5,168 matches
-
cu-a’ lor palavre. Oana Muscă-i la Cultură. De n-ar face mușițe! Noi mafii să intre-n tură Dup-a’ slavei arșițe. Eu beau votcă, țuică, gin Cât încape-n degetar, Dar de-i din Cotnar un vin Sorb pe-ncetul un pahar. De ai iertat greșeli ce-au fost Și-ți amintești, tu n-ai iertat. Altminteri, sub ăst mare rost, Înșelăciunea te-a curtat. * De la Rasputin pân’ la Putin Sânge mult, nevinovat A tot curs sub falsul
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
deasupra vetrei, oaspeții își treceau vremea bând din berea stăpânului casei și înfulecând niște pește; când cina fu gata, mâncară cu poftă, vorbind mai mult între ei, fără ca gazdele să-i înțeleagă, bând la fel de mult și râzând tare. în timp ce își sorbea fiertura ori întețea focul, Audbert îi urmărea cu o teamă tot mai mare. îl îngrijora mai ales cel mai înalt dintre ei, cu fața fioroasă, cel pe care Balamber îl numea Odolgan: nu-i trebuise mult ca să se îmbete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
om. A devenit întunecat, schimbător, ucidea tot mai ușor, până când... — Până când îi veni ideea să se ducă la Atila! încheie Sebastianus. Nu-i așa? îndurerat, Divicone încuviință: — A hotărât să-l caute pe Atila și astfel și-a pierdut sufletul! Sorbi îndelung din paharul său de lemn, apoi rămase privindu-l scrutător și învârtindu-l între degete, fără să mai zică nimic. Era deja târziu și mulți mușterii părăsiseră deja sala de mese ca să se ducă la dormitoare. Gazda și servitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alcătuită aproape în întregime din trupe auxiliare și, cu siguranță, avea să cedeze de îndată ce soldații vedeau străfulgerând sulițele gepizilor și ale turingienilor care-i înfruntau. Și cu acea ocazie, Balamber putuse să vadă pe Atila doar de la distanță, dar îi sorbise avid cuvintele, unindu-și apoi vocea cu vocile celorlalți, fără număr, atunci când el se îndepărtase în aclamațiile oamenilor. Doar după aceea aflase de la Onegesius care erau ordinele pentru el. Acum se afla acolo, la zece pași înaintea oamenilor săi, plimbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tânărului și îi înălță capul. — Cine v-a atacat? îl întrebă. — Burgunzi, șuieră el într-un horcăit. Ne-au... luat... prin surprindere. Ceru apă, iar Balamber, cu un gest scurt, luă burduful de la Toraman și-i dădu să bea. Băiatul sorbi puțin și sughiță, apoi reluă: — îi conducea o femeie. Ea... l-a ucis... pe tatăl meu. Ea e... Muri fără să-și încheie fraza. Oricum, Balamber ghicise deja numele pe care el nu ajunsese să-l pronunțe. Frediana! Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ești cu vreo iubită De la Domnul dăruită Dăruiți-vă fiori, Decuseară până-n zori! Fie-ți inima o carte, Visele-mplinite toate, Iubire, zile senine, Să nu uiți: Fă numai bine! UNDE AMARE M-am îndulcit cu patimă nebună, nebună, Mereu am sorbit-o din ochi cu plăcere, M-am aplecat spre pământ, cu durere Am privit cerul rugându- i pe zei Să-i scuture în cale flori de camei. Trist - o surprind suspinând câte-odată, O privesc, nu-înțeleg, și-s mirată Nu-i
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
după supă. Decise, în cele din urmă, că el e diferit de ceilalți. Era suficientă cea mai simplă analiză pentru a înțelege faptul că citirea gândurilor, absorbția efectivă a minții altuia, nu era cuprinsă în lexiconul vieții lui Peters. Își sorbea încet supa când doctorul McLarg apăru. Văzut în realitate, și nu prin imaginea transferului de memorie de la Peters, doctorul era un om bine clădit, de vreo treizeci și cinci de ani, și avea niște ochi cafenii, iscoditori. Povestea aflată în spatele prezenței fizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
din corn de inorog, era bogat ornamentată, precum potirul Sfântului Graal, în care Iosif Arimateanul strânsese sângele scurs din trupul răstignit al lui Isus. Bătrânul își privi chipul oglindit de luciul catifelat al hidromelului din vas, pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în porții mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Purta părul strâns la ceafă și bluze simple, de pânză topită, care lăsau să i se ghicească bustul cu sânii mari, ușor leneviți de alăptare. Avea ceva din simplitatea și liniștea unei icoane. Părea că respiră lumină, pe care o sorbea cu toți ochii porilor, ca pe un abur străveziu. Cămașa de borangic nu-i ascundea trupul, ci doar îl încețoșa, făcându-te să mijești ochii, ascuțindu-ți privirea pentru a încerca să deslușești granița aceea incertă dintre lumină și trup
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
medicală doamnei M.... Am întrebat-o din nou dacă, în adevăr, n-a răcit noaptea trecută pe drum. "Deloc. Nu știi că "femeilor nu li-i frig niciodată"? Cum era să răcesc?'' Pe urmă s-a izolat oarecum de noi, sorbind rar dintr-un ceai, potrivindu-și mereu pelerina, încercînd niște mănuși, deschizând în răstimpuri ochii mari - ca în fața unor surprize - gândurilor ce i se perindau prin cap, într-o solilocvie mută... La un moment, privindu-mă serios și fix, plecă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a păstra nuanța momentului unic făceau clipa mai rară și pe femeia de alături mai prețioasă decât dacă aș fi mers cu brațul după talia iubitei. Dacă ea mi-ar fi spus acum cuvântul unic, mi-ar fi dat să sorb tot văzduhul albastru, dar aș fi regretat poate că farmecul ascuțit se rupe. Adela se conformase inconștient momentului. Atârnată de brațul meu, tot mai greu, tăcea, privindu-mă din când în când scurt, fără să întoarcă spre mine capul, numai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fi luat un copil vată de zahăr pe bețișor parfumat și ar fi Întins-o, jucându-se, pe cer. Îți venea să te ridici pe vârfuri și să le culegi dulceața cu buricul degetelor sau cu vârful buzelor Însetate să soarbă toată sfințenia ce plutea În Înălțimi. La aeroport, pe Mașa o aștepta un delegat al firmei Golden Weyr, care o angajase să lucreze În Țara Sfântă, un domn grăsuț, Între două vârste, Îmbrăcat Într-un costum de un alb impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bătrâna se credea Încă destul de atrăgătoare, purtându-se ca o fetișcană de șaisprezece ani. Pe plajă, Mașa și bătrâna jucau badmington sau tenis, după care se așezau la o terasă și-și comandau café frapé și juice, pe care-l sorbeau, din pahare mari, cu paiul. Bătrâna se dovedi a fi și o dansatoare Înrăită, astfel, cum Începea să cânte muzica, se apuca de dans. Mașa trebuia să-i țină isonul, altfel bătrâna intra În isterie. În oraș, ieșea În pantalonași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bătrânei Îi plăcea să joace rolul lui Iago. Scena balconului le dădea o oareșicare bătaie de cap, bătrâna fiind nevoită să se cațere pe o scară, iar Mașa, să stea Îngenuncheată pe parchet, cu un buchet de trandafiri În brațe, sorbind-o din priviri. Când ajungeau la „O, nu-mi vorbi de lună, căci schimbătoarea lună Își schimbă fața În fiecare lună“, bătrâna nu se putea abține să nu scoată din gâtlejul ei un urlete sinistru, ce chipurile imitau o haită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lăsă Însă bătut cu una cu două. „Dacă-i vorba de halucinație, halucinație să fie“, Își spuse el și se duse direct la găleata de apă dosită Într-un colț și fără să mai ia polonicul o ridică deasupra capului sorbind Însetat din ea. Apa Îi produse o stare de șoc În organism. Subotin simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În stomac. dar senzația plăcută dură doar o clipă. După care stomacul lui se cabră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu pare prea diferită de cea de aici. Sunt și japonezi, și șobolani, și canguri, și proroci, și monștri biblici... Într-adevăr, tot ce-i aici există probabil și dincolo, doar că sub o altă formă, ceva mai deformată.“ Extraterestrul sorbi un gât din păhărelul de horilcă, după care continuă: - Alcoolul Îngurgitat cu noaptea-n cap Începu să-și facă efectul. Ippolit Își reveni din spaimă, prinzând din ce În ce mai mult curaj. În fond, de ce ar fi trebuit să-i fie frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prietenei sale, după care Închise geamurile.Cu o oarecare tentație, privi către bar ce era evident bine aprovizionat de el, cu tot felul de băuturi aduse din import. Îi mai dădu târcoale În câteva rânduri și, În cele din urmă, sorbi un păhărel. Avu intenția să mai bea unul - dar organismul suprasaturat - refuză ideea. Restanțier, cu odihna și somnul,se prăvăli În așternut, unde după câteva zvârcoliri adormi. Tony Pavone era născut În România. În urmă cu doi ani de zile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o mărturisire...” „Ne faci curioși, doctore...” - miorlăiră cei trei apași În cor golind paharele și așezându-le zgomotos pe masă. „Liniște...!” porunci Doctorul afișând o figură serioasă. Își umplu din nou paharul pe 9 Legea Junglei Dumitru Crăc care-l sorbi dintr’o Înghițitiră articulând. „Bunul nostru amic, domnul inginer Tony Pavone, a cucerit apsolut toate femeile frumoase din bătrâna noastră capitală...! Mare minune dacă, cele rămase nu-și vor pune capăt zilelor...desigur, din gelozie!” Apașii izbucniră Într-un sinistru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Balaurul avea zarurile, pe care le transfera dintr’o mînă În celaltă evident nerăbdător. Monologă: „Ce mai așteptăm...?” La rândul lui Doctorul, așeză banknotele În ordine valorică.Câteva momente le mai privi insistent - hipnotizându-le apoi turnă băutură În pahare.Sorbi două Înghițituri, articulând zâmbind: „Putem Începe...” Traseră la sorți cine are dreptul să arunce primul zarurile, iar sorții au decis: Gică picior de lemn avea dreptul la acest privelegiu. Cu mutra concentrată la maximum, acesta Își așeză cât mai confortabil
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
scuze...! După cum vede-ți, războiul s’a terminat, deci, puteți veni mai aproape de noi. Dar priviți, efectiv nu mai avem ce bea,constată el mirându-se și, săgetându-l pe balaur privind În direcția barului: „Băiete n-ai venit Încă...?” Sorbind paharele cu o sete contagioasă, având În vedere nopțile nedormite, borfații se cam chercheliră. Începură să depene glume În care se râdea cu gura larg deschisă uitând repede de buzunarele lor goale - În timp ce cap de mort, fredona o melodie. Gică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu Îngăduință. „Recoltă propie...?” „Ați ghicit domn’inginer...” - răspunse șeful de echipă. De fapt costă mai puțin, iar calitatea nu poate fi neglijată...! Strugurii au fost aleși, bob cu bob... Dar vă rog, gustați...!” Tony Pavone duse sticla la gură sorbind o Înghițitură. Spre mirarea muncitorilor Însă, fu nevoit s’o scuipe repede având vaga senzație, În sticlă se afla... „Otravă...”. Înapoie sticla fără o altă explicație, ar fi dorit să justifice gestul, Însă,efectiv, nu mai putea deschide gura și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În sticlă se afla... „Otravă...”. Înapoie sticla fără o altă explicație, ar fi dorit să justifice gestul, Însă,efectiv, nu mai putea deschide gura și, nici să articuleze măcar un singur cuvânt. Contrariat, șeful de echipă duse sticla la gură sorbind câteva Înghițituri zdravene, apreciind. „Probabil, ați făcut-o lată aseară, domn’ inginer. Puțină odihnă nu strică...!” Tony Pavone zâmbi forțat. Mai făcu o tentativă să le adreseze cîteva cuvinte, Încercare zadarnică. Capul Îi vâjia, iar câteva momente avu senzația unor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
poate chiar bază materială statornică În situția ei actuală. Având În suflet această convingere, În primele ore ale dimineții Îi vorbise deschis dorind să-i atragă atenția prin cuvintele ei armonios meșteșugite și debitate din care el nu pricepuse nimic. Sorbi o Înghițitură de șampanie, Înălțând privirea către el. „Timpul, momentul nu-mi permite să repet cuvintele smulse din sufletul meu, din care sunt sigură, tu na-i Înțeles nimic azi dimineață. Am să Încerc totuși să-ți fac o mică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-i. „În câteva minute mă voi ocupa numai de dv., până atunci Însă,vă rog să serviți un păhărel cu țuică. Umplu păhărelele, ciocni, Îl bău dintr’o Înghițitură pe al lui, plecănd În treburile sale. La rândul lui Nando, sorbi câteva picături, le vântură de câteva ori prin gură ca un bun cunoscător - decretând. „Prună adevărată! Această licoare trebue băută În loc de aiazmă...! Eu propun să Încercăm, poate ne vinde și nouă câteva sticle...” „Fii În pace...! Dacă a oferit să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Doi pentru mine și doi pentru prietenul meu, cu o mică rugăminte...! Fiecare curcan luat În parte să nu cântărească mai mult de zece kgr. Cer scuze, doresc să fie pregătiți oarecum mai repede, sunt puțin grăbit...!” „Desigur, până mai sorbiți o gură de țuică...” „E om de treabă - aprecie Nando privind cu interes În curtea fermierului.Nu-i rău deloc la țară, sunt sigur, poate mi-ar place...” „Cu o singură condiție...” - silabisi Tony Pavone. „Să na-i tangență cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]