3,396 matches
-
era În mintea ta acum 12 ani?“ Intru În camera mea (după fiecare mutare camera de lucru devine tot mai mică, acum este atît de Îngustă cel mai Îngust birou din lume , Încît următorul pas nu mai poate fi decît sicriul) și trec pe Mozart, concertul pentru pian nr. 20 În re minor, cu Daniel Bareboim, pe care i l-am Împrumutat lui Sașa pentru fundalul sonor de la crematoriu, cînd și-a incendiat tatăl, pe Allegro s-au deschis trapele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rămîne nemișcată mai multe secunde. Apoi obiectivul se apropie, ca hipnotizat. Prim-plan cu hîrtiile de-o sută răsfirate de mîna reporterului În poala cretinoidului. Și, imediat, imagini de la demonstrația din fața televiziunii. Acum, pe Onești fîșÎie ca pe vremuri cauciucurile sicrielor negre cu număr mic de Înmatriculare și antene ridicate amenințător. Transportînd polițiști, militari, civili cu aer opac. Lumea e tot mai agitată. Totuși predomină cei bucuroși că vor putea circula din nou, În sfîrșit, cu mașina prin centru. Că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gîndesc nici la interpretarea fără cusur a lui MacLaine, soția sedusă fără voia lui de omul care cultiva grădina, mă gîndesc la Peter Sellers cînd merge la Înmormîntarea prietenului său; În vreme ce senatorii politicii americane șușoteau Între ei cărînd pe umeri sicriul lui Douglas, oare cine-ar fi potrivit acum pentru a-i lua locul președintelui Americii care-și pierduse cel mai puternic susținător, ăla nu, că-i democrat, celălalt În nici un caz, are probleme cu femeile, dar al treilea, al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
emite singur fraze neînregistrate pe implant, ca de exemplu răspunsul la Întrebarea unui jurnalist ce părere are despre părinții soldaților iugoslavi uciși În Kosovo, părinți ce-au protestat, În chip bizar, Împotriva faptului că li se-ntorc fiii acasă În sicriu, XL Treck Shea explicînd luminos mapamondului că da, așa e, da’ și părinții au aruncat cu pietre Într-o clădire. În timpul protestului. Așa că-i natural ca fiii lor să moară, pentru a se riposta astfel cum se cuvine Împotriva părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În timpul protestului. Așa că-i natural ca fiii lor să moară, pentru a se riposta astfel cum se cuvine Împotriva părinților care-aruncă cu pietre. „Am avut un vis urît. Eram undeva, pe malul mării, și au apărut niște indivizi care vindeau sicrie. Însă le vindeau Într-un mod ciudat. Ne studiau pe rînd și cereau, În schimbul sicrielor, cărți de credit. Mie mi-au cerut cash.” (Neil Jordan, Miracle) Complet neglijată-i acum Monica fictivă Împreună cu președintele ei real din Înscenarea, realitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum se cuvine Împotriva părinților care-aruncă cu pietre. „Am avut un vis urît. Eram undeva, pe malul mării, și au apărut niște indivizi care vindeau sicrie. Însă le vindeau Într-un mod ciudat. Ne studiau pe rînd și cereau, În schimbul sicrielor, cărți de credit. Mie mi-au cerut cash.” (Neil Jordan, Miracle) Complet neglijată-i acum Monica fictivă Împreună cu președintele ei real din Înscenarea, realitate și ficțiune laolaltă, căsătorite și prăbușite În uitare din cauza acestor actuale, atît de minunate ținte aeriene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prea mult fără nimic altceva decît ce este de obicei un astfel de eveniment ce poate băga spectatorul la idei reci, cum ar fi să plece să cumpere jerbe, se adaugă un jalnic element de umor negru, legat de capacul sicriului, pe care-l așază și-l ridică groparul pentru ca Mihăiță să fie filmat de Răzvan Vasilescu. Cei doi homosexuali din sală, nu știu de ce, au chicotit. Urmează cam tot douăsprezece minute de parastas, unde ni se prezintă personajele. Rebengiuc e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
N-am Înțeles mare lucru, dar să institui măciuci pare ceva foarte interesant. Doctorul Pavel Chirilă remarcă În România liberă că prin reducerea cu un sfert a fondurilor alocate Ministerului Sănătății, „În România vor fi cu un sfert mai multe sicrie”. Ceea ce ar suna perfect ca propagandă electorală. Nimeni nu s-a gîndit să promită poporului mai multe sicrie. Și trecut-au deja doi ani. Ce-mi aduc aminte de vestita comisie pentru anchetarea Întîmplărilor din septembrie Roman, despre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
România liberă că prin reducerea cu un sfert a fondurilor alocate Ministerului Sănătății, „În România vor fi cu un sfert mai multe sicrie”. Ceea ce ar suna perfect ca propagandă electorală. Nimeni nu s-a gîndit să promită poporului mai multe sicrie. Și trecut-au deja doi ani. Ce-mi aduc aminte de vestita comisie pentru anchetarea Întîmplărilor din septembrie Roman, despre care se zice c-a descoperit cine l-a Împușcat pe studentul Andrei Frumușanu. În cîteva cotidiene a apărut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imnul României. În realitate, În acel moment se intona Marșul funebru. Deșteaptă-te române a venit mai tîrziu, atunci cînd domnul Iliescu Își ștergea ochii de glicerină cu batista prezidențială. Rugîndu-se să nu cumva să se deștepte acel ceva din sicriu, acolo, la aeroport. „Iliescu este un personaj tragic”, a spus Într-o miercuri domnul Andrei Pleșu. Are dreptate, dar iată c-a venit și vremea cînd omul tragic a reușit să dea răspunsuri comice, la BBC. Ori dacă au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acum Își dorea să facă același lucru și cu Sutherland, În clipa asta nu mai știu exact dacă-i chiar așa dar În memoria mea s-a păstrat că izbutește, deoarece finalul te pune pe gînduri, Donald se trezește În sicriu, e Întuneric, e cuprins de groază și aprinde bricheta, rîcÎie pereții de lemn, se zbate, scena pare filmată chiar În coșciug, simți teroarea din acel loc sinistru și strîmt pentru totdeauna, mai vezi flacăra brichetei, o dată, de două ori, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nervuri prin orașele belgiene -, multe Veneții flamande, pe urmă vizităm Castelul Conților, construit În 1180, mai Întîi subterana unde erau torturați prizonierii Evului Mediu, e Întuneric și răcoare, ca atunci, vedem ce-a mai rămas dintr-un conte, Îmi amintesc sicriul lui Donald, urcăm scări Întortocheate, extrem de Înguste, ne frecăm umerii de ziduri, apoi trecem din sală-n sală, privim documente și săbii ruginite, și, pe măsură ce ne apropiem de apartamentele nobililor stăpîni, se fac auzite tot mai limpede sunetele unei harpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spațiul ridicolului, Într-un ambalaj intelectual rafinat, cu muzică, Kafka, pictori, Tocqueville. Ca și cum ai intra Într-o cameră Înțesată cu cărți și spațiată prin mobile splendide, ai auzi o felație appassionată În surdină și, Înaintînd spre centrul Încăperii, ai descoperi sicriul răpitor al scriitorului, de argint, iar Înăuntru, chiar pe el. Pentru că „felația În bibliotecă e Însăși esența ei”. Și ce mai povestește babalîcul Animal pe moarte ? Despre generația ’60, „o generație de felatoare minunate”, gînduri despre bătrînețe, despre pornografie, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-n italice trebuie Înlocuită cu a decedat, și pirogravată sub poză. INTERVIU Iolanda Malamen: Nu te „sperie” faptul de-a nu fi avut eșecuri? R.P. Ceea ce mă sperie cu adevărat este moartea. Deși am văzut În oraș zilele trecute niște sicrie splendide, În formă de X, rabatabile, cu perniță Înaltă, plapumă din puf, autocolante pentru interior printre care predominau cele cu lebede, aer condiționat, bare pentru fitness, posteruri Înfățișînd miss universuri necunoscute, luminiță la capătul tunelului și televizor Încorporat În capac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nu mi-am putut imagina că într-o biserică poate exista un asemenea monument! Dar ce nu face o fiică iubitoare pentru tatăl ei? Partea cea mai însemnată a monumentului este ocupată de un cenotaf pe care se află un sicriu acoperit cu un giulgiu, prin care se profilează un corp uman. E nevoie să luăm în seamă și faptul că Olga Sturza, ajungând președinta „Societății Ocrotirii Orfanilor”, a înființat aici la Miroslava un orfelinat a cărui școală avea profil agricol
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să merg la el, să-i tragă clopotele după obicei.” Când o ajuns în sat era noapte de-a binelea. Unde să se mai ducă noaptea? Cine trage clopotele la miezul nopții? A lăsat treaba pentru a doua zi. „Un sicriu tot trebuie să-i fac, așa că acum mă duc la Halângă, tâmplarul” - s-o gândit el. Când l-o văzut tâmplarul la ceasul acela, l-o întrebat: „Ce-i cu tine, Surcică? Ce umbli prin sat în toiul nopții?” „Apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
murit Măndița, fimeia mea.” „Când o murit și de ce?” „Ieri o murit. In spital.” „Dumnezeu s-o hodinească și tu s-o pomenești. Da’ la mine de ce ai venit? Uite cum întreb și eu ca prostul. Când ai nevoie de sicriu?” „Cam peste vreo două zile, că întâi trebuie să-i facă otopsia în spital și pe urmă mi-o dă acasă.” „Cum ai spus? Otopsie? Doamne ferește! Păi știi dumneata ce înseamnă otopsia asta? Nu știi. De unde să știi? Ce păcate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
făcut exces de zel, și ei au profitat, și ei s-au răzbunat. Ba bine că nu! Am citit că temnicerii români turnau, din inițiativă proprie, apă pe cimentul celulelor. Așa-zisa neagra era mai udă și mai strîmtă decît sicriul. Mai este un argument: evreul Steinhardt a făcut aceeași închisoare ca și românul din Boteni-Muscel, Petre Țuțea, cu aceeași demnitate. Țuțea a refuzat să vorbească despre chinurile celor 13 ani de tortură. N-a vrut s-o facă "pentru strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
greșeală pe fereastra deschisă. Mi-l imaginam năucit de mirosul de dezinfectant, de clor, de camfor, de iod. Chimioterapeutivat, iradiat, deci. Rezerva albă, plină de seringi, pastile, eprubete; dedesubt, altă rezervă albă, și alta, și alta, iar la capăt coșciugul, sicriul, lada sinistră de lemn. Ca să nu mă gîndesc la înghețul din morgă. Brăduț, care a stat cu el ultimele zile, îmi telefona că nu se mai mișca. Nu se mai plimba pe culoare, ca la început. Rămînea așezat pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a omorît: tușise cu sînge. Îl priveam cum dormea îndoit ca un semn de întrebare. Prețiozități, așa e, nu-i nevoie să mi-o șuiere vocea cealaltă, dar l-am auzit, luat de somn: " Fără tine n-aș fi decît sicriu". Jaluzelele tăiau geamul în felii înguste, așa cum tai eu acuma felii subțiri de viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul, el interpreta. Casa bunicilor mei se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
metri a băutură. Dar, la înmormîntare, Mistriuță părea figura cea mai tragică. Scarlat îi scăpase într-o lume unde nu era nici polemică, nici suspin. Era foarte fașat că nu mai putea arunca injurii. Doar bulgărele (obștesc) de pămînt peste sicriu. În grațiile filoloagelor a rămas și după ce n-a mai fost director. Pohta erotică nu i s-a stins nici la șaptezeci, dar Antoaneta vache-qui-rit l-a tradus. "Futelniță mecanică", s-a răzbunat, deloc ievaziv, Mistrie. Antoaneta a preferat rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frece la ochi... Rău e când te bate soarele în cap, ai vedenii... În depărtare văzut un alai de nuntași, cu sticlele în mâini. Pe măsură ce se apropie de ei, mirarea crescu direct proporțional. Mirele și mireasa erau întinși în două sicrie, galbeni ca ceara și cu mâinile pe piept, iar lăutarii cântau „Ia-ți mireasă ziua bună”... Nu plângea nimeni, toți erau veseli și peste măsură de beți. I se oferi o sticlă, o duse la gură și înghiți... Țuică. Bătrână
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe capră, iar atunci când trecu pe lângă el ridică jobenul și îl salută, excesiv de amabil. Apoi reveni cu privirea pe axul drumului, mânând cai către cimitirul amplasat tocmai la periferie. Scriitorul vizualiză pentru câteva fracțiuni de secundă și scena în care sicriul era coborât în pământul clisos, însă reveni repede în... realitate și se concentră asupra alaiului mortuar. În urma dricului - de o parte și de alta, dar și deasupra, erau prinse coroane de flori -, mergând încet, cu capetele plecate și cu privirile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
găină plouată, trăgând după ea un coș metalic de cumpărături din hypermarket. Un coș gol. Și care scârțâia înfiorător. Nimeni nu-i aruncă vreo privire. Sări de pe asfalt, iar inima încercă să-i iasă din piept. Privi cu teamă crescândă sicriul așezat în dric. Capacul era desfăcut, astfel că Scriitorul se văzu stând cu mâinile pe piept, cu obraji de ceară și părul pieptămat cu cărare pe partea dreaptă. Deși cămașa albă, închisă până la ultimul nasture, ascundea gâtul, știu imediat că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ea acasă, evident. Mai devreme alerga în fața mea. Mda, nu pot să te contrazic. Ceva mai devreme mergea în urma unui dric tras de patru cai mascați, avea ciorapii rupți în genunchi, era plânsă toată, încercănată și deprimată, iar mortul din sicriu erai chiar tu, îmbălsămat și ferchezuit ca toți morții. Exact, așa a fost, alături de ea mai erau și alții... Huiduma, Omul cu Tatuaj, Agentul Imobiliar... De unde știi? Vecinul... De unde știi? De unde știi? De unde știiiiii???? Fiindcă eu sunt tu și tu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]