4,201 matches
-
foc. — S-a cam adunat zăpada, zise el cu toporul în mână. Au murit patru animale în dimineața asta. Or să mai moară și mâine. E o iarnă îngrozitor de friguroasă. Mi-am scos mănușile și mi-am apropiat degetele de sobă. Paznicul a stivuit lemnele în șură. A închis ușa după el și a proptit toporul de perete. A venit lângă mine și și-a întins mâinile spre sobă să și le încălzească. — De-acum încolo o să trebuiască să incinerez singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îngrozitor de friguroasă. Mi-am scos mănușile și mi-am apropiat degetele de sobă. Paznicul a stivuit lemnele în șură. A închis ușa după el și a proptit toporul de perete. A venit lângă mine și și-a întins mâinile spre sobă să și le încălzească. — De-acum încolo o să trebuiască să incinerez singur cadavrele animalelor. Mi-a fost mai simplu cu ajutor, dar toate se termină într-o bună zi. Oricum, a fost treaba mea de la bun început. — E chiar atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu toții. Îmi era la fel de clar lucrul acesta ca și ploaia. 34 La capătul lumii Craniile Am văzut păsările zburând peste dealul de vest acoperit de zăpadă înghețată. Apoi au dispărut din raza mea vizuală. Îmi încălzeam mâinile și picioarele la sobă și beam ceaiul pregătit de bătrân. — Ai de gând să citești vise în seara asta? mă întrebă el. O să se aștearnă zăpada și e periculos să urci dealul. Poate ar fi mai bine să nu te duci azi la bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tras fularul până sub ochi. Se auzeau doar păsările și scârțâitul zăpezii sub pașii mei. Mă întrebam ce simțeau păsările pe vremea asta. Dar animalele? Am ajuns la bibliotecă cu o oră mai devreme decât de obicei. Ea stătea lângă sobă și aștepta să se încălzească încăperea. Mi-a scuturat paltonul și a curățat zăpada adunată între ținte. Deși fusesem și cu o zi înainte acolo, mi se făcuse dor de lumina gălbuie reflectată în fereastra înghețată, de căldura pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să se încălzească încăperea. Mi-a scuturat paltonul și a curățat zăpada adunată între ținte. Deși fusesem și cu o zi înainte acolo, mi se făcuse dor de lumina gălbuie reflectată în fereastra înghețată, de căldura pe care o emana soba, de mirosul de cafea, de amintirile pierdute prin colțurile încăperii, de gesturile ei pline de semnificație. Aveam senzația că pierdusem toate astea cu multă vreme în urmă. M-am relaxat și-am respirat adânc. Trăiam cu impresia că eram pe cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pierd pe vecie toată această lume liniștită. — Vrei să mănânci ceva acum? mă întrebă ea. — Nu, nu mi-e foame. — Anunță-mă când ți se face foame. O cafea bei? — Da, mulțumesc. Mi-am pus mănușile la uscat pe mânerul sobei, mi-am întins degetele să mi le încălzesc și am privit-o în timp ce-mi turna cafeaua în ceașcă. Mi-a dat-o, dar s-a așezat singură la masă și și-a băut cafeaua. — E groaznic afară, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la sentimentele pe care ți le port, dar dacă ele urmează să se transforme în ceva nenatural, prefer să te pierd și să-mi păstrez sufletul. Se lăsă din nou tăcerea. Nu se auzeau decât cărbunii care pocneau. De marginea sobei atârnau paltonul, fularul, căciula și mănușile. Obiecte pe care mi le oferise Orașul. Lucruri simple, care aveau totuși căldura lor aparte. — M-am gândit la un moment dat să-mi ajut Umbra să fugă și eu să rămân aici. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru mine, cât și pentru ea. Când am intrat, s-a ridicat de la masă fără să zică nimic și s-a dus să pună de cafea. M-am spălat, m-am șters pe mâini și apoi m-am așezat în fața sobei ca să mă încălzesc. — Cum te simți? Obosit? Am dat doar din cap. Îmi simțeam trupul aproape inert. Îmi era greu și să ridic o mână. Citisem vise vechi timp de douăsprezece ore, fără nici o pauză, și oboseala își spunea cuvântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cer. A adus două pături din camera alăturată și m-a învelit. Părul ei mi-a atins obrazul - nu-mi aminteam când s-a mai întâmplat exact la fel. Am închis ochii, am ciulit urechile. Auzeam doar cărbunii pocnind în sobă. Mâna ei se lăsase ușor pe umărul meu. Cât mai durează iarna? — Nu știu, răspunse fata. Nimeni nu poate răspunde la o asemenea întrebare. Dar n-are cum să mai dureze foarte mult. Sper ca aceasta să fie ultima zăpadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
primești înapoi. — Am înțeles. Și-a pus palma pe ochii mei și mi-a urat somn ușor. M-a trezit la ora două și jumătate. M-am ridicat, mi-am pus paltonul, fularul și mănușile. Pentru că mi-l atârnase lângă sobă, paltonul se uscase de tot. Fata își bea cafeaua tăcută. — Vrei să ai tu grijă de armonică? A dat din cap fără să scoată o vorbă. A luat armonica de pe masă, a cântărit-o în mâini și a pus-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
grăbesc ca să ajung cât mai repede la ghereta lui. Era liniște în jur. Toate zgomotele fuseseră absorbite de zăpadă. Vântul nu bătea, păsărelele nu ciripeau. Se auzea doar zăpada scârțâind exagerat de tare sub pașii mei. Am găsit ghereta goală, soba stinsă era caldă încă, masa plină de farfurii murdare. Pipa Paznicului trona în mijlocul mesei. Trăiam cu senzația că o să pice din clipă-n clipă și o să-mi pună mâna lui mare pe umăr, ca de obicei. Uneltele ascuțite, frumos aliniate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nici greutate în spinare. Trebuia neapărat să înaintăm cât puteam de mult înainte ca el să descopere că noi am întins-o. Dacă nu scăpam de el, era vai de capul nostru! Mi-am amintit că fata mă aștepta în fața sobei din bibliotecă. Cu armonica pe masă, cărbunii încinși, ibricul cu cafea fierbinte. M-am gândit la părul ei lung care-mi mângâiase obrajii și la senzația pe care mi-o lăsaseră degetele ei când mi-au atins umărul. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
revenire a autorităților române și de plecarea în exil a familiei îi prilejuiește naratorului, prin vocea învățătorului Goma, excursuri istorico-eseistice ce amintesc de plânsul cronicarului, pe fundalul cărora ultimul Crăciun basarabean, cu colindele, bradul înalt cât școala și miresmele de sobă încinsă și tămâie, apare ca o ultimă lumină pe o hartă înghițită treptat de întunericul istoriei. Meritul artistic deosebit al lui Goma constă în capacitatea sa de a surprinde momentele cele mai acute și intense ale criminalității sociale promovate de
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
să mai scrii? și, dacă pot pune Întrebarea, de ce scriitorii au renunțat prea ușor la a mai Încerca să cucerească lumea prin literatură? Pentru că, În fond, dacă miza scrisului este strict individuală, victoria unui scriitor nu se consumă la gura sobei ci, dincolo, În mintea cititorilor. IV. Literatura angajată. Naturalism, autoficțiune, libertinaj, trash Realitatea nu va fi niciodată Îndeajuns de ultragiată În mod romanesc. Orice-ul care trece astăzi drept ceea-ce-vine-de-la-sine cere să fie Încă și fără Încetare nemăsurat pentru a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și muntenilor, ca și isprăvile de neasemuită vitejie ale atâtor voievozi înțelepți și evlavioși, C. tinde să sădească în sufletul copiilor sentimentul iubirii de țară. Căldura și naturalețea spunerii, maniera familială colocvială sunt argumente captatorii ale acestor evocări la gura sobei. Un roman cu subiect ce se vrea pilduitor este Moțodel (1934). Reușita eroului (un orfan care ajunge negustor pricopsit și filotim) vrea să arate unde duc vrednicia și stăruința. În literatura pentru copii, C. rămâne un nume distinct. SCRIERI: Mai
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
constrânge pe actor la discreție și la meditație neexhibată. Căci condiția poetului este una a limitei, „pe mal, la îmbinarea apelor”, încercând fără răgaz să „lege umbra de lumină”, sensibil la metamorfozele vieții omului și a naturii: „Vei pune-n sobă vreascul din pădure / care-a băut cu noi odată soare / și-n flacăra ce va zvoni ușure / vom auzi și ploile pe mare / și vântul cald care suia pe șure.” Același timbru elegiac, aceeași propensiune spre linia melodică a spunerii
IANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
de macedonskienele „zboruri siderale” către ideal și, mai ales, de un serafism specific, care, aducând suflarea divinului, transfigurează materia. În poezia lui C., îngeri „se-nalță și coboară / Prin groasele văzduhuri de ninsori” mărturisind FIorile dalbe, ori „stau triști pe lângă sobă / Și-și freacă aripile de rugină”, când cade „ora toamnei, pe pământ și-n cer” (Tăcere). Chipuri vii ale zbaterilor vieții și morții - de aceea, „fără pace” - tind să fie florile-simbol ale lui C. Unele - trandafirii galbeni, în care se
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
40% din materiale puțin rezistente: lemn, paiantă, chirpici, iar vechimea construcțiilor este destul de mare (aproape 60% dintre locuințe din rural au fost construite până în 1977 și doar 7% după 1989). Principala formă de încălzire a locuințelor din mediul rural este soba cu lemne (89%). La acestea se adaugă lipsa sau precaritatea drumurilor, a rețelei de transporturi interlocalități care să permită accesul populației rurale la serviciile sanitare, situate în proporție de 70-80% în localitățile urbane (Banu, 2007). Concluzii Multiplele încercări de reformare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Și când îți intra câte un șobolan sub pătură, pentru că-l simțeai când intră, nu mai făceai nici o mișcare ca să nu-l sperii, că nu te mușca, nu-ți făcea nimic, doar se cuibărea la spatele tău. Era ca o sobă domnule! Nu cred că-și poate imagina cineva că noi ne bucuram de căldura unei vietăți... C. I.: Care în mod normal îți provoacă repulsie... S. Ț.: Era foamete cruntă! Foame și frig... foamete! Nu aveam lumină în saivanele alea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
duse la noul meu conac, unde sosind și eu, găsesc gazdele mele, pe Suzi și pe mă-sa, curățind și măturând. Patul meu de lagăr fu îndată întins de Vasile, vistavoiul meu, și așezat în fundul casei pe o rogojină, aproape de sobă. Cu ce curiozitate, îmi aduc și acum aminte, se uita fetișcana la patul meu - un pătișor portativ, larg de vreo 75 cm nu mai mult, lung de 1 m și 60 cm și care se strângea cu mare ușurință, dar
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pașii celor ce aleargă de la una la alta și mai aud și cum se închide cu putere ușa cuptorului în bucătărie. Tata trântește ușa camerei mele și o traversează târșâindu-și halatul; în camera de alături cineva strânge cenușa din sobă; Valli strigă răsunător în anticameră, de parcă ar striga pe o stradă din Paris, ca să afle dacă pălăria tatei a fost deja periată; o șușoteală, care vrea pesemne să mă cruțe de vorbitul cu glas tare, provoacă urletul unui răspuns. Cineva
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
barăci de proastă calitate care adăposteau prizonierii. De vreme ce lagărele erau fie în construcție, fie într-o stare jalnică, multor barăci le lipseau și cele mai rudimentare utilități. Căldura era considerată un lux, accesibilă doar când se puteau îndeplini trei condiții: sobă, lemne sau combustibil și geamuri intacte. Mulți deportați își dădeau seama că geamurile erau sparte sau lipseau cu desăvârșire, realitate ce putea fi tolerată în scurtele veri, dar de nesuportat la -30° C iarna. Magyari descrie locuința în care era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mâini așa ca să putem ieși din zăpadă, să mergem mai departe, și când am ajuns în lagăr... era tot prici din ăla, cu scânduri din aia groase, plin, plin cu gheață, plin, plin cu gheață. No, ce facem? Era o sobă făcută din cărămidă, aia era spartă, țăndări făcută... no, ce facem că pături aveam numai din aia slăbuțe, no Misi ce facem? Săracu’ fratele meu, am stat așa, cum sa spun unul lângă altul..... Șocul unei astfel de priveliști nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a se constata proveniența lor. III. DELA AGENȚI În Bacău circulă zvonul că evreii îndrăznesc să semnaleze aviatorilor ruși prezența obiectivelor militare importante, pentru ca astfel să se orienteze. La Dorohoi și Iași, unii evrei au așezat lămpi aprinse în coșurile sobelor, pentru a indica aviatorilor ruși că acolo se găsește orașul. Autoritățile polițienești sesizate au început cercetări. În cercurile evreiești din Bacău se vorbește cu intensitate despre un succes al armatei sovietice, arătându-se că trupele roșii ar fi atacat cu
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
a vă raporta că în urma măsurilor luate s'a amenajat la Vapniarka, un lagăr pentru internarea comuniștilor din țară. Lagărul este instalat în fostele cazărmi sovietice și se găsește în stare bună neavând nevoie decât de mici reparații ca: geamuri, sobe etc. și deci poate fi imediat pus în funcțiune. Dimensiunile cazărmilor credem că vor permite internarea a circa 15-20.000 inși. Totodată ne permitem a supune cunoștinței Dv. că aceste cazărmi se găsesc în imediata apropiere de stația Vapniarka (nod
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]