4,031 matches
-
Și foarte atipic. Mai ales pentru o blondă naturală. Darcey îl lovi ușor pe umăr. — Să știi că nu suntem toate așa de toante. Iar părul meu s-ar putea să nu fie tocmai blond natural. Neil ridică dintr-o sprânceană, iar Darcey simți că roșește. —Vreau să fac o glumă despre cum aș putea afla, dar mi-e teamă că asta s-ar putea considera hărțuire, spuse. Absolut, i-o întoarse ea cu o figură serioasă. —Mă scuzi. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai frământă gândul la ferma aia din Toscana? —A, nu știu. E un vis frumos. —E doar un vis, zise ea. Viitorul meu e cu InvestorCorp și sunt mulțumită de postul meu în compania asta. — Serios? spuse el ridicând din sprânceană. Darcey se încruntă văzându-l cum se îndepărta și șoptea ceva unui coleg. Ea se întoarse în cealaltă direcție. Era tot de treabă și o încuraja. Dar, o fulgeră un gând, dacă încurajările astea erau doar de fațadă? Dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sub ghips. —Cât de biiiiine eee. Darcey gemu de plăcere și Minette râse. —Trebuie să facem ceva ca să nu mă mai gândesc la asta, îi spuse Darcey. Am eu o idee, dar nu știu cum o să reacționezi la ea. Minette ridică o sprânceană. —Ce idee? — Vreau să vizitez un castel, spuse Darcey. —Care? —Cel în care se mărită Nieve. —Ce?! —E la o oră cu mașina de aici, explică Darcey. În Rathfinan. Aș vrea să văd castelul și orașul. —De ce? Am acceptat invitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Încă, dar și a acelora de care știe. Da, asta e o parte a afacerii mele care a cunoscut o adevărată Înflorire de când au ajungs la putere național-socialiștii. Am zâmbit cât de afabil am putut și am ridicat sugestiv din sprâncene. — Cred că am tras cu toții ceva foloase de pe urma acestui național-socialism, nu-i așa? Suntem niște adevărați mici Toporași de Martie. — Nu trebuie să-l bagi În seamă pe Bernhard, zise Dagmarr. Are un sinț al umorului mai ciudat. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
care te poți aștepta, răspunse Illmann. Căldura din timpul unui incendiu puternic face ca pielea să crape precum coaja unei banane coapte. Asta, dacă mai ții minte cum arată o banană. — Unde ai găsit canistrele cu benzină? El Își ridică sprâncenele Întrebător: — Oho, și despre astea știi? Da, am găsit două canistre goale În grădină. Nu cred că erau acolo de multă vreme. Nu erau ruginite și Într-una dintre ele mai era Încă o cantitate mică de petrol rămas neevaporat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Paul Împotriva soțului tău? — Asta e ceea ce te interesează cu adevărat? — Va fi de ajuns pentru Început. Ea scoase un mic suspin de nerăbdare: — Prea bine, o să jucăm jocul tău, dar numai până mă plictisesc de el. Ridică Întrebător din sprâncene spre mine și, deși habar n-aveam despre ce vorbește, am ridicat din umeri și am zis: — De acord. Este adevărat, nu se Înțelegeau, dar nu am nici cea mai vagă idee de ce. Când Paul și Grete s-au cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Deși... ridică ea din umeri, dar probabil că nu Înseamnă nimic... Haide, acum, spune! — Păi, odată, la Dahlem, s-a Întâmplat să rămân cu impresia vagă că Între Grete și Haupthändler s-ar putea să fie ceva. Am ridicat o sprânceană, iar ea continuă: — Secretarul particular al lui Hermann. Asta era cam pe vremea când italienii au intrat În Addis Abeba. Țin minte asta pentru că m-am dus la o petrecere la ambasada Italiei. — Asta a fost pe la Începutul lui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
I-am făcut semn chelnerului și am comandat o bere. Era și un spectacol de cabaret, prestat de o cântăreață cu părul portocaliu și cu o voce ascuțită, nazală, ca o harpă evreiască, și un comic slăbănog și mic, cu sprâncenele Împreunate, care era cam la fel de deplasat ca o napolitană În vârful unei Înghețate pe băț. Erau mai puține șanse ca oamenilor de la Femina să le placă spectacolul decât posibilitatea reconstruirii Reichstagului: râdeau În timpul cântecelor, cântau În timpul monologului comicului, iar palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lipite, de parcă ar fi ținut gâtul meu Între dinți, a privit drept prin mine ca și cum aș fi fost o bucată de sticlă murdară. Six Însuși avea o mină care părea mai degrabă expresia mâniei decât a unei adânci dureri: cu sprâncenele Încruntate și capul plecat, privea țintă În mormânt ca și cum ar fi Încercat ca printr-un efort supranatural să-l facă să azvârle din el trupul reînsuflețit al fiicei sale. Și mai era și Haupthändler, care părea foarte adâncit În gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nici dacă ar putea să depășească expresul de Hamburg În mers, am spus râzând. Atunci lasă-mă dracu’ În pace! izbucni el. Dacă era Într-adevăr un membru al speciei umane, atunci Neumann era cel mai puțin atrăgător dintre ei. Sprâncenele lui, care zvâcneau nervos și se arcuiau ca două omizi otrăvite, erau Împreunate printr-o linie neregulată de păr care nu se potrivea deloc. În spatele ochelarilor groși care erau aproape opaci de atâtea urme de grăsime de la degete, ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-l, i-am spus aprinzând țigările pentru amândoi. Două sutare, zici? Știi, s-ar putea să te pot ajuta eu cu asta. Poate chiar să-ți dau și ceva În plus. Dar numai dacă obțin informații corecte. Neumann ridică din sprâncene: — Ce fel de informații? Am tras din țigară și am inspirat fumul adânc În plămâni: — Numele unui spărgător profesionist de primă clasă care ar fi putut să facă o trebușoară acum vreo săptămână, să fure niște brizbrizuri de valoare. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
folosit niciodată. Ce-ți spune asta? Inge ridică din umeri. Era Încă ușor supărată că o lăsasem În urmă. Poate că și-a luat o slujbă nouă: vinde haine de damă din ușă În ușă, Îmi zise. Am ridicat din sprâncene. — Bine, atunci, spuse ea. Poate că femeia asta pe care o ia cu el la Londra nu are deloc haine drăguțe. — Mai degrabă nu are haine deloc. O femeie foarte ciudată, nu crezi? — Bernie, vino la mine acasă și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la biroul lui Heinrich Billinger, contabil „german“, cărbunarul livra niște bricheți din cărbune cafeniu pe ceva care semăna cu o tavă de copt pâine. L-am Întrebat dacă-și aduce aminte când s-a Închis pensiunea. El se șterse pe sprânceana-i transpirată, și apoi Încercă să-și amintească. — Nu a fost niciodată ceea ce s-ar putea numi o pensiune adevărată, declară el În cele din urmă. Privi nesigur la Inge și, alegându-și cuvintele cu băgare de seamă, adăugă: — Ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ridică mâna ca se uită din nou la cartea mea de vizită, pentru efect - Herr Gunther. Turnă câte un pahar de băutură pentru fiecare dintre noi și Îl ridică pe al său ca să toasteze. Acoperiți ca de o glugă de sprâncene de mărimea și forma unor turnuri Eiffel orizontale, se aflau niște ochi prea larg deschiși pentru liniștea mea, fiecare dintre ei lăsând să se vadă pupila cât un creion rupt. — În cinstea prietenilor absenți, zise el. Am dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
decât ar fi făcut-o privirea umbrită a unui jucător de cărți. — Mai lucrați Încă acolo? — Da, zise ea, ridicând ușor indiferentă din umeri. Am riscat o privire spre Inge, care doar Își ridică spre mine, În semn de răspuns, sprâncenele perfect conturate cu creionul. — Departamentul lui Herr Pfarr de anchetare a cazurilor de corupție din Reich și DAF mai există Încă? Preț de o clipă, ea Își examină vârfurile degetelor de la picioare și apoi mă privi direct pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la taxe. Era foarte bună la cifre. Presupun că de-asta s-a și făcut crupier. Salariul era de două ori mai mare, plus că exista și șansa să cunoască niște oameni interesanți. La auzul acestor vorbe, am ridicat din sprâncene: mie, unul, oamenii care joacă În cazinouri nu mi s-au părut altfel decât foarte plictisitori, dar nu i-am zis nimic, nevrând să-i Întrerup șirul povestirii. Așadar, i-am făcut cunoștință cu ea lui Paul și puteai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dumitale din literatură e una, Herr Gunther, să și fii la fel e cu totul altceva, Îmi spuse. Remarcile dumitale demonstrează fie o uluitoare lipsă de apreciere a gravității situației În care te afli, fie un adevărat curaj. Își Înălță sprâncenele subțiri, aurii, și Începu să se joace cu insigna „Cavaleristul German“ de pe buzunarul stâng al hainei, continuând: — De felul meu, sunt un bărbat cinic. Cred că toți polițiștii sunt așa, dumneata nu crezi la fel? Așa că În mod normal aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
căpitane, că te pun îndată la pământ! rosti molcom un bătrân îndoit de șale, încercând să potolească paznicii ogrăzii. Dumneata ești starostele? întrebă amenințător oșteanul. Eu sunt starostele. Ați venit să-l cătați pe Radu diacul? Dar de unde știi? ridică sprâncenele Grigorie. Eu l-am crescut, dar se pare că nu mi-a ascultat sfaturile înțelepte. Dragostea și mărirea l-au pierdut! Pentru ce-a făcut o să plătească, dar or plăti și cei ce l-au îndemnat la asemenea blestemății, suspină
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bucuria creșterii copiilor. Îi privea cu duioșie pe cei trei băieței, care-și încropiseră, din coceni de porumb, adevărate tabere militare, cu care se războiau, țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite, să tresalte, încruntându-și sprâncenele de-abia arcuite și agitându-și, neputincioasă, brațele și picioarele prea strânse în legătoare. Scâncetul o trezi din cascada amintirilor. Legănă, încă lunatic, pătuțul, deșteptându-se ca dintr-un somn adânc. De o săptămână, născuse o fetiță, Măriuca, care-i
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
corcoduși, cu bodega în mijloc, plină de bețivi... Magazinul sătesc, cu câteva damigene în vitrină, și bisericuța cu acoperiș de tablă stăteau față-n față, încuiate amândouă, despărțite de întinderi de pă-mînt bătătorit. întîlneam câteodată bicicliști cu băștile înfundate până la sprâncene și care pedalau egal și continuu. Cum ieșeam din localități, de-o parte și de cealaltă se-ntindea iar câmpia, cu dealuri albăstrui în depărtare, cu silozuri și castele de apă din loc în loc. Depășeam căruțe trase de cai murdari
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fredonau încîn-tate, se ridicau de pe bănci și țopăiau, aplaudau prostește fiecare fază mai deosebită a meciului... Lulu, liderul galeriei din Cantemir, era mereu în picioare, pitic cu umeri prea lați, cu o față de păsăroi, cu ochii holbați și injectați sub sprâncenele îmbinate, mereu transpirat, răcnind până nu mai avea voce, într-un fel de transă ca a cocoșilor de munte. El dădea tonul tuturor cântecelor și ovațiilor, el le schimba, după un ritm pe care-l simțea numai el. Juca mereu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lipește de orizont. Doi, patru, opt, șaisprezece, treizeci și doi, șaizeci și patru... Curând, foarte curând aveam să ating infinitul, Alef la puterea Alef, să mă agăț de poala lui Dumnezeu, să-l privesc adânc în ochiul lui triunghiular dintre sprâncene și să pătrund acolo ca un nou spermatozoid într-un nou ovul, ca să mă nasc din nou în lumea de lumină transfinită pe care biata noastră carne o presimte, o excretă, așa cum colțul urduros al ochiului excretă lacrima globulară, limpede
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vocea mea oricum nu se aude. In întuneric, râsul fetelor era excitant și vulgar, iar băieții se revelau ca bărbați tineri, cu voci autoritare. Doar vârful țigărilor lumina pentru o clipă câte o schiță de obraz sau niște ochi cu sprâncene pensa te... Se aduseseră între timp microfoanele, stațiile și boxele din sala de discotecă. Pentru că rugul căzuse pe o rină și flacăra i se domolise, s-au aprins din nou becurile. Diverși țipi au început să se agite în jurul mesei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o altă lume, de parcă toate creierele tuturor oamenilor ar fi insule care străpung fața constelată a universului și-și înalță vârfurile spre ceruri de negândit. Cei care fuseseră acolo erau stigmatizați pentru totdeauna. Nefericirea avea să fie mereu briliantul dintre sprâncenele lor. Singuri și ignorați, aveau să cartografieze harta împărăției în 168 imense, demente, ilizibile Cărți cu foițe de aur. Hoitul lor plin de viermi avea să fie găsit prăbușit peste manuscrisele halucinante, în mansarde dărăpănate, unde nimeni n-ar fi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rămân mult timp pe limbă, Aida vorbește despre Rareș, fostul ei elev, astăzi fiul ei adoptiv, l-a înfiat până la urmă, e un adevărat telent și are cu el succese oriunde concertează, e mândră de el, eu privind-o pe sub sprâncene pe această femeie, mereu tânără, cu care Theo, abandonând-o ochilor mei, atunci când mi-a povestit prima dată despre ea, cu părul, nu s-a schimbat probabil prea mult de atunci, și-a mai scurtat părul numai, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]