5,679 matches
-
un loc unde, după coborârea multor scări, fusese lăsat de izbeliște. După câteva ore bune, nu mai putuse să le țină șirul, fusese târât pe alt rând de scări, încăperi și drumuri până la un car, primind lovituri de suliță în spinare și fiind insultat. Când și când carul se oprea și, unul după altul, tovarășii săi de suferință i se alăturau, azvârliți claie peste grămadă. Ajunși în fine pe malul unui râu, se treziseră în cala unui vas. Călătoria pe râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au slăbit brusc frânghiile, după care a fost trasă cu toată puterea în jos de brațe. S-a auzit un zgomot sec, ca și cum s-ar fi rupt pe neașteptate un ham, și vârful însângerat al parului s-a ivit prin spinarea lui Romilde, la nivelul gâtului și al omoplatului stâng. Corpul, după ce s-a curbat, s-a făcut moale, alunecând încet în jos de-a lungul parului: ghemuit în pulbere și sânge. Atunci mi-am amintit de profeția lui Garibaldo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nervii îi încremeneau, murind unul câte unul. Cu un ceas înainte de revărsatul zorilor a murit în brațele Gailei, sufocat de o moarte îngrozitoare; poate că nu doar de la mușcături, ci și din pricina unei răni infectate pe care o avea pe spinare, probabil mai veche, și despre care nu ne zisese nimic. Locul unde ne aflam, la câteva palme adâncime, era pietros. Am săpat totuși o groapă cu mâinile și, dând la o parte pietrele cu spadele și cu sulițele, am rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
reușit să i-o smulgă din mână. Moment în care, după atâta vreme, l-am implorat pe Cel de Sus, care ne-a întins din nou o mână. În timp ce Grimoald încerca să-și îmbărbăteze fratele, și-a dat seama că spinarea îi era pătată de căcăreze de oaie. Rotari s-a uitat mai bine la iarba din poiană și a priceput că pe-acolo trecuse o turmă. A observat o potecă strâmtă care intra în pădure; a mers să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cunoscut pe winnili și i-au numit „longobarzi“ din pricina lungilor bărbi pe care le purtau bărbații... Ajuns la acest rând al cărții, am făcut un semn, fiindcă Vibana m-a strâns de mâna cu care o țineam, și-a încordat spinarea, a dat ochii peste cap și a murit. Inima mea chinuită a primit lovitura de grație de la poporul pe care-l iubeam. Diavolii și-au făcut apariția, ascunși în cugetul tinerilor de pe domeniu, stârniți fiind de invidie. Au încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
face s-a făcut, și ceea ce se va mai putea face se va face. Acum mă duc să mă rog la cel care poate toate cele. Garibaldo era istovit și de-abia se mai ținea pe picioare; îl durea cumplit spinarea și greutatea sa la mers nu era cauzată, așa cum bănuisem, de statul exagerat în genunchi. S-a prins de mine, cu o grimasă de durere. - Du-mă până acasă, a șoptit. I-am oferit brațul, încurcat, deoarece prin acel gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
camaradului meu să se oprească și n-am scos capul decât ca să privesc. Pe țărmul îngust și stâncos doi bărbați se uitau după pânza unui vas aflat la orizont. O ambarcațiune cu vâsle, încă departe, se apropia agale. Am recunoscut spinarea demonului și am fost pe loc cuprins de ură. Zgomotul valurilor acoperise rumoarea pașilor noștri. Am tras din teacă scramasaxul, pregătit să lovesc. Ceea ce l-a făcut să se întoarcă brusc spre mine n-a fost șuieratul lamei, ci scrâșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Altceva nimic? Doar marfă falsificată în schimbul vieții tale? Și ce-are asta de-a face cu viața lui Rotari? S-a așezat, ca și cum ar fi urmat o flecăreală între doi prieteni, pe scara din jurul altarului, de care și-a sprijinit spinarea. Nu mai era omul nepăsător de la început. - Ai rămas tot un negustor sirian, degeaba vrei tu să treci drept longobard. Ei bine, Stiliano, viața lui Rotari se află în secretul pe care îl am aici. S-a bătut în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la culcușul său, să doarmă chiar în timp ce pășea și să fie silit să se scoale chiar înainte de a-și curma somnul“. Era suficient să dai uitării un „Amin“ în cor ca să fii pedepsit cu cincizeci de lovituri de nuia pe spinare, și, dacă apucai să înghiți un dumicat în plus față de ceea ce ți se cuvenea, o săptămână o duceai doar cu pâine și apă. Deosebirea de alți benedictini exista și în felul de a se îmbrăca; regula neprevăzând interdicții de formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
odaie înecată în praf și pustie. Atunci am întrebat un cizmar care-și avea maghernița în apropiere dacă văzuse pe cineva. Mi-a răspuns că a văzut cu o zi în urmă un individ cam zdrențăros cu o desagă în spinare. - Fie ca Regele cerurilor să mă ierte, domnule. A intrat în casa aceea părăsită și deja de un an aflată în proprietatea curții regale. Nimeni n-ar fi avut curajul nici măcar să treacă acel prag. L-am întrebat de ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vrut să-i surprindă expresia feței - poate batjocoritoare -, dar era prea Întuneric În cameră; cu greu reușea să distingă linia cefei pe albul pernei. Respira lent, regulat. Se lipi de trupul ei. Își plimbă ușor degetele de-a lungul șirei spinării. Se excită când Îi atinse fesele. Lăsă un deget să alunece peste cămașa de noapte, peste crăpătura dintre ele. Maja nu se trezi. Elio agăță cu unghia poala cămășii și o trase Încet În sus. Descoperi stupefiat că soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i o zonă foarte erogenă, din spatele urechii. Nu-i adevărat, tot tu ești cea mai frumoasă, și o să-mi placi chiar când o să ai părul alb, iartă-mă. Ea simțea acel fior atât de bine cunoscut coborându-i pe șira spinării, și totuși, continua să privească rămășițele dejunului Împrăștiate pe masă. Nu mie trebuie să-mi ceri iertare, spuse, ci femeii cu pijama. Kevin continua să sughită și la Antonio ajunsese doar cuvântul pijama. În timp ce-l Însoțea la ușă, Emma Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
îl opreau să ucidă -, așa că pleca resemnat și aproape niciodată nu se mai întorcea la acea femeie, care rămânea parcă în mod implacabil legată de bietul lui vehicul. Acest lucru era de nesuportat, ca și cum i-ar fi zornăit pe șira spinării un milion de clopote grele. Ar fi vrut din tot sufletul să întâlnească o femeie care să-l iubească dincolo de înfățișarea lui, pentru ceea ce era el, ca pelerin prin sângele muritor. Și uneori credea că existase o astfel de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
termine curățenia ori până când n-ar fi deschis cineva un geam. Era prins și terorizat. Achile a ieșit din baie ștergându-se cu prosopul. Printre șuvițele ude se vedeau bine cornițele, iar creasta atârna bleagă și îmbobocită de-a lungul spinării. Zogru se uita din dormitor, cu ochii uluiți ai lui Pampu, fără să îndrăznească să se mai clintească. Descoperirea îi dădea fiori și-l făcea să creadă că avea într-adevăr de-a face cu o ființă dacă nu primejdioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Pampu, fără să îndrăznească să se mai clintească. Descoperirea îi dădea fiori și-l făcea să creadă că avea într-adevăr de-a face cu o ființă dacă nu primejdioasă, măcar diferită. Cu părul căzut pe frunte, încornorat și cu spinarea ca un câmp de curcani morți, Achile arăta ca un monstru. Și-a pus halatul albastru, și-a ridicat părul și a dat cu ochii de Zogru. În prima clipă, a crezut că are vedenii și-a rămas nemișcat. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru arăta ca un mormoloc și își închipuia că este un suflet de pe lumea cealaltă. Când l-a văzut intrând din nou, subțiindu-se ca firul ierbii și unduindu-se șerpește, lui Achile i s-a ridicat creasta de pe șira spinării. - Ei, m-ai văzut? - Sigur. Arătai ca... o cobră cu fălcile lățite și fâlfăitoare. - Cam așa... plus fața lui Pampu. - Care Pampu? - Primul meu... prieten. Pot să m-așez? - Sigur că da. Stai unde vrei tu. Zogru vorbea cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Te referi la coarne și la aripile de pe spate? Nu e chiar ceva neobișnuit. M-am gândit și eu adeseori la tot felul de lucruri, dar am mai avut un unchi care avea pe umeri ceea ce am eu pe șira spinării. E ceva ereditar. Lui Zogru îi plăcea cum gândește Achile, dar îi era în continuare frică de el și totodată jenă de frica aceasta, încât nici nu-i venea să-i spună despre ea. Se uita la el, la capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
retrasă, își petrecea majoritatea timpului prin grădină, admirând florile gingașe și meditând la cărțile de filozofie cu cititul cărora se îndeletnicea cât era ziua de lungă, iar fratele său colinda munții înalți, pădurile stufoase și întunecoase alergând cu patimă în spinarea calului său neînfricat împreună cu care colinda de-a lungul și de-a latul împărăției. Băieții creșteau văzând cu ochii și iată că părinții lor înaintați în vârstă încă de când au venit ei pe lume, ajunseseră în pragul morții. Simțindu-și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
scuze. A ajuns în Salonul florilor. S-a așezat pe un taburet. Flori de Ixora parcă-l chemau la ele. S-a speriat, dar s-a hlizit la ele și au dispărut. Un câine Dhole, blajin, l-a luat în spinare. Înțelegea. Nu era o caznă, ci un favor. Costumul de apicultor? A ajuns în savană! Ochelarii din baga? Plaja Whiteheave, din Queensland! Și merindele? Oo! într-un salon Stil Ludovic al XV-lea, numai bucătarii mișunau și turuiau vorbe „delicioase
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fiu recunoscut ca un bun doctor. Ar suna cam țanțoș, dar voi preciza că eram cel mai bun dintre cei mai buni. Răsăritul soarelui mă prindea, veșnic, împreună cu câteva zeci de cărți și sute de notițe; eram încăpățânat până-n măduva spinării, nu vroiam să pierd nicio informație. și, de asemenea, nu vroiam să pierd încrederea tatălui meu, un om pe care-l respect. Oare, cum s-ar fi simțit al meu tată, știind că fiul lui nu va ajunge departe? Atunci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
privirea spre apă. Și l-am văzut. Exact acolo, la o depărtare considerabilă de țărm, un băiat înconjurat de apă și de sânge. Primul cuvânt care-mi ieșise de pe buze îmi făcu părul măciucă și îmi dădu fiori pe șira spinării: rechin. Am alergat într-acolo. La mal m-am aruncat în apă, cu tot cu placă. n curând am ajuns la locul unde era tânărul. L-am apucat de subsuori cu o forță pe care nu am crezut vreodată că o puteam
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de un băiețel cu părul blond, cu ochi albaștri cristalini cu pantaloni scurți, ce alerga fericit prin grădina bunicilor lui, dornic de a cunoaște răsfățul naturii! La amurg privea cum astrul diurn se stinge încet pe dealurile pârjolite ca niște spinări de amurg. Era ultimul tablou pe care l-a văzut când încă era copil. A sosit ziua când acesta va reveni pe acele meleaguri ale veșniciei copilării. Acel copil care devenea adolescent sunt eu și acum iată-mă întors la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ar fi fost un singur cap, un singur corp și am înțeles atunci de ce Tabea voia să li se alăture, să danseze cu ele. Ada s-a făcut nevăzută în acea noapte și mi-a luat și prietena, legată pe spinarea unui măgar, ca pe un sacrificiu încă nesacrificat, cu o cârpă în gură, să nu i se audă țipetele. În cele câteva zile care mai rămăseseră până la plecarea noastră, am evitat-o pe Bunica și m-am ținut pe lângă mamele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Levi strigau și dădeau ordine cu asprime. Vocea lui Iacob nu se auzea de nicăieri. Ar fi trebuit să fiu învinsă de durere. Ar fi trebuit să fiu epuizată și să nu mai văd nimic. Dar ura mi-a întărit spinarea. Călătoria înapoi la munte, legată ca un animal de sacrificiu, mă aruncase într-o furie care se hrănea din ea însăși cum stăteam întinsă pe pătură, rigidă și atentă. Vocile fraților mei mă făcuseră să mă ridic și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
implorase să rămână și-i trimisese vorbă că și eu îmi puteam oricând găsi un loc sub acoperișul ei. Dar soțul doamnei nu era deloc ca Nakht-re. Era un tiran îngust la minte și nervos, care câteodată se răcorea pe spinarea servitorilor, și chiar și Ruddedit se ținea departe de el. Viața mea ar fi fost strânsă ca-ntr-un clește și ascunsă dacă m-aș fi dus în acea casă. Mi-aș fi pierdut cumpătul dacă nu mi-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]