sfâșierii s-ar putea spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al Basarabiei, afectat și el de "complexul sfâșierii". Acest aspect al fenomenului necesită un studiu separat, dar în general despre cartea Basarabia sau drama sfâșierii s-ar putea spune că este un remediu incontestabil împotriva acestui specific sindrom al conștiinței sfâșiate de la sfârșitul secolului XX, investigat pe cultura și civilizația românească și identificat de ilustrul cercetător de la Huși, prozatorul și eseistul Theodor Codreanu. Nu în zadar această carte a apărut în același an în două ediții: prima la editura "Flux" din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au pus totuși în loc. De aici concluzia autorului că "omul concret" bacovian este o încarnare a nimicului, iar în spatele "noului antropocentrism" postmodern nu se află nici o "entitate materială". Pentru că în lumea "omului recent", fără lumen, totul e descentrat, descompus și sfâșiat sub domnia hazardului, filozofii diferenței și diferanței au avut motive să fie tentați a înlocui cosmosul cu haosul, determinând reacția decisivă a Părintelui Stăniloae care vede posibilă unitatea ontologică răsfrângându-se dialogic (Treimic) numai în lumea ca lumen, fiindcă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românească și pregătind, astfel, terenul pentru instaurarea bolșevismului răzbunător. Adică pentru o devenire nonromânească a omului român". Dincolo de o genealogie ideologică, ușor recognoscibilă, ar mai fi și niște complexe freudiste, foarte interesante prin perspectivele ce le deschid asupra unor personalități sfâșiate din spațiul românesc: "H.-R. Patapievici pare a fi o tipică personalitate dedublată. Am arătat acest fenomen la indivizii români puși de istorie să slujească la doi arhei etnici. Sfâșierea druțiană se exercită între centrul imperial Moscova, unde și locuiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
anii cu care noi am intrat propriu-zis în viață. Aceleași, deosebite și frumoase amintiri mă leagă de familia dumneavoastră, de Bârladul pe care niciodată nu-l voi putea uita. Cum să uiți o copilărie atât de fascinantă, care mi-a sfâșiat de dor sufletul, dar care, atunci nu știam, mi-a pus bazele viitorului, practic bazele vieții. Nu pot uita nici azi gara, școala, internatul, infirmeria, coridoarele, grădina școlii, grădina publică și orașul care timp de 5 ani mi-am dat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
stânci...” (Radu Strugariu, Bocet solar, 3, 1995, p. 21); „Albastră, zăpada scrâșnea fumegând / Și timpul zadarnic trudea la corvoadă, / Corvoada aceea numită zăpadă... / Mi-e dor. Și mă frige tot frigul de vânt. // Tăcere... Preacurgeri domoale de ploi / Ce molcome sfâșie calea cu pace... Mocnită lumină. Lumină ce tace... / Mi-e frig. Și mă doare tot dorul în noi. // Stejarii sunt palizi în stingerea lor / Și-n vaietul lunii e foșnet de ape... / Atâta durere cât nu mai încape. Mi-e
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
cu schimbare de locomotivă, trenul în stație, pe tabel a plecat de patru minute, definește starea de profan! cel mai bine se împlinește pantoful, gradul de uzură îi umple existența, ieri și azi și din aceste laturi de vid se sfîșie țesătura, ițele, desenul din covor la competența critică, textilă mai înainte, intrat în poveste, într-un timp de făcut povești ulterioare doar lor, alt mod al lucidității cînd priveam din privirea copilărie, acest tronson n-a fost călătorie, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
navetiștii, cel bătrîn în afluire, fiecare aveți banca voastră? Căiuți lămpile destrămînd deasupra solului ca și trenul, rad pămîntul pînă la ogor, în loc de pădure civilizație, pămînt portaltoi de soiuri străine, țarină întoarsă la metale, cu becurile pînă la plasmă, humus sfîșiat de straie, omul lucrează la altă scară decît aceea a propriilor condiții și intră direct în foc, nu în pămînt, canton luminile domesticite pe lîngă el, Borzești locomotiva de manevră, vagonul cu inscripție de leșie de sodă, biserica în mituri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
plecare idolii din jur, și calul e mort și trăsura e moartă! aștepți rezultate pe terminal și nu acolo unde sînt, în sistemul de operare, trăind cu moartea în prefăcătorie, trupuri ale disciplinei, nu se reped, pe moment, să se sfîșie, Adjudu Vechi plat de luncă răspunde în nevoia de repere concrete, nordul în chipuri paralizate, Sascut, nașul, biletul cei care au mai urcat! noi habar n-avem, zîmbiți că mi-a perforat biletul, obositoare călătorie generală în loc de deplasările temperate Moromete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
condamnat în timpul unei vizite făcute la Belgrad în noiembrie 1976 pe " autorii unor astfel de basme șcareț încearcă să prezinte Iugoslavia drept o Scufiță Roșie neajutorată pe care teribilul lup însetat de sînge agresiva Uniune Sovietică se pregătește să o sfîșie și să o devoreze."46 Pe lîngă aceasta, cu toate schimburile de vizite, Tito rămînea un adversar inflexibil al încercărilor sovieticilor de a domina partidele comuniste din toată lumea. El insista asupra ideii că ele trebuie să formeze o asociere de
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mesajul evanghelic și de a-i ajuta pe oameni în găsirea mîntuirii lor. De aici decurg multiple și repetate încercări de reformă, atît ale papalității, cît și ale ordinelor monastice, care încearcă să readucă Biserica sau ereziile care, periodic, o sfîșie, pe calea menirii lor adevărate. În ciuda slăbiciunilor sale, însă, Biserica nu este oare, în același timp și încă de la căderea Imperiului Roman, acel element de unitate la care visează Europa mai mult sau mai puțin conștient și care, dincolo de dispersiunea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
deci, Imperiului, Papa intervenind întru aceasta și profitînd de ambițiile rivale dintre prinții europeni, precum Carol de Anjou, Rudolf de Habsburg sau Petru de Aragon, pentru a împiedica reconstituirea unui puternic regat. Italia de Nord și Centrală este, ea însăși, sfîșiată de luptele dintre guelfi și ghibelini. La periferia Occidentului creștin se nasc noi state: Boemia Przemyslizilor, strîns legată de Germania, Polonia Piastilor, Ungaria amenințată în secolul al XIII-lea de invazia mongolă, și, la frontierele Imperiului Bizantin, sîrbii si bulgarii
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
mult după doi sau trei ani; Iar ceea ce e mai rău e că fiecare domnitor schimbă vornicii (baronii), pentru că vorniciile (baroniile) se vând pentru a face bani... Chiar și domnitorii care vin pe multă cheltuială, nesiguri de durata domniei lor, sfâșie supușii într-o manieră destul de strașnică, vând vorniciile și pradă totul, motiv pentru care toți trăiesc cu o teamă continuă și se gândesc la orice, numai la mântuirea sufletului nu. Spunea și cum ne-a fost dăruită din partea domnitorului o
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
poruncit să i se dea o sută cincisprezece bice. În ziua următoare procesului, pe când mă reîntorceam de la curtea domnească, pe drum, slujitorii acelor preoți m-au bătut, m-au făcut să cad la pământ de două ori, și mi-au sfâșiat haina, apoi m-au închis în temnița Episcopiei împreună cu sacristanul, unde am stat aproape o oră. Misionarilor Franciscani Conventuali li se datorează construirea primei biserici din București în 1639, în timpul domniei lui Leon vodă Tomșa, precum și a celei din Iași
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
nu se depărta prea mult de malul Dunării, în direcția lacului Balaton, unde vroiam să ajung. Mașina înghițea distanțele pe șoseaua care nu se abătea de la o linie dreaptă ca o riglă ce nu se sfârșea până la capătul orizontului și sfâșia câmpia în două fâșii verzi de parcă ar fi fost două suprafețe nesfârșite de pânză țesută din iarbă și flori. Gândurile îmi fugeau mereu la tata, regretând că nu-i mai pot povesti că m-am dus să-l caut pe
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ca să ne instalăm la hotel și să continuăm circuitul mai apoi cu unul din autobuzele următoare. Hotelul se afla pe straduța Cesare Pertini, colț cu Piazza Venezia, iar de la geamul camerei noastre nu vedeam numai circulația infernală care invada și sfâșia imensa suprafață a pieței din toate direcțiile, ci și, drept în fața noastră, complexul maiestuos de clădiri și statui închinat memoriei regelui Victor Emanuel, iar în diagonală, spre dreapta, un palat impresionant construit din cărămidă și marmură de culoare roz-pal în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mă privea pe mine, eu îl priveam pe el și chipurile noastre afișau nedumerire și de îngrijorare. Oare încotro ne conducea șoferul care tăcea chitic? Dar după vreo zece minute de călătorie pe un culoar unde numai lumina farurilor noastre sfâșia împărăția neagră a nopții boreale, am început dintr-odată să ne întoarcem la civilizație. Întâi câteva lumini palide, apoi lumină după lumină, trotuare care se succedau continuu conducând către o piațetă circulară și, ajungând acolo, taxiul a oprit brusc șoferul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]