4,282 matches
-
pumnii grași odihnindu-se pe Încheieturile degetelor, cu fața atât de aproape de cea a lui Cameron Anderson că putea simți groaza din respirația bărbatului mai tânăr. Și-ai face bine să te obișnuiești cu dormitul În celulă, Îi spuse el siluetei tremurânde, cu ochi mari. Fiindcă acolo ai să-ți petreci următorii douăzeci de ani! Luară Range Roverul mizer al inspectorului Insch, cu ferestrele mânjite și pătate acolo unde cockerul său spaniol Își frecase nasul de geam. Insch Îi conduse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de căutare care fusese acolo Înaintea lor le ușurase mult treaba, derulând casetele Înainte până la partea unde fusese ucis Hoitarul. Încet, Logan și Watson trecură prin toate, cu paznicul sorbind mai departe din Lucozade și sugându-și dinții În fundal. Siluete săreau și se prosteau pe ecarn, iar camera Înregistrase imagini doar la fiecare trei sau patru secunde, astfel că totul semăna cu animația experimentală canadiană. Fețele erau destul de Încețoșate, dar era totuși posibil să distingă persoanele, când acestea se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acasă ca și cum nimic nu s-ar fi-ntâmplat! Un zâmbet sadic i se Întipări pe față pe când se furișa afară din bucătărie, În holul Întunecat. Clanța se lăsă În jos, iar ea se Încordă. Se deschise larg și ea apucă silueta, dezechilibrând-o și aruncând-o jos, pe platicul pus să protejeze covorul. Sărind peste el, Își strânse mâna dreaptă pumn. Persoana urlă și-și acoperi fața cu mâinile. — Aaaaaaaaaaaaa! Era Simon Rennie Ticălosul. — Oh, spuse ea, lăsând moale pumnul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fața În jos, cu partea din spate a capului Împinsă spre interior, cu linii roșii groase În jurul gâtului. Dinspre bucătăria mică se auzeau voci nervoase, iar Logan izbucni Înăuntru pentu a vedea doi polițiști În uniforme, unul aplecat asupra unei siluete ghemuite pe podea, celălalt vorbind la stație: — Repet, avem un polițist rănit. Ochii lui Logan scrutară Încăperea Înghesuită, oprindu-se asupra unui morman de material În colțul de lângă coșul de gunoi. Un al treilea agent În uniformă păstrunse În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sări În picioare. Tu și tu, spuse el, arătând spre cei doi care cercetaseră casa, ieșiți În față! A luat-o pe agenta Watson. Căutați pe fiecare stradă, la fiecare ușă deschisă, orice găsiți! Stătura așa un moment, privind la silueta ghemuită a agentului Simon Rennie de pe podeaua bucătăriei. — Mișcați-vă, zbieră Logan. Aceștia porniră. — Cum se simte? Întrebă el, pășind pe deasupra corpului Întins și deschizând ușa din spate, permițând astfel unui zid de aer rece să se prăbușească În Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
toată marginea carierei și sunetul câinilor care lătrau Își găsea ecou În stâncile făcute de mâna omului. Mai multe lanterne se apropiau dinspre sud, iar lumina lor făcea ca zăpada care cădea să strălucească de parcă ar fi luat foc. O siluetă alunecă oprindu-se, la mai puțin de două sute de picioare distanță. Strichen. Se răsuci, bâjbîind cu copilul care se zvârcolea, căutând un loc unde să fugă, cu fața luminată de lanterna puternică. — Hai, Martin, spuse Logan, șchiopătând prin zăpadă către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lanterna puternică. — Hai, Martin, spuse Logan, șchiopătând prin zăpadă către el, cu o mână Încleștată pe organele interne care ardeau. S-a terminat. N-ai unde să fugi. Poza ta e peste tot, toată lumea știe cum te cheamă. E gata. Silueta se răsuci din nou, cu fața lățită de teamă. — Nu! se tângui el, căutând disperat o scăpare. Nu! O să mă trimită la-nchisoare! Logan se gândi că era al naibii de evident și chiar spuse asta. — Ai ucis copii, Martin. I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lansând un arc de scântei prin imensitatea cerului. Înțelepciunea veșnică Am ajuns, la un moment dat, în drumurile mele, să întâlnesc o statuie miraculoasă a înțelepciunii libere, pe o insulă din mijlocul oceanului... de pe vapor se zărea încă de departe silueta demnă și inspirând un farmec aparte, o magie înălțătoare, sublimă, a imensei prezențe. Pe măsură ce barca se apropia de malurile insulei, în legănarea valurilor, coroana de raze a statuii vii se distingea din ce în ce mai impunătoare, gigantică, ținând o carte și o făclie
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
am constatat că lângă sferă se afla o ființă formată din raze, care învârtea globul auriu, adăugându-i viteză și intensitate. N-am îndrăznit să o întreb nimic, așa că m-am oprit în fața ei, privind cu fascinație sfera luminoasă și silueta străvezie a ființei. În acele secunde care păreau eterne, aproape că uitasem orice altceva. Vrei să încerci și tu? mi-a vorbit ființa la un moment dat, printre razele aproape orbitoare. Să încerc?... Ce ar fi de încercat? Să învârți
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
atrag mereu aici... Laguna este înconjurată de raze și prin apa iluzorie, vălurită, uneori transparentă, alteori densă ca un argint lichid, răsare surprinzător câte o coadă de sirenă, aruncând scântei pentru câteva clipe, sau chiar întârzie la suprafața apei, cu silueta lucitoare și ochii devenind o sursă intensă de incandescență. Cine sunt aceste sirene care apar și dispar, de ce se aseamănă atât de mult cu apa argintie și de ce întotdeauna prezența lor sclipește câteva momente apoi se ascund dincolo de valurile misterioase
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
înoate prin zonă și să-mi vorbească. Unde-ai plecat? am strigat la valurile care parcă foșneau pe ascuns. Și unde-i ceasul meu? M-am mirat să o văd reapărând, după ce rămăsesem privind în urma ei la laguna pustie... Apoi silueta ei a ieșit iar din valuri și a venit înapoi spre stânca mea, înotând în spirale argintii. M-ai întrebat ceva? s-a interesat ea oprindu-se în fața mea, gata să râdă din nou, la fel de fără motiv, fără scop și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
unde eram. Mai fusesem aici. Ajunsesem pe insula Libertății. Nu știam cum, însă eram acolo. Însă, deși aparent mă întorsesem într-un loc foarte cunoscut, ceva nu mai era la fel. Se făcuse frig. Iar insula era pustie. Libertatea, cu silueta ei impunătoare, nu se vedea nicăieri. Ploua, norii coborâseră la nivelul pământului ca o ceață umedă iar picăturile îmi păreau reci și interminabile. Am rămas acolo, nedumerirea și dezorientarea mea se amestecau cu ploaia. Unde era Libertatea? Unde dispăruse? Nu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nu mă hotăram să mă întorc în tunel, așteptam, nu puteam să plec fără să aflu răspunsul, adevărul... fără să știu unde era Libertatea. De ce plecase de pe insulă? Așteptam, privind prin ploaie... și la un moment dat, am zărit o siluetă ascunsă sub o glugă, deși prin perdeaua de apă am recunoscut ochii inconfundabili de lumină și abis infinit care-i aparțineau numai ei. A venit până în fața mea, fără să-și dea gluga jos, însă de după pânză, privirea ei s-
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
transformă în neliniște, Împăratul descoperi că era singur; ochii lui îl căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate o și văzu că în fundul galeriei se profila silueta impunătoare a lui Cassius Chereas, credinciosul comandant al cohortelor pretoriene. Silueta îl urmă. Liniștit, Împăratul își continuă drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu-l însoțească; nu știa că acesta era ultimul gând legat de viața lui obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate o și văzu că în fundul galeriei se profila silueta impunătoare a lui Cassius Chereas, credinciosul comandant al cohortelor pretoriene. Silueta îl urmă. Liniștit, Împăratul își continuă drumul. Îi păru rău căi poruncise Miloniei să nu-l însoțească; nu știa că acesta era ultimul gând legat de viața lui obișnuită. Se întoarse din nou o clipă. În spatele lui însă, și Chereas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un templu mare. Tata povestea că un adept s-a îmbolnăvit și, vrând să se vindece, s-a rugat toată noaptea. Și deodată a văzut - dar nu dormea, nici nu visa, fiindcă ochii îi erau deschiși, nemișcați -, a văzut o siluetă mult mai înaltă decât un om, o figură divină cu neputință de descris, care s-a aplecat să-l examineze; ținea în mână o carte. După o clipă, a dispărut. El s-a scuturat, acoperit de sudoare, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trecu fluviul peste podul cel nou cu patru arce mari, ce unea centrul Romei cu grandiosul Circus Vaticanus, și se gândi cu amară autoironie că, după ianugurare, trecea peste el într-o asemenea noapte. Cerul începea să se lumineze în spatele siluetelor întunecate ale pinilor Romei. Oamenii care-i stăteau alături erau impasibili, veneau din ținuturi îndepărtate unde nu se mai puteau întoarce, fiindcă aleseseră războiul împotriva celor de-un sânge cu ei. Cruzi, credincioși și puternici, văzuseră totul, iar acum, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să vină teribilul asediu al Jerushalem-ului și masacrele lui Titus. Dar e vorba despre un viitor îndepărtat; conjurații vedeau puterea care ajungea în mâinile lor, după atâtea spaime, așa cum o caravană epuizată după traversarea deșertului zărește, pe întinderea de nisip, silueta verde a unei oaze. — Singura partidă care rămâne deschisă, și care nu se va încheia niciodată, e cea de pe malul fluviului Euphrates, împotriva parților. Nu trebuie să ne facem iluzii numai pentru că regele lor a trecut apa ca să-i salute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
De ce atâta suferință? De ce? Am așteptat toată ziua de azi cu sufletul la gură venirea serii, nu mi-am făcut nici o lecție, cu toate că ieri noapte am dormit doar două ore. Aveam senzația fizică că Înnebunesc văzând că nu mai apare silueta dragă la colț. Și n-ai venit... N-ai venit... Petre, dragul meu Petre, Îmbrățișarea ta Îmi va rămâne pentru toată viața cea mai minunată clipă de fericire, Petre, de ce nu mă auzi? Oare m-ai părăsit? Dureroase cuvinte, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum s-a dus... nu pot uita, vreau să-l văd, mi-e dor tare mult de el. Îl iubesc cu patimă, aș vrea să-l mai simt o dată lângă mine, ce liniște aș simți! Când văd pe stradă vreo siluetă asemănătoare cu a lui, tresar, mă sperii, tremur, când văd vreun chip care de departe seamănă cu al lui, nu Îmi pot desprinde privirile de la acea persoană, când aud de numele Petre, mintea mi se Înfierbântă și, În acele momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne tulbure meditația. Să fim fiecare singuri cu noi și-n același timp să nu putem unul fără celălalt. Oare vom ajunge cu adevărat la așa ceva? 8 mai 1965 (sâmbătă) Lui Martin. La capătul traseului, mă va aștepta mereu o siluetă Înaltă, cu ochi veniți din alte lumi și plini de patimi, pe care nu-mi va fi dat niciodată să le cunosc. Privind cerul, voi Încerca să cuprind gândurile lui, ascultând vântul, voi auzi șoaptele lui, Încă nerostite omenește. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cărți. Luăm fotografia În mână. O privim. O descriem. Iat-o: ATENȚIE! Se scanează imaginea de la p. 433 Fotografia este În alb-negru; predomină staticul dat de prim-planul unei suprafețe lucioase (e gheața unui patinoar), pe care alunecă piruetând o siluetă; perspectiva statică o arată ca pe o figură desenată, o păpușă dansând pe gheața sidefie, având piciorul drept (imaginea surprinde partea dorsală a personajului) Întins perfect (e puțin cam scurt, cu acea Îngroșare vizibilă și puțin deformată spre coapsă), formând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un turnuleț acoperit de zăpadă deasupra, și un suport metalic prelungit Într-o giruetă, ce se mișcă În direcția vântului sau a curenților de aer iscați de diferența de temperatură; imediat, sub sau lângă această construcție, se văd mulțime de siluete umane, masate pe o linie delimitată de trunchiurile arborilor, ca În perspectiva dată de Breughel cel Bătrân În tabloul acela celebru de la Kunsthistorischemuzeum cu tăierea pruncilor; mai În stânga, se observă un morman de zăpadă, ce se interpune Între linia copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cel puțin asta indicau zgomotele surde ce se auzeau la intervale regulate. Franciscovich se îndreptă cu repeziciune spre ușa de după colț, cea despre care le vorbise paznicul, folosindu-și în același timp stația pentru a chema întăriri. Brusc, zări o siluetă nemișcată în capătul coridorului și se opri. Dintr-o singură mișcare, ținti cu arma și lumină cu lanterna locul unde zărise arătarea. - Sfântă Fecioară! îngăimă bătrânul îngrijitor, scăpând mătura din mână. Franciscovich mulțumi lui Dumnezeu în gând că își menținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să își amintească. Oferiră, într-un final, câteva detalii. Oricum nu prea contează, gândi Sachs. Sigur s-a schimbat de haine între timp. Privi în jurul ei la sutele de coridoare înguste și întunecoase, dispuse în toate direcțiile. Văzu zeci de siluete. Paznici, îngrijitori, polițiști... Sau poate chiar pe Magician, deghizat în vreunul din ei. Dar pentru moment, lăsă urmărirea în mâinile celorlalți și se întoarse la munca ei: investigarea locului crimei care se presupunea a fi doar o formalitate, dar între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]