3,952 matches
-
de puncte care probează că ideala coagulare a perspectivei spre lume nu s-a realizat deplin, că o agitație subterană o face mereu problematică. Frecvența conjuncției disjunctive "sau" sugerează nesiguranța și labilitatea opțiunilor, cu alternative mereu posibile. Așadar, și în sonetele sale, Ilarie Voronca rămâne, în esență, el însuși: o sensibilitate rănită, elegiacă, neliniștită, care a fost mereu cea a avangardistului, și căreia "armura" sonetului nu-i poate asigura decât o foarte relativă protecție. UN POEM AL „SINTEZEI MODERNE” Încercând o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Frecvența conjuncției disjunctive "sau" sugerează nesiguranța și labilitatea opțiunilor, cu alternative mereu posibile. Așadar, și în sonetele sale, Ilarie Voronca rămâne, în esență, el însuși: o sensibilitate rănită, elegiacă, neliniștită, care a fost mereu cea a avangardistului, și căreia "armura" sonetului nu-i poate asigura decât o foarte relativă protecție. UN POEM AL „SINTEZEI MODERNE” Încercând o situare istorico-literară a poeziei lui Ilarie Voronca, G. Călinescu nota, în recenzia consacrată volumului Brățara nopților, aceste rânduri pe care urma să le reia
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Trădare a spiritului avangardist? - Răspunsul poate fi dat din două direcții. Mai întâi, observând că, la fel cu majoritatea militanților mișcării, și Voronca se „clasicizează” într-o fază mai târzie a creației și gândirii sale (Ultimele sale poeme românești sunt... sonete!). Pe de altă parte însă, avem aici o dovadă a deplinei sale reprezentativități pentru o avangardă literară pe drept cuvânt definită prin formula integralistă a „sintezei moderne” sau, mai recent, prin aceea a unui „avangardism prudent”, ca „tentativă de a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de sus ale profesionalizării, nu mai încape nici o îndoială. Prestigiul său, în atare direcție, a fost "omologat" de mai multe premii naționale și internaționale și e suficient să le amintesc pe acelea care au încununat capodoperele de tălmăcire care sunt Sonetele lui Michelangelo sau traducerea integrală a Florilor răului de Baudelaire. Dar, lucru grăitor, în cv-ul autorului nu există nici o răsplată de aceeași anvergură pentru poezia originală. De altfel, cantitativ, poezia lui C. D. Zeletin este modestă, putând fi adunată într-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de la Editura Sfera din Bârlad 368, prin care "Academia bârlădeană" l-a sărbătorit la cei 70 de ani împliniți pe 13 aprilie 2005. Nu mai mult de 145 de pagini, înglobând texte din Călătorie spre transparență (1977), Andaluzia (1986) și Sonete de odinioară, adunate din varii reviste. Într-o parcimonioasă Mărturisire, datată 13 martie 2005, pusă în loc de prefață, C. D. Zeletin ne avertizează că e vorba de "o suită de poezii alese", atâtea câte a crezut poetul că-l reprezintă în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
solitudinii, care "geniu" se vădește, diafan ironic, puternic prin... descreștere: "Iar geniul solitudinii descrește / din sunet și-n lumină se arată: / un solz luxat pe trupul unui pește". Unda de umor se strecoară și mai insidioasă în cele zece măiestre sonete finale, false poezii ocazionale. N-avem decât a regreta că poezia lui C. D. Zeletin pare puțină cantitativ, dar a sosit momentul să-i recunoaștem comorile ascunse, din perspectivă transmodernistă, și să decidem că poetul nu e cu nimic mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de sentimentul golului, al suspendării: „Îi gol, îi larg, nu simt nimic - / Ceasornicul a stat” (Singurătate). În poeziile din Suave flori V. se eliberează de artificiile simboliste, ajungând la simplitate; prin echilibrul reținut și tandru, unele secvențe amintesc vag de sonetele eminesciene („Și mai mult acum îți placi tu ție/ Și te întreci pe tine-n toate cele;/Ai prins în ochi lucirile de stele/ Și toată-ai prins o dulce sprintenie”). În fond, lirica lui V. indică o sensibilitate clasică
VERNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290496_a_291825]
-
literar. Aici intră mai întâi producțiile redactorilor și ale celor apropiați redacției: Nichita Macedonski oferă (iscălind și Nik, Niki, Nikita, Pavel M. Florentin ori Paul Florentin) versuri, poeme în proză și schițe; Leontin Iliescu dă „peisaje”, lirică erotică, precum și multe sonete; Victor Bilciurescu e autorul unor amintiri despre literați cunoscuți; Nicolae Țincu e prezent cu poezii originale și traduceri (Ierusalimul liberat al lui Torquato Tasso), dar și cu piese de teatru (Bacalaureata, Femeia cu ochii verzi); Constantin A. I. Ghica și Mihail
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
negreață, și face loc unui comentariu negativ despre romanul Adela al lui G. Ibrăileanu (Ion Tudosiu, Peste bord cu „Adela” d-lui G. Ibrăileanu). Sunt prezenți cu versuri I. Peltz (Izmeneli), Al. Bilciurescu (Balada fantastică, Fata cu păr de lup, Sonet magic), Al. Gregorian (Praga, Drumurile), D. Karnabatt (Aici), Teodor Scarlat (Moment din Strawinsky), Emil Gulian (Vlad Țepeș, din volumul Duh de basm, recent apărut), iar poeme în proză dă Octavian Șireagu. Câteva schițe și nuvele aparțin lui N. D. Cocea
VIAŢA DE AZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290520_a_291849]
-
Alexandru Ghica, completat de reproducerea notiței despre acest eveniment din „Curierul românesc” al lui Ion Heliade-Rădulescu. Câteva anecdote teatrale sunt selectate din „amintirile” lui I. L. Caragiale. Literatura originală e prezentă în fiecare număr: versuri de Alfred Moșoiu (Scrisoare), D. Teleor (Sonet), Oreste (Și dintr-un zâmbet...), N. Rusu-Ardeleanu (Dorința), Ion Dragoslav (Primăvara) și Marcel Romanescu (sonetele Sărutul și Aurorei), epigrame ale directorului revistei, care își ascunde identitatea și sub iscăliturile Mio, Miz, Mihail I. Miozin. Fără semnătură apar traducerile Plăcerile vederii
VIAŢA ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290516_a_291845]
-
Heliade-Rădulescu. Câteva anecdote teatrale sunt selectate din „amintirile” lui I. L. Caragiale. Literatura originală e prezentă în fiecare număr: versuri de Alfred Moșoiu (Scrisoare), D. Teleor (Sonet), Oreste (Și dintr-un zâmbet...), N. Rusu-Ardeleanu (Dorința), Ion Dragoslav (Primăvara) și Marcel Romanescu (sonetele Sărutul și Aurorei), epigrame ale directorului revistei, care își ascunde identitatea și sub iscăliturile Mio, Miz, Mihail I. Miozin. Fără semnătură apar traducerile Plăcerile vederii, după Les Peintures modernes de John Ruskin, un fragment din farsa lui Molière Gelozia lui
VIAŢA ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290516_a_291845]
-
Cronica teatrală”, „Cronici franceze”, „Profiluri”, „Cărți”, „Cronica ideilor”, „Viața plastică”, „Cronica săptămânală” (cu subrubricile „Revista revistelor”, „Ecouri”, „Scrisori”, „Bibliografie”, „Expoziții”, „Cărți și reviste streine”), „La ce lucrează scriitorii” ș.a. În vederea promovării literaturii originale se organizează concursuri pentru schițe și pentru sonete. La rubrica „Pagini alese” sunt reproduse fragmente din opera lui Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, a Hortensiei Papadat-Bengescu, a lui E. Lovinescu, Paul Zarifopol. Rubrica „Opere și autori” e susținută episodic de Pompiliu Constantinescu și de G. Călinescu. Au mai scris
VIAŢA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290527_a_291856]
-
prefect și deputat. Pe când era student la Paris, a tipărit o broșură de versuri, Preludii (1875), dedicată lui Al. Macedonski și prefațată de acesta. A fost, se pare, primul discipol al lui Macedonski. Maestrul, la rându-i, îi închina un Sonet (1877). Încercările poetice ale lui V. sunt versificări stângace, de inspirație istorică sau patriotică, pe urmele lui Dimitrie Bolintineanu și Grigore Alexandrescu (Umbra lui Mihai în Valea Călugărenilor, Umbra lui Tudor, Gândirile patriotului român, Urare României). La „Familia”, în aceeași
VINES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290576_a_291905]
-
Gâlman (Dor pustiu), schițe și povestiri de Ion Chiru-Nanov (Două lumânări, Fala Oprișenilor, fragment de roman), Ion Dragoslav (Moș Pitac), G.M. Zamfirescu (În parc, proză poematică, sub aceeași semnătură Gemi-Zam), Florin Chiru-Nanov, A. Davidescu, traduceri din Nora Cloud și Góngora (Sonet), realizate de Antonian Nour, sau din Charles Baudelaire (Omul și marea) de Nina Codreanu. De asemenea, apare un studiu de psihologie socială de Antonian Nour (Bazele naturale ale amorului), rămas neterminat, evocări ale scriitorilor Alexandru Depărățeanu, St. O. Iosif sau
VIFORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290560_a_291889]
-
categorie este aceea a începătorilor, pe care redacția i-a primit întotdeauna cu o deosebită înțelegere. Între ei se află Tudor Arghezi cu poemul în proză Senar și cu Versuri, Mihail Sadoveanu cu poezia Amurg, Ion Minulescu, autor al unui sonet, Gr. Pișculescu (Gala Galaction) cu Auroră mistică și Gabriel Donna, D. Karnabatt, Iuliu Dragomirescu. În 1903 li se alătură G. Bacovia cu trei poezii. Sadoveanu colaborează și cu povestiri (Dușman, Bine crescută, O frază nemerită), trimise de la Iași, și tot
VIEAŢA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290553_a_291882]
-
Caii pasc iarba sfântă în cer..., / Cling-cling! Lerui-ler! (Ninge). Există o vizibilă interferență între peisajul bucovinean și peisajul moral, dominat de o tristețe difuză a amurgului vieții, poezia senectuții fiind mai persistentă în versurile ce vor intra în volumul postum Sonete (1983), din care se reține Acteon, unde mitologicul vânător este transformat de zeița Artemis, surprinsă goală la scăldat, într-un cerb ce aleargă peste poieni de timp: „Tristele m-alungă spre departe/ și rup din carnea mea cu dinți de
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
stea, București, 1973; Satul cu oameni frumoși, București, 1975; Pasărea Phoenix, București, 1976; Poemele de-acasă, Iași, 1977; Arboroasa, București, 1978; Cerbul singuratic, București, 1979; Poeme sub drapel, București, 1979; Dulcile și uneori ciudatele aventuri ale unui reporter, București, 1981; Sonete, București, 1983. Traduceri: Walter Nowotny, Eu scriu împotriva lupilor, Iași, 1980. Repere bibliografice: I. Sîrbu, „Valea Fierului”, „Iașul nou”, 1953, 3-4; Ion Mihăileanu, „Valea Fierului”, „Almanahul literar”, 1953, 24 decembrie; Georgeta Horodincă, „Valea Fierului”, RMB, 1954, 2 881; Mihai Gafița
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
1978, 5; Virgil Nistor, „Arboroasa”, ST, 1978, 8; Fănuș Neagu, Cartea cu prieteni, București, 1979, 220-221; Lit. rom. cont., I, 237-238; George Muntean, De despărțire, RL, 1981, 52; Prezențe militare în știința și cultura românească, București, 1982, 273-276; Haralambie Țugui, „Sonete”, CRC, 1983, 46; Virgil Nistor, „Sonete”, ST, 1984, 2; Iorgulescu, Prezent, 134-135; Victor Crăciun, Mărturia marilor conștiințe scriitoricești, CNT, 1986, 8; Radu Vaida, Pagini despre Bucovina, MS, 1988, 1; Rachieru, Poeți Bucovina, 505-509; Popa, Ist. lit., II, 282; Dicț. scriit
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
1978, 8; Fănuș Neagu, Cartea cu prieteni, București, 1979, 220-221; Lit. rom. cont., I, 237-238; George Muntean, De despărțire, RL, 1981, 52; Prezențe militare în știința și cultura românească, București, 1982, 273-276; Haralambie Țugui, „Sonete”, CRC, 1983, 46; Virgil Nistor, „Sonete”, ST, 1984, 2; Iorgulescu, Prezent, 134-135; Victor Crăciun, Mărturia marilor conștiințe scriitoricești, CNT, 1986, 8; Radu Vaida, Pagini despre Bucovina, MS, 1988, 1; Rachieru, Poeți Bucovina, 505-509; Popa, Ist. lit., II, 282; Dicț. scriit. rom., IV, 749-750. S. I.
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
sub sigla revistei sunt prezentați Octav Botez, Mihai Codreanu și Mihail Sadoveanu. Cu Momente din viața scriitorilor (Dante, Vigny, Huysmans) figurează C. Săteanu, în timp ce Ion Dafin traduce din Lamartine, iar Ilarie Pustnicu și Ionel Fr. Botez din Leconte de Lisle (Sonet, Nox). Sumarul mai cuprinde „Revista revistelor”, unde sunt incluse comentarii despre cenaclul Sburătorul și despre cel al „Vieții românești”, rubricile „Vitrina teatrală”, „Cronica dramatică”, „Cronica plastică”, „Cronica cinematografică”, completate de „Cronica științifică” alternant cu „Cronica medicală”, „Cronica socială”. La „Vitrina
VITRINA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290592_a_291921]
-
a cultiva „amintirea trecutului istoric cu mărețele-i fapte”, vorbind despre „vitejia neamului românesc și despre armata țării”. Poezia Ostași... de A. C. Cuza este o ilustrare literară a acestui deziderat practic. Fascicula mai conține versuri de Alexandru Macedonski (Sonnet lointain... - Sonetul din zori), Mircea Demetriade (Către drapel), Cincinat Pavelescu (Celor rămași), Iuliu I. Roșca (Oștenilor români), Alexandru I. Șonțu (Omagiile mele), Constantin Cantilli (Auroră și apus), Virgiliu N. Cișman, o proză de Petru Vulcan (Turbanul și împărăteasa, poveste din campania de la
VIITORULTAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
și nu către un stat Înglobant, prea puțin centralizat. Voi analiza, În continuare, câteva texte menite să pună În evidență diferitele „patrii” imaginate de intelectualii ardeleni. În anul 1839, Nicolae Pauleti XE "Pauleti" , student la Seminarul greco-catolic din Blaj, scria sonetul „Dragostea patriotică”, ale cărui versuri ilustrau tensiunea existentă Între atașamentul față de „patrie” - patria Înglobând mai multe națiuni - și cel față de propria comunitate etnică. În acest fel, Pauleti acredita versiunea identitară a unei patrii transilvane multinaționale: Înaintează Între omenire, Cu pași
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
modernà a fost, încà din zorii Renașterii, în egalà màsurà una a "formei preexistențe", a formei ce precede prin arhitectură constrîngerilor sale cuvîntul absent, și face sens - sau protejeazà sensul - amenințat, al ființei. Marile forme fixe ale tradiției poetice occidentale (sonetul, sextina, balada, terțina etc.) șunt creații culte, invenții ale unor autori/scriitori, avîntd un program poetic și o justificare filosofico-matematicà precisà, reconstituibilà, iar nașterea lor marcheazà tot atîtea momentum-uri în istoria poeziei. Ronsetul lui Horia Bàdescu nu face excepție
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
program poetic și o justificare filosofico-matematicà precisà, reconstituibilà, iar nașterea lor marcheazà tot atîtea momentum-uri în istoria poeziei. Ronsetul lui Horia Bàdescu nu face excepție: construit pe baza a douà forme fixe anterioare (și de glorioasà tradiție), rondelul și sonetul, el se supune exigentelor fundamentale ale oricàrei forme fixe, definindu-se printr-un set limitat de constrîngeri, manifestate la diferite nivele ale procesului semantic al poemului (metric, rimic, strofic, semantic, lexical, gramatical etc.), si aflate în obligatorii relații (de convergențà
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
aflate în obligatorii relații (de convergențà sau divergențà) între ele. Formă fixà conferà tabularitatea poemului, ea se oferà vederii și "asigurà", prin efectele semantice ale constrîngerilor interrelate, un prim sens al acestuia. Ronsetul este alcàtuit din paisprezece versuri (că și sonetul), împàrțit, precum sonetul de tip englez, într-un bloc tipografic masiv, de douàsprezece versuri, càruia i se adaugà un envoi al ultimelor douà. Rîma este sàracà atît că numàr, cît și ca dispunere, contribuind la efectul de insistențà, incantatoriu, presupus
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]